Cea mai mare problema este ca de acasa tu pleci la antrenament cu gandul ca nu te descurci in sala. Astea is doar superstitii. Eu fac handbal de 3 ani jumate, iar la inceput nu puteam sa suport ideea ca vin parintii sa imi vada meciurile, aveam impresia ca nu joc bine, insa mi-am propus sa imi imaginez ca nimeni nu se uita la mine, iar acum am ajuns sa cred ca ma descurc mult mai bine daca am pe cineva care sa ma sustina. Si tu ar trebui sa uiti ca estiin sala, pur si simplu imagineaza-ti ca estipe strada si joci doar din placere. Iar chestia cu "sunt in stare " e chiar foarte buna (doar ca trebuie sa ti-o repeti de multe ori). Iar ca sa te ajute, gaseste o superstitie sau un obiect norocos, pentru ca asa o sa crezi in tine. Mult succes:* funda?
Problema ta e ca te duci la antrenament crispat de grija de a arata ca esti bun. Incearca sa abordezi antrenamentul ca pe o distractie, fii relaxat ca nimeni nu vrea sa-ti rupa capul acolo! Daca esti bun in sportul pe care il practici pe strada (de placere, pentru distractie) nu ai de ce sa nu fii la fel de bun si in sala. E acelasi sport, nu ramai corigent, nu platesti amenda daca nu dai 10 goluri pe meci, fii tu insuti si asa te vor vedea si ceilalti. Cand vor vedea ca te descurci ai sa primesti si pase bune, si ai sa poti arata ce stii. Succes!
Crede-ma ca si mie mi s-a intamplat la fel dar tata mi-a spus sa fiu un pic mai dur si exigent cu colegii si sa am incredere ca o pot face.
Iti zic eu si eu am patit-o tu esti chiar bun nu bun esti foarte bun dupa cele spuse tu nu joci bine pentru ca ai emoti cum ar fi aaa daca ratez toti vor rade daca fac vreo prostie... asta e la tine dar iti zic eu imagineazati ca toti sunt dezbracati si asa va merge asa eram si eu inainte dar acum sunt cel mai bun de la echipa asa ca mult Succes
NightWing întreabă: