Bună.
Şi eu am încercat asta ani de zile. Până nu m-am mutat la casa mea nu am avut nicio şansă. Însă vreau să îţi spun ca este greu să ai un animal de companie. Pare simplu la prima vedere, dar nu este aşa. E greu de îngrijit, e greu să îi dai o educaţie. Însă avantajul este că ţi se dezvoltă spiritul matern şi că mereu căţeluşul tău va fi acolo pentru a te face să zâmbeşti. In legătură cu părinţii, nu poţi decât să stai de vorba cu ei iar şi iar, şi iar, să începi să îţi faci curat in lucruri [dacă eşti dezordonată], să ştergi praful, să mai pui şi tu din când în când masa, să speli o dată pe săptămâna la maşină. În felul acesta vor realiza că ai crescut si poate, poate vor fi de acord cu un animal de companie.
Pa, pa.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Buna! Poti sa le spui ca vei avea mare grija de el,ca o sa il hranesti,iubesti, scoti afara, duci la veterinar! Daca nu merge nu te lasa! Roaga-i pana o sa spuna Da! Funda?
Răspunde
Spune-le ca ei nu vor fi nevoiti sa faca curat in urma lui ca vei avea tu grija de asta. De hranit, nu le e nici lor greu, dar de curatat. In majoritatea cazurilor, acesta este motivul pentru care parintii nu vor caini : ca fac mizerie. Daca nu ai loc pentru el in casa, renunta! Daca aveti probleme financiare, renunta! Cainele trebuie ingrijit, consultat, vaccinat.
Asta incerc si eu sa fac, dar este destul de greu, insa daca insisti foarte mult si le dovedesti ca merti si ca sti sa ai grija de el, cu siguranta o sa iti cumpere pana la urma. succes!
Poti sa incepi a latra prin casa si atunci ei o sa inteleaga ca iti trebuie companie
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
