Nici nu stiu cu cum sa incep. Mie imi place foarte mult baschetul. Acest sport inseamna mult pentru mine. La varsta de 7 ani, la mine la scoala a venit un antrenor de baschet. Eu nu stiam cum sta cu acest sport, i-am zis tatalui, m-am prezentat si am inceput antrenamentele. Mie imi placea foarte mult, dar deoarece parintii mei aveau probleme financiare, asta pe la 8 ani, m-au scos de la antrenamente. Eu am fost foarte afectat, am plans foarte mult, de atunci acel sport inseamna mult pentru mine. Am inceptut sa joc prin curtile scolilor. Am invatat reguli de baza, scheme dar nu ca si cum m-ar invata un antrenor. Incepeam sa devin din ce in ce mai afectat deoarece prietenii mei ajungeau foarte buni, pe la 12 ani, am inceput sa ma rog de parintii mei sa ma dea din nou la antrenamente si din nou problemele financiare. Eu plangeam, jucam in curtea scolii cu baieti foarte avansati. Dar, acum in acest moment, la 14 ani am reusit sa ma inscriu din nou. Dar eu iubesc acest sport, sunt la grupa mica si prietenii mei sunt foarte buni. Eu sunt cat de cat bun si din nou in aceasta seara stau si ma gandesc si plang deoarece nu cred ca ar mai exista nicio speranta. Nu vreau in nba sau de astea, vreau sa joc la noi in tara sau in strainatate. Ma uit la altii si ma necajesc, au 5-6-7 ani de baschet si eu de abia m-am apucat. Va rog frumos sa nu ma injurati. Credeti ca mai exista vreo speranta sau vreo sansa si pentru mine? Iubesc acest sport in ciuda varstei si nu o sa ma las chiar daca nu mai sunt sanse sa ajung un jucator mare. Multumesc din tot sufletul meu daca ti-ai petrecut putin timp sa citesti aceasta intrebare.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook