Salut TPU. Zilele astea am picat intr-o depresie si mai in fiecare seara ma culc tarziu la 3 4 si imi mai si curg lacrimi cand ma gandesc. Sunt in ultimul an de liceu. Invat la un liceu cu program sportiv. Totul a inceput cand eram in clasa a 4a (acum 8 ani), am prins o dragoste enorma pentru fotbal. Era visul meu de cand era mic sa ajung la un nivel mare si chiar eram devotat pe atunci. Era o placere sa vin la antrenamente. Dupa 2 ani echipa s-a desfiintat si am fost luat de o echipa mai buna. Fiindca nu jucam meciuri deoarece pe postul meu era cineva mai bun am decis sa imi schimbi pozitia si inca regret aceasta decizie. M-am facut portar. Eram pitic dar tot ce voiam era sa joc in meciuri. Am prins multe meciuri insa dupa asta COVID ul a aparut. In momentul ala cariera mea s-a dus pe apa sambetei. Antrenamente nu se mai faceau si cand se facea, faceam la misto fara niciun chef. Adica eram lenes si imi pierdusem intelesul. Apoi cand vii la liceului sportiv trebuie sa practici un sport obligatoriu. Si asa m-am trezit eu fara niciun rost la Liga elitelor la u17. Evident ca nu eram titular, eram mic de statura si incepeam sa pun kilograme pe mine. Nici la antrenamente nu mai mergeam. Adica eram resemnat. Si asa sunt eu acum dupa 2 ani fara antrenamente, gras si lenes. Eu acum fac liceului doar sa iau diploma si bacul sa plec. Insa in inima mea fotbalul a fost mereu si cand ma gandesc acum si plang si ma uit la fotbalul mondial cand vad cate un pusti (in special la Barcelona) si ma gandesc cum am putut sa imi bat joc de visul pe care il aveam de mic copil.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook