1 - Norma ca si iubirile platonice au farmecul lor, altfel n-ar mai fi existat, nimeni n-ar vrea ceva ce nu are farmec.
2 - Iubirea platonica dupa mine este tot ce inseamna o iubire ca sentimente si emotii, doar ca nu exista contact fizic.
3 - Eu nu am trait-o.
4 - Mi-ar placea sa o traiasca altul pentru mine, ca sa fiu eu in avantaj.
5 - M-ar deranja daca un crush ar fi in urma mea mereu, daca eu nu-l plac si ma tot sacaie la bibiloi.
6 - Nu as lupt pentru castigarea crush-ului, ca asta inseamna ca nu ma place, altfel nici unu n-ar lupta, ar fi dorinta reciproca si vine totul lejer de la sine.
7 - Aia ce lupta pentru imposibil au o problema psihologica, da, ii antreneaza in lupta orgoliu, prostia si alte chestii, din cauza psihologicului defect.
8 - reprezinta iubirea sentimente de atasament, de simpatie pentru acela, scopul fiind sa te cuplezi cu ala si sa faci familie (tot smecherzu naturii), si nu este facuta sa dureze.
9 - Iubirea e frumoasa cand e reciproca, dar daca nu e, e buna cand esti tu iubit, ca esti in avantaj.
10 - Data de expirare a unei iubiri platonice nu e cunoscuta, depinde de chimia din creier, e relativ.
11 - Cauta doar iubiri platonice ca doar asa le place, sau nu-s in stare sa faca fata uneia impartasite ca nu poate oferi ce trebuie, sau au frici ca le va fi rau asa.
12 - Iubire va exista atat timp cat va exista omul, tine de genetica.
Normal ca atunci cand partenerul nu e atractiv nu mai e iubire, apare interesul si se face prostia fatala sa se zica "in ziua de azi nu mai e iubire".
Pai daca in ziua de azi cam 70 -80 % din barbati arata neatractivi, asta este rezultatul, si normal ca majoritatea cuplurilor nu au iubire si se cupleaza asa fad fara emotional.
Daca 90 % din femei si barbati arata bine, ai sa vezi 90 % iubire in cupluri, cel putin la inceput.
In timp ce doar sa zic un 10-20 % din femei nu-s atractive.
Interesul apare cand nu atragi, si celalalt are doua optiuni, ori nu te baga in seama, ori se foloseste de tine pentru ce ai de oferit, bani, etc.
13 - Nu exista iubire planificata, aia apare sau nu apare in functie in primul rand de fizic, si apoi de celelalte calitati.
14- Iubirea este corelata doar cu chimia din creier (dopamina, serotonina, feniletilamina, endorfine, noradrenalina), si faptul ca apare la anumit stimul tot de chimie tine.
Orice traire, sentiment, emotie este rezultatul unor reactii chimice in creier.
Ca si hormonii sunt dati tot de chimia din creier, hormonii dau doar pofta sexuala.
De ce îi pui pe bărbăței așa în procentaj mare de neatractivitate? Adică în ziua de azi, chiar credeam că bărbații sunt cei mai fixați/axați/obsedați de aspect, că ei consumă cel mai mult timp pentru treaba asta cu aspectul.
Ii pun pe barbatei mare procentaj la neatractivitate pentru ca asa e.
Degeaba ai haine, frizura si altele daca nu esti atractiv in slipi mai ales la figura, ca la aia ma refer, fara haine si nimic.
Se screm ei sa puna branza buna peste burdufu de caine, dar nu tine.
Cand esti frumos sau frumoasa la strand atragi de rupi si cu parul valvoi la o adica (barbatii). Fara parfumuri, tunsori, haine, pantofi, etc de nu stiu care.
Pe la 20 ani mai ar fi cum ar fi, dar pe la 28-30 e...clar.
Ca oamenii se f cu omu, nu cu accesoriile.
Sau emotii, sentimente pentru om, nu pentru par sau sosetele de firma.
Aici ai dreptate, mister Mosotti. Din păcate cruntul adevăr.
Pai asa e, sa nu ne mai ascundem dupa monitorul calculatorului ca nu merge.
Nu arata atractiv la figura, e bun de carne de tun si atat.
Deci total gresit "femeile is materialiste", pai si barbatii sunt la fel cu din alea total neatractive. Ori nu sta cu ele, ori sta pentru avantaje, altfel nu are cum.
Dar daca femeia e desteapta si stie sa-si urmareasca interesul este foarte bine, si daca ala e prost.
Ca un destept isi cunoaste potentialul fizic (stie cum se afla la fix) si stie ca una cu nota mare nu are cum sa-l placa oricat de frumos s-ar purta.
Fa tu un test dar nu ai cum, ia 100000 de femei si 100000 barbati, toti de nota 9 fizic.
Sa-mi zici dupa aia daca femeile sau barbatii mai sunt materialisti.
Bine..sa aiba fiecare pe ala care-i place, ca si daca ai nota mare poti sa nu fi genul cuiva si sa nu te placa.
Punem ca sunt 100000 de cupluri care se plac mult reciproc.
Sa vedem!
Si ia tu 100000 de barbati la care femeile trag pe ei, si sa-mi zici ce constati.
Poti gasi si barbati frumusei pe care se trage, dar aia is exceptii, se trage pentru ca, cum am zis, poti sa fi frumos sa rupi, daca nu esti genu meu, degeaba, nu atragi.
Dar 98 % o sa vezi din aia fazi, sau mai in varsta cu 200 ani, si asa mai departe.
Dar multi nu vad treaba in profunzime, se iau dupa suprafata, fenomenul pare generalizat, insa nu se gandesc oare ce se intampla.
S-a schimbat genetica in ultimii 50 de ani de nu se ma trag aia frumosi intre ei?! Dar ei nici nu stiu ca tine de genetica, ci de educatie.
1. Au, desi de cele mai multe ori vin cu o portie dureroasa de blue balls. Si depinde de tine ce vrei sa iti aduci aminte...
2. Pupaceala fara sex, in principiu.
3. Cica da. Si ca sa fiu onest, a fost aproape exclusiv in partea mea. In sensul ca ea tinea la mine, dar ceva o oprea. Educatia stupida din familie, frica, de-astea. Her boy said yes, her mind said no.
4. Hmm, daca ar fi sa aleg din nou, as prefera sa o traiasca ea si eu sa profit. Nu fara suflet, desigur. Pentru ca ea ar fi putut sa profite de mine in mai multe moduri, i-am si spus asta clar, dar nu a facut-o.
5. De durut nu, de deranjat da. Chiar daca iubesti pe cineva, sau mai degraba cu atit mai mult fiindca ii iubesti, trebuie sa le lasi spatiul lor personal si sa ai incredere in ei. A se vedea toate intrebarile de pe aici de genul "vreau sa intru in contul de FB/Insta al iubitului/ei/sotului/sotiei" si nu numai. Daca nu e incredere, atunci degeaba zici ca iubesti/esti iubit.
6. Intr-o oarecare masura, da. Si desi suna stupid si fals, m-as sacrifica pentru cineva. Nu un crush, ci mai mult de-atit. Nu zic ca exista in momentul asta o asemenea persoana, poate doar fiica-mea. Dar s-ar putea sa se mai adauge una la lista cindva in viitor.
7. Hormonii trebuia sa ii pui in prima categorie, nu a doua. Human nature, ce sa zic mai mult de-atit...
8. Nimic. O auto-amagire. Si o combinatie de reactii chimice si hormonale.
9. Aia in care ambii sunt calmi si fara indoieli. La nivel emotional/psihic, ma refer, ca daca e sex cu nabadai inclus, nu ne luam de partea aia. Ma refer strict la ce se intampla in plan mental.
10. Aia platonica, never. Bine, daca esti dement ca mine. In sensul ca imi dau seama constient ca nu a fost de fapt mare fis, nu mai poate fi nimic, dar daca e sa ma gindesc doar ca o sun sau ii scriu ceva pe Whatsapp incepe sa imi bata inima mai repede (peste 20 de ani mai tirziu, da?). Si ma auto-calmez, trag aer in piept, apoi merg mai departe. Aia concretizata in sex/relatie/etc, depinde de la caz la caz. Vreo 5 ani si e totul kaboom daca nu muncesc ambii sa iasa ceva. Ca sa dau un exemplu, nevasta-mea a venit ea ieri cu ceva idei si propuneri, mi-a facut o oarecare surpriza dimineata (aia cu biletelele ca sa iti alegi ce faci in ziua respectiva), pe seara am fost la o plimbare cu ceva cumparaturi in cursul carei plimbari iarasi a batut cimpii ca vai cum sa vreau divort, ca sa raminem impreuna de dragul copilului si alte aiureli, iar inainte de culcare ma intreaba cum a fost Valentine's asta de anul asta. Fata de anii precedenti. Cred ca am miriit eu ceva, adevarul nespus fiind ca efectiv nu imi pasa. Si mi se pare o mega-jignire sa conteste faptul ca am iubit-o cindva datorita simplului fapt ca acum vreau sa divortez pentru ca nu am chef sa ajung la stirile de la ora 5 ca am strins-o de git in somn. Nu zic ca relatia nu s-a dus pe p*&a si din cauza mea, dar ideea e ca de multe ori doar unul dintre aia doi e suficient de onest sa admita ca nu mai e nimic acolo.
11. Pentru ca au p*&a mica sau nu au sîni. La modul serios, nu cred ca exista astfel de persoane. Dar trebuie sa admit ca sigur pe undeva sunt unii cu o astfel de abordare. Religious freaks, cu diverse conditionari din copilarie, traume, lipsa de incredere in propria persoana... sunt muuulte posibilitati.
12. Desigur.
13. Indiferent. Aia la care dupa fluturasii si floricelele din primele luni, amindoi realizeaza ca trebuie muncit zi de zi pentru a pastra flacara aia aprinsa.
14. Adevarul e pe undeva pe la mijloc, din punctul meu de vedere.
Păi și de ce totuși nu vreți să rămâneți în căsnicie dacă până la urmă soția dv încă mai vrea? Dacă totuși nu au fost conflicte huge și măcar există respectul, sperăm că măcar aveți parte de respect și îl oferiți la rândul dv soției, why not? De ce să nu mai încercați încă o dată și încă o dată. Chiar dv ați spus asta, că în prima lună sunt fluturii, după e doar munca.
Nu spun că poate nu ați obosit, că oricine obosește la un moment dat, dar luați o pauză, faceți lucruri alone, dacă deja oricum ați trecut și de faza cu îndrăgosteala, mergeți la o altă doamnă care vă atrage, dar doar pentru a vă destresa, pentru a schimba atmosfera, nicidecum pentru a vă îndrăgosti, apoi dacă (spun doar dacă e așa, că dv știți ce e la dv în familie, eu vă ofer doar niște sfaturi) dacă încă vă mai respectați soția și vă mai gândiți la ce a fost frumos între dv, să mergeți înapoi la ea, înapoi la familia dv. Eu doar vă spun cum văd eu lucrurile din exterior și având oricum doar datele oferite de dv, evident că-l luați și pe acesta și-l puneți sub lupă, dar în final dv știți ce e cel mai bine pentru dv și evident că în decizie nu o să reușim noi să intervenim, oamenii de pe TPU. Dar am zis să las și acest sfat, asta că am citit din datele oferite că totuși vă leagă ceva ani buni și mai aveți și un copil, dar clar nu susțin nici eu scuza cu "de binele copilului" aia nu, aia clar nu. Dar mai reflectați, asta dacă tot nu ați divorțat încă și soția încă vă așteaptă acasă.
Am zis eu ca exista vreun respect? In momentul in care ma face bou - fara motiv, dar chiar si daca ar fi avut - in gura mare la telefon de fata cu copilul? Si alte faze. Si plus de asta, nu mai am absolut nici o motivatie de... nimic alaturi de ea. Si munca aia are o limita. A mea s-a epuizat. Daca era sa merg la alte doamne - sau mai putin doamne - o faceam de mult, trageam cit sa cistig astfel incit sa nu se simta lipsa a 3-4000 RON lunar (nu ar fi fost deloc imposibil, si nici foarte greu), dar care ar fi fost sensul? Eu vreau sa ma simt bine acasa, sa fiu in largul meu, sa am cu cine vorbi mai ales. Puteam sa o am asa de cate 3-4 seri pe luna si pe Gal Gadot, ca tot nu se rezolva problema de acasa. Din exterior multe par diferite fata de cum sunt de fapt...
P.S. Nu ma asteapta nimeni acasa, ca traiesc acasa. E apartamentul meu de dinainte de casatorie. Iar divortul merge inainte... si ea sta tot aici, ca nu vrea sa o lase pe asta mica cu mine si sa plece pe coclauri.
Da, păi exact asta v-am spus și eu, că de aici totul pare altfel față de cel în cauză care trăiește, evident că decizia vă aparține și noi cei de pe TPU v-o respectăm oricare ar fi.
Dacă nu e respect, atunci da, nu mai e nimic. La fel cum nici dacă nu e înțelegere și voie bună, că mai sunt momente de criză și de nervi, e una, că nimeni nu-i perfect, că or fi și mai dese că unul îi mai țicnit, îi și ăsta un adevăr, dar când x vrea pe negru/vede totul în negru și y vrea pe alb/și vede totul în alb, da e cam dificil să mai trăiești în unitate cu partenerul, de fspt nu mai e nimic.
Deci spor în a trece peste divorț cât mai bine, fără traume, mai ales pentru copil, sper că veți avea timpul necesar să explicați copilului de ce divorțați, ce înseamnă asta și în termeni cât mai de înțeles pentru copil, spun asta deoarece și ai mei au trecut printr-un divorț, dar mie nu m-a explicat nimeni nimic, doar am fost târâtă peste tot și dintr-o zi m-am trezit că de la garsonieră ne întoarcem la bunica la țară, fără tata (nu că oricum aveam vreo mare iubire față de tata) ca apoi să vindem casa bunicii, toată averea ei ca să ne luăm un apartament la oraș, să trăim ceva mai liniștit, dar eu am fost mereu luată prin surprindere, niciodată nimeni nu a luat o pauză de la tot ca să stea să-mi explice ce și cum, mama nici azi nu vorbește despre tata sau să-mi spună să mă duc să-l revăd. Nu că oricum eu aș da din umeri prea mult ca să-l revăd, dar spun astea deoarece poate e bine să vă coborâți și la mintea copilului dv și să i explicați unele chestii. Nu spun că povestea mea ar semăna cu povestea copilului dv, dar nu știu de ce am simțit să spun astea și să atrag atenția unui părinte care are un copil și simte nevoia să divorțeze. Sper că nu am îndrăznit prea mult, dar chiar așa gândesc, că oricare ar fi motivele, copilul trebuie sprijinit și informat când părinții trec printr-un divorț. Iar îmi cer scuze dacă am îndrăznit prea mult cu sfaturi, dar v-am zis unele chestii simt nevoia să le expun. Evident că dv știți cum abordați problema, dar sperăm că totul va fi în final către binele copilului.
Copilul intelege destule, una dintre cele mai bune prietene ale ei are parintii divortati, si in plus copilul vrea sa ramina cu mine. Nu o uraste pe maica-sa in mod deosebit, dar nici nu o inghite prea bine la cate chestii i-a tot facut de-a lungul timpului.
P.S. Nu te mai simti datoare sa te justifici/ceri scuze. Nu exista ca indraznesti prea mult, e parerea ta si e bine sa ti-o exprimi/sustii. Oricare ar fi ea, nu e cazul sa fiu jignit de o parere. Poti fi de parere ca sunt un mega-imbecil. Nu ma supar. Doar ca vreau sa vad si o argumentatie in favoarea parerii respective, atit.
Prea multe intrebari. Pune intrebarile separat daca vrei raspunsuri mai ample. Sau te multumesti cu raspunsuri de "da" sau "nu"?
Eu sincer nici nu mai știu cine la ce întrebare a răspuns.
Pai eu uite ca i-am dat raspunsuri ample la toate.
Daca te intereseaza subiectul nici 50 daca pune nu ti se pare mult, si raspunzi amplu.
Uite si GabiDumitrescu a raspuns amplu.
Nu are de ce sa le puna separat intrebarile! E chiar o prostie, sa le puna pe toate si raspunde amplu cine doreste, ea nu scrie pentru cine nu vrea, ci pentru cine vrea.
Daca pe softpedia pui fiecare intrebare in topic separat, chiar poti fi acuzat de spam, e pe aceiasi teme, pune-le pe toate si raspunde cand doreste.
Asa ca cel putin eu o sa-i raspund amplu si la 30 de intrebari la o adica, ca ma atrage temele pe care le abordeaza.
Nici nu se poate da sau nu, nu merge la intrebarile care le-a pus.
Se multumeste cu raspunsurile celor pe care ii intereseaza temele deschise de ea!
Cine nu e interesat, poate sa nu intre sau sa nu raspunda.
De la cine int subiectul nu a pierdut nici un raspuns.
Iar aia care au facut pierdute raspunsurile cum ar veni, nu sunt interesati de subiect, cand ne place ceva, mereu gasim timp pentru, chiar si 15 minute.
Si daca sunt 2-3 care ii raspund ajunge, ca oricum nici nu ai nevoie de 101 raspunsuri, ca astia 2-3-4 cati or fi, ii dau raspunsurile precise si de ajuns.
Deci ai o impresie eronata.
Nu avea sens sa scrie pentru cine nu raspunde cum trebuie la ce a postat! Adica ca aia sa raspunda telegrafic adica... fara sa fie in stare sa discute mai amplu si serios.
Ca cine are ceva in cap, are de zis si de comentat, cine n-are...n-are, ce sa facem.
1. Au farmec bineînțeles, dar înseamnă că au și un obstacol ceva de nu pot trece la nivelul următor. 2. Admirația pentru cineva cu care nu poți avea o relație. 3 Posibil dar nu chiar iubire, o atracție pentru cineva dar care nu era suficienta pentru a fi cu acea persoana. Cred ca era ceva reciproc dar am preferat sa nu avansam fiindcă realizam ca nu ar fi mers. 4 Nu ma încântă ideea totuși. 5. Da, m ar deranja. 6 Nu. Dragoste cu forța nu se poate. 7. Pur și simplu se poate întâmpla sa te îndrăgostești, apoi poate sa ți treacă, nu e ceva care sa tina pentru totdeauna fiindcă nu rezista în timp, nu poate fi vorba de iubire când nu e ceva reciproc. 8 iubirea este atunci când ți e dor de acea persoana, când vrei sa fie fericit, când simți emoții pozitive când îl vezi și când petreci timpul cu el, când ești generos când te face la rândul ei fericit/a. 9. Sunt la fel din punctul meu de vedere, împortant sa simți ca iubești și sa fii iubit. 10. Teoretic iubirea platonica poate dura pentru totdeauna fiindcă nu se consuma propriu-zis, dar în realitate ea poate dispărea când întâlnești iubirea reala pe care o trăiești și o împarți cu cineva. Dacă nu întâlnești pe cineva care sa fie peste aceea iubire platonica e posibil sa mai dureze sau sa simți aceea admirație pentru mai mult timp. La fel și cea împărtășită, poate dura pentru totdeauna sau poate sa se rupă la un moment dat. 11. Poate sunt prea visători sau au alte motive, fiecare cu particularitățile lui. 12. De ce nu ar exista? Noi toți avem nevoie de iubire, doar ca suntem mai sofisticați sa zicem. 13. Nu mi dau seama la ce te referi ce înseamnă planificata sau picata din cer? 14. Iubirea are legătură cu însăși natura noastră, asa ne a construit natura. E legat și de hormoni și de chimie și de nevoia de a o simți și oferi, cu siguranță este ceva profund
Prin iubire planificată mă refer cam la tot ce se plânge pe aici TPU, mai ales cei de sex masculin, care simt că vor să planifice ceva, că ei își fac planuri de unde și cum să o găsească. Ar fi chiar exemplul din filme cu relațiile aranjate, la ora de, în locația de te duci să te întâlnești cu un potențial partener.
Picată din cer mă refer la aceea care nu știu, plin/ă în ale tale, ai uitat să mai crezi în ea, poate nici nu mai crezi, dar de-odată random pe stradă sau într-un loc anume te pocnește și te trezești că-ți place de cineva. Aici ar intra și partea cu relațiile aranjate, dar schimbat contextul, adică te duci la întâlnirea aia împins de cineva, ai vrea tot drumul să te întorci, dar acolo stând te pocnește.
Așa fac eu distincția între programata și picata din cer. Aș spune că de fapt iubirea pură și adevărată pentru mine una, la noțiunea cea mai idealistă, este picata din cer, pentru că aceea oferă feelingul, programata parcă te duci la un dentist la care trebuie să ajungi la programare și atât.
1.Corect
2.Iubire sincera și totala
3.Da
4.50/50
5.Da,devine iritant și plictisitor după o perioada, și se rupe crushul
6.Nu, ar fi o manevra stupida.
7.Persoana in cauza are un deranj psihologic. Insistenta deranjează, trofeul nu e câștigat, e,, dobandit''.
8.O emoție euforica, acompaniata de fluturi în stomac.
9. Iubirea se construiește în doi. Altminteri se cheama admirație obsesiva.
10..Nu are, dar platonicul se transforma în ceva mai solid, care poate dura o viata. E ok sa împărtășești iubirea, chiar necesar, dar rezultatele nu-s garantate.
11.Nu ai cum sa pici in ea. Iubirea platonica implica doua persoane
12.Da
13.Absurda întrebare. Nu e planificata, iubirea prinde forma, se dezvolta.
14. Atracția fat de partener e 100% e sexuala, suntem in primis atrași de imagine, apoi dezvoltam sentimentul iubirii dacă e persoana potrivita.
Cheers
Iubirea platónica este somática nu reproductiva (célula somática este diferita de cea reproductiva). Cand vorbim de sistemul somatic, ne referim la sistemul nervos periferic. Simturile externe nu inseamna doar senzualitate ci si sentimente, sensibilitate, simtamant, etc. Deci biología si corpul se unesc in iubirea spirituala asa cum vorbeste Platón. Helen Fisher (face o transare si discerne ce altii nu au discernut, diferentiaza ce altii nediferentiaza) recunoaste vreo 4 forme de iubire si spune ca expectativele alea joase ori avanseaza spre alte persoane ori cresc spre o forma de iubire patológica (discernamantul este o virtute necesara pentru a avea intelepciune). Insa vorbeste de o forma de iubire bazata pe afectiune care este práctica si sanatoasa. Insa astazi cum s-a unificat totul care inainte era distins si separat nu se mai pot vedea lucrurile astea (s-au stins luminile si s-a asezat bezna).Cu cei doi ochi naturali nu mai poti gasi adevarul, ai nevoie de al treilea pentru ca salvarea nu vine din lume de la drumul mare, ci dintr-o porticica mica atunci cand intri in Biserica. Cand cauti infórmatie in afara asigura-te ca cel care iti traduce si interpreteaza acel concept este de incredere, pentru ca in lume au iesit multi maestrii (tehnicieni) care duc oamenii in deriva premeditat. Eu zic sa mergi personal la izorul acela si sa il citesti direct pe Platón, sa fii mai precauta cum intelegi lucrurile. Oare de ce Lev Tolstói taxeaza dragostea romántica si promoveaza mai mult valorile familiale? Vezi filmul Anna Karenina cum stilistica lui este sa ii arate adevarata fata neagra (Sulamita) a acestui amor romantic. Lev Tolstói arata fata negativa a dragostei romántice (iti arata cu previziune consecintele acestui amor amarnic) de aceea cultura il pune intr-o lumina negativa. Insa tu trebuie sa te asiguri si sa il citesti pe el, nu cum ti-l prezinta cei care iti editeaza realitatea exterioara. Ei stiu ca tu te increzi in ei, si profita de neatentia ta, ca sa nu intelegi cultura si adevarul, ci ca sa pastreze lucrurile astea doar pentru cei care cauta cu adevarat si fac un pic de efort. Ei sunt pusi sa profite de oamenii simplii si creduli (ti-am dezvaluit o strategie de-a lor). Deci iubirea platónica este ontológica, de facto, faptica.
Nu mă încurc cu iubiri platonice
Mie îmi place iubirea reală, plina de artificii, de înțelegere, de sentimentul împărtășit înapoi și să am mereu lucruri noi descoperit la partenerul meu altfel mă plictisesc.
Dragostea platonică e ca o iubire incompletă. Am putea oare spune despre o pictură neterminată că are farmec?
Ugh, oamenii încă se mai gândesc la iubirea asta platonica si romantica in secolul 21? Ce naiba, sunteți încă prizonieri ai unor concepte invechite de la grecii antici? Nu înțeleg de ce trebuie să împărțim iubirea în categorii sau să o descriem cu cuvinte atât de frumosite și naive. Iubirea este doar o reacție chimică în creier, determinată de hormoni precum dopamina și oxitocina, nu mai mult. Nu există nimic magic sau mistic în ea.
Cât despre întrebările tale specifice, o iubire platonică este doar o formă de iluzie, o invenție a minții tale pentru a se simți mai bine. Dacă ai avea o iubire adevărată, nu te-ai mulțumi cu atât. În loc să te agăți de ideea unei iubiri imposibile, mai bine te-ai concentra pe lucrurile reale din viața ta.
Personal, nu cred că am trăit vreodată o iubire platonică, deoarece nu am timp de astfel de prostii. Dacă cineva încearcă să mă bântuie sau să mă urmărească peste tot, nu m-ar deranja, pentru că am un suflet de piatră și nu mă atinge nimic. Nu am timp să lupt pentru cineva care nu mă vrea sau să-mi irosesc energia pe astfel de emoții inutile.
În ceea ce privește data de expirare a unei iubiri, depinde de circumstanțe și de persoanele implicate. Uneori, o iubire platonica poate dura o viață întreagă, deoarece nu există o componentă fizică. Însă, dacă e vorba de o iubire împărtășită, poate dura mult mai puțin, în funcție de compatibilitatea și angajamentul ambelor persoane.
Cât despre întrebarea despre existența iubirii în secolul 21, sigur că există, dar nu într-un mod romantic sau idealist. Oamenii iubesc și se angajează în relații, dar nu trebuie să transformăm asta într-un subiect de carte de bucate sau de filme pentru adolescenți. Iubirea poate fi un sentiment profund și durabil, dar nu trebuie să ne pierdem mințile în fața ei.
Alt ghețar! Atât îți spun, te blestem. Te blestem să ai parte de cea mai cruntă iubire, bă, da una care să te secătuiască de tot. De fapt nu musai ție, vă blestem pe toți recii ăștia să vă pierdeți mințile ca să vedeți cam ce înseamnă dragostea asta.
Nu-mi distrugi tu și nimeni altcineva visele astea, am renunțat oricum la multe în viață, dar să fiu a dracului (ahhh, și-mi scuzați limbajul, dar deja acum vedeți latura demonică a mea, atunci când visele îmi sunt spulberate) dacă renunț vreodată la visul iubirii. Bă, bă, și dacă ar fi un sărăntoc, bă și dacă ar fi Ted Bundy, dacă pentru mine ăla o să-mi ofere într-o bună zi iubirea la care visez și o aștept ca un câine turbat, la dracu de nu o să și ucid pentru acel cineva, așa că lăsați-mă cu scepticismul și răceala voastră.
Dar acum înțeleg de ce naiba a venit peste noi încălzirea globală, că generația secolului 21 a absorbit toată răceala asta din ghețari și ghețarii s-au dus dracului. Știu că o să mi fie raportat mesajul ăsta, dar la naiba de îmi pasă.
MIE NU-MI DISTRUGE NIMENI UNICUL VIS PERFECT. VISUL IUBIRII. În visul acesta nu există prințul, există doar bărbatul perfect pentru calapodul meu, dacă ăla e praf, criminal, asasin, depravat dar eu îl iubesc și el mi-ar accepta toți demonii, clar trebuie să mă ia cu toți demonii mei, și îi cam am mulți, la dracu de ăla nu e prințul meu. Ca să nu mai spun că dacă nu aleg nici până la 27 de ani pe unul, poate e pentru că în final, ii cam vreau pe toți, vreau tot Mapamondul bărbățesc în paradisul meu, la dracu, de nu asta îmi doresc, dar pnm mea, bărbații nu mă vor. Eu îi vreau pe toți, chiar și cu prejudecăți îi vreau pe toți și nu pentru sex, chiar nu pentru sex, pentru multe alte chestii, dar ei nu mă observă, așa că, rămân să-l aștept doar pe unul care va fi iubirea perfectă. Așa că nu-mi distrugi tu mie visele. NU MI LE DISTRUGI. :/
Da breh, corect. E o reactie chimica/electrica/hormonala, dar tot e ceva misto in toata tevatura asta. Si faptul ca iti place o pictura are frumos explicatii neurologice, dar tot exista muzee, tot se picteaza chestii noi zi de zi. Si mai exista romantism si idealism ici-colea, desi mercantilizarea a tot ce ne inconjoara predomina.
E parerea lui, are dreptul la ea, asta nu inseamna ca iti distruge tie visul. Chill out. Prea multa galagie pentru nimic. Poate o sa gasesti ce vrei, poate nu. Important e sa nu astepti SA APARA, ci SA CAUTI. Asta e greseala pe care o fac foarte multi/multe. Nu cauti, nu gasesti.
Păi eu tocmai asta spuneam despre dragoste, că ea trebuie să apară, să pice din cer așa văd eu dragostea, dacă o caut, simt că fug după ceva, că urmăresc un scop. Și eu nu vreau să fac un scop din dragoste eu vreau să mă trăznească precum fulgerul )) dar poate pe viitor îl va trăzni și pe un bărbățel, adică să fie ceva reciproc, pentru că m-am săturat să mă trăznească doar pe mine. Dar mna, cred că am renunțat, nu e nimic fain oricum și la dragostea asta, e ciudat conceptul oricum ați da-o. Dacă e pe bune, cel mai sincer de partea mea, de cele mai multe ori nu e împărtășit, dacă e de cealaltă parte, și tu măcar din bună-voință te-ai încumeta la ceva, să vrei măcar să cunoști persoana, nu e tragerea aia de inimă suficientă, nu apare flacăra oricât ai spera, dacă alegi persoana doar de dragul de a o alege, și pentru o familie, va simți și ea că nu e iubire și oricum relația tot se va diseca și va fi și mai conflictuală, dacă e pe bune, de obicei ce e pe bune, pare pe bune doar o fracțiune de secundă apoi cineva se evaporă și deci e ciuuudat conceptul ăsta de dragoste. Cred că totuși în viața mea, trebuie să stăruie misterul. Prea mult l-am iubit.
Pai la ce ma refeream eu e ca daca stai in casa, sigur nu pica. Trebuie sa ii oferi macar sansa de a putea pica, poftim, ca sa formulez un pic altfel.
Aaa, ok, asta da, e adevărat.