Descartes, in lucrarea sa (ramasa neterminata) "Reguli pentru indrumarea mintii" spune, citez: "Ca tanar, cand auzeam vorbindu-se despre inventii ingenioase, incercam sa le inventez eu insumi, chiar fara sa-l citesc pe autor. Procedand astfel, mi-am dat seama treptat ca facusem uz de anumite reguli". Intr-adevar, pus in fata unei probleme, elevul nu trebuie imediat sa treaca la folosirea unor formule sau aplicarea unor teoreme, ce ar putea usor sa-l duca intr-un punct mort. El trebuie sa isi foloseasca imaginatia (sau intuitia, cum zici tu), pornind de la niste intrebari firesti, cum ar fi: Ce mi se da si ce trebuie sa aflu? Ce conditii se pun? Am mai intalnit undeva problema asta (sau una inrudita cu ea)? Dupa o privire generala a problemei, el trebiue sa inceapa sa analizeze unele detalii mai importante, dupa care sa revina la problema de ansamblu, pe care o va vedea acum de pe o pozitie noua, cu sanse mai multe de rezolvare.