1.Dacă cineva primește adevărul, dar se luptă să nu-l accepte, se poate considera că persoana care nu acceptă adevărul, are probleme? Sau poate fi și varianta în care omul sau chiar oamenii care susțin adevărul despre el, să nu fie adevărul?
2.S-ar considera că persoana aceea trăiește în minciună? Dacă da, ar fi ceva greșit? Să spunem că acelei persoane chiar îi plac minciunile, ba chiar fanteziile. Ar fi ceva greșit?
3.Se poate considera că o persoană fără succes, nu are succes din cauză că nu acceptă adevărul?
4. Există tulburări psihice/psihiatrice și legate de adevăr (îl accept/nu-l accept, îmi place/nu-mi place).
5. Cum ne dăm seama că omul din fața noastră spune adevărul despre persoana noastră? Că ceea ce susține el/ei despre noi este adevărul?
Dacă mai mulți susțin același lucru (știu vorba aceea, nu mi-o spuneți că o știu mai bine decât cunosc Tatăl Nostru) despre persoana noastră, ar trebui să-l considerăm adevărul suprem?
6. Dacă mai mulți susțin despre un om că acela e prost sau rău, dar el refuză pur și simplu să creadă că e prost sau rău, dar nu crede nici că ar fi inteligent sau bun, dar PUR ȘI SIMPLU REFUZĂ să accepte ideea că ar fi rău sau prost, înseamnă că refuză adevărul? Sau înseamnă că doar se respectă? Sau înseamnă că e arogant/mândru?
7. Sper că pe astea le înțelegeți. 
Mă mai macină o curiozitate. Oare oamenii care "nu acceptă adevărul" să tindă să-și refugieze viața în vicii? Altfel spus, oare oamenii care au vicii să fie oamenii ăia de mai sus care "refuză adevărul"?
1. Ce fel de probleme? Psihice? De ordin personal?
Se poate... dar in acelasi timp se poate sa nu le aiba, adica, sa fie doar o persoana visatoare care sa traiasca prin prisma iluziilor a fanteziilor care, desi nu fac rau celor din jur, ar putea-o afecta pe persoana in cauza.
Ce este ADEVARUL?
Ei bine, el ar trebui sa echivaleze si sa fie sinonim intodeauna cu REALITATEA! ( REAL )
Daca cei din jur vad si percep CLAR REALITATEA, ei bine putem spune ca acei oameni detin adevarul!
Desigur, exista si posibilitatea ca aceea persoana / grup de persoane sa detina un Adevar alterat / neadevarat!
Toate variantele pot fi posibile!
Pana la urma unele Adevaruri nu pot fi dovedite sau nu pot fi pe deplin dovedite!
Asta inseamna ca ADEVARUL NU POATE FI ECHIVALAT CU REALITATEA!
Intalnim adesea si notiunea de PARADOX!
Deci, Adevarul poate fi ( in unele cazuri ) VARIABIL! Singurele ADEVARURI ABSOLUTE / CONFORME PE DEPLIN CU REALITATEA! sunt cele ce tin de legile fizicii si ale matematicii! Acolo, nimic nu e variabil! 
( asta explica si notele mici ale elevilor la aceste materii , la ei totul e absolut variabil , pana si 2+2 poate face 5 : )
Deci, in concluzie, depinde despre ce Adevar vorbim!
Te referi cumva la PERCEPTIE?
Perceptia oamenilor asupra... oamenilor?
Si am si eu o intrebare la care chiar vreau un raspuns!
De ce s-ar lupta cineva sa nu accepte un adevar?!
2. Minciuna vs Adevar
Realitate vs Fantezie
Cred ca aceea persoana incearca sa se protejeze de Adevarul crud! De Realitatea dura! poate e o persoana sensibila... si asfel se pune la adapost!
Probabil considera ca nu poate face schimbari benefice, de aceea TRAIESTE IN PROPRIA-I LUME!
PROPRIA-I FANTEZIE!
PROPRIU-I BASM!
( totul fiind menit de a o proteja, ai fi scut si paza
DACA E BINE?
La un moment dat va trebui sa dea piept cu REALITATEA, ADEVARUL!
O va putea face? Va fi destul de puternica?
Cu cat traieste cineva mai mult in minciuna, cu atat va urî mai tare Adevarul!
Deci, trebuind sa infrunte Adevarul, care banuiesc nu e placut si pe care la ignorat mult timp... nu mai bine accepta adevarul si incearca sa devina cea mai buna versiune a sa? (?! )
3. Ar putea fi si asta un Adevar, dar nu singura explicatie!
4. DA! Scrizofrenie! ( e una din acele boli)
( poate nu vrei sa accepti ideea si sa renunti la poneiul roz care sta sub patul tau, iti canta melodii de amor si iti face cu ochiul 
)) iar partea mai rea? Ei bine, nu accepti ideea de rahat pe care o spun toti nebunii, ca el nu exista )
Doar un exemplu )
5. Cum ne dăm seama că omul din fața noastră spune adevărul despre persoana noastră? Că ceea ce susține el/ei despre noi este adevărul?
Dacă mai mulți susțin același lucru (știu vorba aceea, nu mi-o spuneți că o știu mai bine decât cunosc Tatăl Nostru) despre persoana noastră, ar trebui să-l considerăm adevărul suprem?
Iti raspund tot printr-o intrebare!
Tu DE CE crezi ca ( toti ) suntem inzestrati cu un cerebel?
Raspuns : SA ANALIZAM! & sa ne analizam!
6. Poate fi oricare din variantele de mai sus! ( raspunsul poate varia in functie de contextul/ situatia / persoana clara adusa spre analiza
E la fel ca la Chestionarele auto poate fi o singura varianta, doua sau toate cele trei raspunsuri corecte!
7. Le-am inteles! ( dar ai facut un rezumat al unui roman - chestionar
DA! Absolut!
Oamenii cei mai afectati de vicii sunt cei care nu accepta Adevarul!( nu accepta ca trebuie sa faca schimbari in bine in viata lor, sa lupte cu ei insusi ca si cu cel mai mare dusman! Si asta, pentru a DOBANDI ELIBERAREA, FERICIREA! )..., daca l-ar accepta si-ar schimba si imbunatati stilul de viata, de trai, caci adevarul nu e facut ( doar ) ca sa demoralizeze! Ci si ( mai ales!) sa indrepte, sa schimbe, SA REZOLVE PROBLEME ASCUNSE & APASATOARE!
Adevarul nu trebuie sa devina un inamic ci un aliat! Asfel, dispar viciile! Dispare drama din viata acelui om, deci adio vicii! Salut Fericire!
Răspunde
God! You are masterpiece today.
Chiar îmi place ceea ce susții.
Și mai ales treaba cu percepția umană, păi eu în 27 de ani am crezut, mai ales cei care dau cu pumnul în masă și susțin adevărul, că ei chiar dețin adevărul. Dar acum că aduci treaba cu percepția în discuție așa e, adică oamenii chiar spun adevărul doar trecut prin propriul filtru. Și chiar și asta spuneai tu. Că noi trecem totul prin propriul filtru. Deci cumva și adevărul, și fix cine sunt eu, eu sunt doar văzută de fapt printr-un al filtru uman, cu cu totul alt calculator-brain și cu o cu totul altă percepție. Însă ceea ce susții tu pe aici, cam mă duce cu gândul tot la treaba cu ceea ce susține domnul Doctorandul cu teoria minții. Deci tot spre autism îmi îndrept atenția, se leagă niște chestii. Trist! Mai bine nu întrebam nimic despre adevăr. Mai era o vorbă ceea ce nu știi, nu te afectează. Cam de asta m-am convins și eu. Când afli multe despre tine, e dificil.
Răspunde
Unii il detin! ( dar cu siguranta nu pentru ca dau cu pumnul in masa! )
Daca filtrul lor e bun... unii ajung la ADEVAR! ( Pt ca daca FILTRUL e bun se prea poate ca si perceptia sa fie buna )
De obicei, acolo unde e OBIECTIVITATE se ajunge mai rapid la Adevar, indiferent de ce natura e acest adevar! ( chiar si cel ce tine de aria spiritualului! / credintelor religioase ), evident ca aici se poate aplica foarte usor si masura SUBIECTIVITATII, in unele / multe dintre cazuri!
Depinde despre CE ADEVAR VORBIM!
Totusi, problema cu perceptia sta in felul urmator! Si anume ca de cele mai multe ori nu putem fi constienti de subiectivitatea noastra! Deci...
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Ideea ca tu singura detii adevarul, mai ales cand e vorba de adevarul religios, este un handicap mental (a fi lipsita de teoria mintii). Sau ca doar secta/religia ta detine Adevarul.
Dintre toți oamenii din Univers, speram să nu am discuții despre adevăr cu dv.
Sper să nu fiu rea, dar pe aici prin tastatură, invizibil și totuși, domnule Doctorandus, dumneavoastră îmi amintiți de vechii mei prieteni, astăzi deveniți dușmani și în final simpli străini. Doar printr-o simplă vorbă. Deoarece semănați leit cu aceia din trecutul meu. Sper să nu fiu eu oarbă, dar chiar și așa fanatică sau nebună, ba chiar naivă, intuiția nu m-a înșelat vreodată.
Când vorbesc cu dumneavoastră simt doar acel "călcat pe coadă" cam ăla este și feelingul din trecut.
Dar chiar și așa mă intrigați, cu ceea ce afirmați, din întrebările mele ați reținut deci ideea că eu aș vrea să dețin adevărul suprem? Dacă asta pare, sincer nu mă supăr, cam asta și vreau.
Dar mă intrigați și cu teoria minții (detaliați, vă rog).
"Dacă cineva primește adevărul, dar se luptă să nu-l accepte, se poate considera că persoana care nu acceptă adevărul, are probleme?" Este limbaj religios, tipic pentru pocăiți.
Ok, asta îmi răspunde la niște chestii mult mai deep. Dar îmi dă și niște răspunsuri mai sucks, oleacă, dar dacă aș citi cuvânt cu cuvânt de pe Wikipedia, m-aș încadra în spectrul autist ori schizofren. This change, all the questions, this change all my life. Acum deja mă îngrijorați domnule Doctorandus, adică eu chiar am întrebat un psiholog acreditat și mi-a spus că nu aș suferi de autism(cumva, unii sesizând ceva și tot spunându-mi mai în gluma sau în serios) dar eu mi-am făcut datoria de a întreba un psiholog, acreditat. La care chiar și fac terapie de ceva ani buni.
Ok, să zicem că ideea "spectru" nu înseamnă acum și ideea de 100% din tulburarea aceea. Dar dacă ceea ce auzeam în termeni populari și nu chiar spus cu cuvintele acelea directe de "proastă" de la dușmanii mei și m-au afectat, realizați că asta este too much de digerat?
Dar acum lăsând glumele la o parte, chiar vă cer un sfat, oare să schimb psihologul? Și oare chiar să merg și la un psihiatru bun? Sau măcar să mai cer sfatul altcuiva din breaslă?
Deși se mai pune o problemă, pe wikipedia spunea și de "empatie" că cel cu teoria minții nu ar avea empatie, de aici nereușind să înțeleagă că oamenii simt și cred diferit, însă nu știu cum mă văd oamenii din exterior, însă eu una știu sigur că doar empatia e la cote maxime la mine. Adică pot înțelege prin ceea ce a trecut cineva și chiar mă emoționează tot ceea ce li se întâmplă oamenilor, că "par" rece sau fac pe "recea" e una, și că îi evit pe oameni (deci fug astfel de socializare) ca să mă protejez, e alta, dar eu una chiar am respectat faptul că oamenii au dorințe și năzuințe diferite și chiar uneori am căzut chiar în extrema de a mă afecta too much problemele altora, așa că nu pricep de ce totuși aș avea ceea ce susțineți chiar și dv, chiar și alții. Mă rog alții mă pune în acea barcă deoarece știu că nu socializez, însă sunt și introvertă și nici nu vreau să mă apropii nici prea mult de oameni, însă aleg asta doar pentru că eu iubesc prea mult și pun prea mult la suflet ( indiferent că înțelegeți sau nu treaba asta) eu doar de aceea aleg singurătatea, dar pe mine de fapt tocmai asta mă și frustrează și înfurie, pentru că simt că doar eu le accept altora diferențele, dar ei mie nu. Sau cum spuneam, chiar dacă adevărul va fi spus ca eu să-l cunosc, mereu am simțit că de fapt a fost spus ca să "mă schimb" din dorința unuia de "a te schimba" ce înțelegeți dacă nu, faptul că acela nu te acceptă? Dar totuși mi-ați ridicat un semn de întrebare intern, deci această "iritare internă" a celor aflate, oare să le simt pentru că totuși ăsta ar fi adevărul?
Dar parcă totuși nu v-aș crede. Mă rog, ceea ce încercați să deduceți din întrebările mele și unde vreți să ajungeți cu ideea. Că pe Wikipedia nu am cum să o combat. )
Dar totuși concluzia finală este că plec de la această întrebare cu mai multe frici și și mai multe întrebări decât răspunsuri.
Nu știu ce încercați să faceți domnule Doctorandus, dar păreți ușor malefic.
Dar acum chiar nu plâng de ceea ce susțineți și chiar mi-ați stârnit un interes și mai intens către "acest adevăr" oricare ar fi și chiar pentru subiect. Nu m-a prea atras niciodată autismul și autiștii, mi se părea ceva mai tenebroasă și deci faină, schizofrenia să auzi totuși buhuhu la ureche e ceva dar clar cel mai mult mi-a plăcut să studiez psihopatia. Dar acum o să cercetez și autismul. Și chiar dacă încă nu mi-ați răspuns, cred că mi-am răspuns singură că da, poate ar fi cazul să mai cer părerea încă a unui om acreditat pe așa ceva.
Dar în final mai mă macină o întrebare.
Dacă totuși adevărul ăsta ar fi, e ceva crunt să suferi de acest autism? Și chiar nu poți avea totuși succes în viață (prin succes mă refer la modul cât să te întreții alone forever și să fii un om expert în munca ta, oricare ar fi ea)? Ca să dăm cărțile pe față, autismul în cel mai real mod, chiar înseamnă prostie (adică retard mintal) Haideți că deja mi-ați sucit întreaga viață la 360 de grade.
Hmm... nu. Sunt clisee ca autismul inseamna prostie sau lipsa de empatie.
O definitie a autismului este: capacitatea de sistematizare intelectuala este mult mai dezvoltata decat capacitatea de empatizare. Deci capacitatea de empatizare poate fi normala, dar e depasita de capacitatea de sistematizare intelectuala.
Păi exact așa scria pe net.
Toate informațiile legate de autism duc la retard mintal și un om care nu are poftă de vorbă/socializat.
Că am spus că nu prea mi-ați plăcut din cauza feelingului e una, dar ca să neg că ați fi un domn super inteligent, nu am cum, deoarece sunteți.
Deci reexplicați și proștilor care se pp că suferă de autism.
În final mi-a rămas să accept și pe asta(când susțin mai mulți începi să crezi). Dacă totuși autismul ăsta nu mă împiedică să am măcar un job din care să mă întrețin decent și să nu cerșec niciodată la nimeni, aia e, îl accept și merg înainte. Oricum dacă am învățat ceva e că totuși da, de adevăr și de destin, cam nici de dușmani, orice ar fi, nu poți scăpa, nu poți fugi, nu te poți ascunde. Deci rămâne doar acceptarea. Dar nu voi asculta nici de neavizați, o să merg către specialiștii care au teste speciale pentru așa ceva și o să le cer lor diagnosticul corect, oricare ar fi până la urmă.
Un termen mai neutru pentru ce numești tu "adevăr" este "ideologie". Și să știi ca la mulți oameni ideologia lor nu prea are nicio legătură cu faptele lor. Deci dacă ei comit fapte imorale, adesea nu e vina ideologiei.
Extremiștii și fanaticii proști sunt singurii motivați de ideologie. Că fanaticii deștepți caută instinctiv hibele ideologiei și și le însușesc.
Fanaticii deștepți vor constata de exemplu că Biblia nu interzice pedofilia. Tocmai d-aia mulți pastori și preoți care cunosc bine Biblia consideră că ea le dă voie să seducă minore. Iar ei când seduc minore le explică niște capitole din Biblie. De exemplu, capitolele cu ieșirea din robie sunt foarte utile la sedus minore. Lor le explică că în robie se aplică Legea Veche, iar preotul/pastorul caută să scoată minora din robie și deci de sub Legea Veche (a opreliștilor).
Iar fanaticii proști vor crede în continuare, fără motiv real, că Biblia interzice pedofilia.
1. Da, ai probleme. Pui o gramada de intrebari fara sens. Keep it short & simple!
2. Nu minciuna, ci negare. E o mica-mare diferenta.
3. Lol, sunt destui visatori de succes care se pi&a cu bolta pe realitatea majoritatii.
4. Doar intrebarile ca astea, alte probleme nu vad.
5. O minciuna spusa de suficient de multe ori devine adevar. Parca tovarasul Adolf zicea asta... sau sa fi fost Stalin? Tot un drac, pe scurt.
6. No comment, mi se rupe de personajele de genul.
7. Nu intelegem SENSUL
1. Persoana care nu accepta adevărul deși știe ca e adevărat doar se face ca nu îl accepta, ea știind în mintea ei cum stau lucrurile. 2. e greșit sa trăiești în minciuna sau în fanteziile proprii, înseamnă că ești rupt de realitate, nu te poți adapta, trăiești în lumea ta. 3. Succesul e relativ, nu înseamnă că nu accepta adevărul nu are legătură cu asta. Nu toți putem fi oameni de succes dar dacă suntem mulțumiți de noi înseamnă că avem succes. 4. Posibil deși cred ca e vorba de alegere, e mai simplu asa. 5. Îți poți forma o idee și îți dai seama cum stau lucrurile, filtrezi informațiile prin creierul tău, poți sa apreciezi singur dacă au sau nu dreptate. 6. Nimeni nu poate accepta pur și simplu ca e rău sau prost, nici nu exista asa ceva, fiecare are mai multe particularități. 7. Oamenii cu vicii au anumite slăbiciuni, se refugiază în ele ca să acopere alte traume dar probabil ei sunt conștienți de toate problemele.
Oamenii stiu adevarul, dar adeseori se complac in minciuna.
Si eu fac asta. Toti o facem, chiar daca uneori involuntar.
Viciile alina durerea pe moment, sunt ca un medicament.
Iti vindeca simptomele, te fac sa te simti bine pe moment, fara sa realizezi ca pe termen lung nu iti fac neaparat bine.
Crezi că și noi îl cunoaște despre noi, complet?
Atunci de ce oamenii care spun adevărul de cele mai multe ori termină doar cu replicile astea : "Ăsta este adevărul, vrei să te mint?"
"Adevărul doare?"
"Știi că eu spun adevărul mereu, în față"
Adică aceste replici mă face pe mine cel care primește adevărul să cred că eu nu-l cunosc și ba mai mult că eu nu știu despre ce vorbesc, doar ei știu. Și asta este trist.
Dar da, ai dreptate la faza cu viciile, funny e că unii dintre noi, chiar cunoaștem și toate efectele adverse ale lor, unii chiar ajung la apogeu și tot nu s-ar lăsa de viciul lor. Dar aici ai spus chiar un adevăr suprem, faptul că pentru noi, viciul nostru devine medicamentul nostru. Și funny e că așa se întâmplă și cu tratamentele adevărate, medicamentele adică.
O persoana care sustine ca detine adevarul complet, dar nu e deschis sa asculte si alte pareri are o problema. In general, nu prea port discutii cu oameni care nu sunt dispusi sa asculte si chiar imi vin acum cateva exemple din viata mea de astfel de oameni, care vor doar sa se auda pe ei insisi, dar nu sunt dispusi sa sacrifice putin din orgoliul lor sa asculte pe altcineva. Este bine sa te departezi de astfel de oameni, daca ii vezi ca sunt narcisisti.
Stii cum se spune, ca sunt 2 parti de adevar in fiecare poveste. Desi, adevarul este ceva unic, este un singur adevar, intotdeauna, dar ideea e ca poate fi interpretat diferit, in functie de cine il observa.
Cat despre vicii, in engleza cuvantul farmacie se traduce drug store. Drogurile sunt peste tot, in jurul nostru. As zice ca unele lucruri nici nu sunt substante dar tot droguri sunt, de exemplu internetul e un drog, televizorul e un drog, zaharul, alcoolul si multe altele.
Eu cred foarte tare in echilibru, in ideea de a incerca sa pastrezi o moderatie in tot ce faci.
În sfârșit ai sesizat ceva ce nimeni nu a sesizat, că în relațiile umane, mai ales în relații, în legătura aia invizibilă, există de fapt două adevăruri (oarecum).
Deci chiar te apropii ceva, de ceva din capul meu, dar pe care nu am reușit eă explic și TPUașii nu au înțeles în prima întrebare.
Cât de ego am înțeles asta, chiar m-am prins că oamenii care chiar nu doresc totuși să "accepte" adevărul, chiar au probleme pe acolo. Dar tu ai idee că întrebarea era oarecum despre mine? Adică din tot ce am întrebat pe aici, plus răspunsurile voastre cumva puse cap la cap, plus alte întrebări și răspunsuri mai vechi, mă duc doar în punctul că eu aș suferi de narcisism. Oarecum o cam bănuiam, hai să-ți spun și de ce eu când am ajuns prima dată la cabinetul psihologic, aia a fost prima bubă expusă de mine doamnei "Doamnă, faceți ceva că eu simt că toți în jurul meu sunt narcisici și am impresia că ei au ceva cu mine și că ei mă consideră prea puțin." Însă tot funny e că pe atunci deja auzisem de proiecție și știam/măcar bănuiam oleacă ceva. Totuși psihologul meu nu mi-a spus că eu aș fi aia, însă clar mi-a dezvăluit că aș suferi de o formă de egoism, și din ceea ce știam cam egoismul merge mână în mână cu narcisismul. Deci oare oi fi. Dar m-ar durea sincer să accept asta. Adică da, și atunci când bănuiam treaba asta, cu proiecția chiar îmi spuneam că eu niciodată nu aș accepta să cred că sunt narcisică, deoarece, strict așa cum îi observam eu pe ceilați că se comportau cu mine, mie una nu-mi plăcea. Mă durea. Dar sincer nici azi nu am aflat concret, la modul cel mai concret cum mă comportam eu de fapt cu ceilalți. Cine știe poate eu eram de fapt narcisica.
Adevarul e unul. Intotdeauna. Doar ca poate fi interpretat sau inteles diferit, in functie de persoana.
1. Poate că ei nu considera acel "adevăr", Adevărul.
2. Din perspectiva lor, nu trăiesc în minciună, gândind că adevărul lor e cel real, absolut.
3. Nu. O persoană nu are succes din lipsa de carisma, inteligența emoțională/academică, ori se complace în zona de confort.
4. Psihopatia cred că se încadrează aici. Poate mă înșel.
5. Adevărul despre noi îl știm doar noi înșine și Dumnezeu.
Restul sunt doar păreri, impresii, proiectii personale.
6. Înseamnă că nu-i pasa de părerile altora. Simplu.
7. Nu cred că viciile au vreo legătură cu adevărul.
"Nu cred că viciile au vreo legătură cu adevărul" -- foarte corect, e un numar imens de pastori fundamentalisti si preoti fundamentalisti care au abuzat sexual copii.
Offf îmi cam place ce spui tu în ultima vreme.
Aia cu Dumnezeu am zis și eu mereu, poate ei simt că le-am greșit, sau ei mie, dar în realitate doar God știe cum stau cu adevărat, de fapt, lucrurile. Ba chiar aveam o vorbă la un moment dat, "Când nu știi ce să crezi, ori de ce opinie să asculți, ridică-ți privirea spre cer și ascultă acel glas." Ăla nu te va trăda niciodată.
Dacă ești așa cum susțin toți că ai fi Rosa, thanks nu doar pentru că m-ai scos de la block (asta totuși nu o pot uita ) ) but thanks și că ai disponibilitatea și dispoziția să-mi citești întrebările și să-mi răspunzi la ele. Contează! 
Păi ăia deja sunt eretici, domnule Doctorandus. 
Și după toți înjură adevărata credință, anume ortodoxia. Nimeni nu pricepe nimic. Nu spun că fix acum chiar toată ortodoxia e chiar musai adevărata religie, sunt și acolo unele ciudățele, dar creștinismul e creștinismul.
Prin creștinim nu mă refer nici la catolicii, care am auzit ce au făcut pe vremea inchiziției. Deși măcar ideea aia cu "moartea vrăjitoarele și ba chiar a oamenilor cei răi, chiar o susținea și God în vechie. Acum zic eu, o ducem prea bine și nu ne-a prea mai pedepsit și noi ce am decis? Să nu mai credem în El.
Ci la adevăratul creștinism care vorbește de Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Sfântul Duh. Care chiar dacă vreți să credeți sau nu, Maica Domnului e Sfântă între Femei și din ce am auzit, ea e singura femeie de la Muntele Athos. Și care dacă iar nu mă credeți pe cuvânt pe mine (că doar cine oi fi eu) nici măcar nu am cine știe ce credință (în majoritatea timpului îmi urăsc viața și deci visez sinuciderea, iar păcat mai greu decât ăsta nu cred că există), dar dacă nu mă credeți mergeți la icoana Maicii Domnului care plânge cu lacrimi, niște șiroaie de apă curg din ochii dumneaei (sincer nu știu exact unde se află, parcă ar fi fost în Grecia, dar aflați și mergeți acolo măcar o dată în viață măcar dv poate aveți ocazia să călătoriți în afară țării). Evident că ateii vor susține că în spatele icoanei sunt doar niște prize care aruncă cu apă. Dacă tindeți să credeți mai mult asta (mergeți numa' să aflați adevărul la acea icoană, dacă are ea ceva în spate făcut de mâna omului sau nu).
Serios? Da-mi un citat din Biblie sau din Parintii Bisericii ca un barbat de 50 ani n-are voie sa se insoare cu o fata de 12 ani.
Domnule Doctorandus, nu mă luați cu Biblia. Oricum am spus mai sus cred că nici Ortodoxia și tot ce e în Biblie acum poate nu e adevărat sau nu e înțeles pe deplin. Însă ceea ce știu nu-mi schimb părerea oricum ar fi. Ba funny e că și dacă aș afla că de fapt Nirvana e dreapta credință, eu tot Ortodoxia și de fapt creștinismul îl aleg ca și religie, deoarece doar pe asta o simt. Nu doar pentru că "așa am fost învățată" deși așa o să tindă majoritatea să spună, însă eu țin să cred că religia doar luat cuvântul din Biblie fără a și simți, a o simți, credința și pe Acel Cineva mai presus de toți și toate, degeaba ascultăm cuvânt cu cuvânt Biblia, ăla până la urmă este fanatism, adevărata credință este cea care se simte. Bine, nu că acum am ucide oameni că așa simțim. E mai mult. Dar în fine nu o mai lungesc deoarece observ că nu credeți. E problema dv și decizia dv, eu sunt prea puțin în acest extrem de Mare Univers ca să conving pe cineva de ceva. Dar nici pe mine nu mă va convinge nimeni de nimic, mai ales dacă nu este totul trecut prin propriul filtru, dar mai ales și dacă nu este probat și simțit de mine. Pentru că am auzit și oameni care susțin treaba asta "că ar trece totul prin propriul filtru" ba chiar că "nu ar dori să li se bage chestii pe gât" dar totuși ei habar nu au ce înseamnă a trăi sau a simți ceva, și atunci ei doar "trec totul prin propriul filtru, dar doar a lua și a citi Biblia sau doar a lua cuvintele spuse de x" și nu și "a citi printre rânduri" sau chiar a vedea "ce a simțit el atunci când a auzit cuvintele spuse de x sau de z" oricât am vrea să fugim de ceea ce simțim și de emoțiile noastre ele există, afectivitatea de altfel este ba chiar ceva specific nouă ființei umane, așa că dacă Biblia va fi interpretată doar prin propriul filtru, dar doar al gândirii/rațiunii și nu și cel emoțional, atunci da, vom ajunge clar toți fanatici, dar nu va mai exista oameni care chiar să simtă religia, ba chiar să nu cunoască pe deplin Biblia, dar să susțină cu chiar o doză de nebunie febrilă "Bă, la dracu de God nu există." "La dracu de nu în El îmi pun toate speranțele."
Bun, s-o luam altfel: dovedeste ca exista o dogma a Bisericii Ortodoxe Romane ca un barbat de 50 ani n-are voie sa se insoare cu o fata de 12 ani.
Sigur ca BOR nu-si propune sa incalce dreptul civil, dar varsta nubila juridica e o dispozitie de drept civil, nu de drept canonic.
Adevărul poate sa fie unul dureros de multe ori.
Cei care nu aleg sa îl creadă sunt cei care și au pus așteptările, încrederea într-o persoana anume, fiind trădați și aflând despre asta este normal să rămână blocați.
Tot ce este considerat " greșit " pleacă de la alți oameni, atâta timp cât ceva îți aduce fericire, dar acel ceva nu afectează viata altora, provocândule stări nasoale, atunci ești liber sa convietuiesti asa cum dorești.
În general persoanele care vor succes, sunt fix cele care apleacă urechea la ce spune x și y, și majoritatea îl iau în ras și el își pierde încrederea în sine și prin asta manifesteaza ca nu poate și fix asta ii devine realitate ( ca nu poate).
Depinde și sursele de unde afli, tipul de adevăr și situația unde afli adevărul respectiv, dacă o persoana îți spune adevărul într o situație în care a dat vina pe altcineva și era de fapt aceasta vinovata, înseamnă ca adevărul poate sa fie plăcut ( ca uite a avut curajul sa îmi spună, și a luat inima în dinți și mi-a spus).
Părerea ta contează cel mai mult, nu a altora.
Exista tipuri de oameni care deși îți sunt apropiați prin invidie și gelozie ca nu trăiesc situația în care ești tu ( ex: ai câștigat la loto, și y vrea sa câștige la loto.), logic ca " adevarul" nu este pur acolo și ca nu o sa te încurajeze sa continuui spunând ba ca a fost noroc, data viitoare cine știe, știi ca nu sunt corecti doar, etc.
La fel îți pot critica și aspectul fizic, etc, dar tu trebuie sa iei de bun doar ce consideri uitili, dacă vrei sa știi dacă o persoane spune adevărul, uitate în ochii ei, vezi dacă devine agitata etc.
Înseamnă doar ca adevărul deși spus poate sa doara și da.
Cel mai probabil, noi alegem în ce stare vrem sa ne aflam.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
