Cartile de fictiune utilizeaza toate posibilitatile de a construi o intriga, ar fi fost ciudat sa NU fie utilizata in fictiune ciocnire cu un iceberg. Stim ca Eduard John Smith, capitanul navei, a murit in naufragiu, dar spune-mi, te rog, daca putea sa scape cu viata. Si cum. In conditiile in care, pana in 1973, capitanul trebuia sa paraseasca ultimul nava; rusinea si dizgratia unui capitan care nu ar fi parasit ultimul nava, ar fi fost mult mai rele ca moartea. Era o obligatie legala, dar si o cutuma morala. Vad ca ii banuiesti si pe ofiteri, cam ce pierderi au avut ofiterii? Toti se sacrifica pentru a transpune in realitate un roman comercial, scris cu 14 ani in urma?
Cred că mă suspectezi de adept al teoriei conspiraţiei. Nu, nu sunt. Te înţeleg însă, pentru că din felul cum am pus eu problema s-ar putea deduce şi aşa. Dar, repet, nu. Eu am pus doar nişte întrebări. Admit că a fost o coincidenţă asemănarea cu acea carte. Doar mă ştii că nu cred în ghiciri sau vrăjitorii. Căpitanul Smith e clar că a fost un erou. I s-a ridicat şi o statuie în oraşul lui natal, Lichfield. Dar eşuarea navei s-ar putea pune tocmai pe seama curajului său. Un senator american însărcinat cu investigarea (William Alden Smith) a scris mai târziu: "His indifference to danger was one of the direct and the contributing cause of this unnecessary tragedy". Tu nu te-ai referit deloc în răspunsul tău la acest aspect. Iar ofiţerul Murdoch, parcă aşa îl chema, care a fost la comandă în seara aceea fatală, a dat nişte comenzi discutabile: să se vireze spre stânga şi să se reducă viteza, exact invers decât se prevedea în instrucţionile din manuale: când o navă este în pericol să izbească în ceva "to turn away and slow is the surest possible way of bringing about a collision". Dacă Titanicul ar fi lovit aisbergul frontal, probabil ar fi supravieţuit accidentului. Sau, dacă totuşi a virat, să îşi fi menţinut măcar viteza. Poate că ar fi fost şanse să evite muntele plutitor.
De fapt, am raspuns avand in vedere teoria conspirationista pe care ar putea sa o conceapa alti useri, supraestimand improbabilitatea ca naufragiul sa semene cu un roman, precum si alte inprejurari deloc suspecte. Capitanul nu a fost un erou, el nu avea voie sa se salveze dacat ultimul, in situatia de atunci era exclus sa fie salvati toti inaintea lui. Eu stiam ca nu era de astepta intalnirea cu un icesberg, dar nu am de gand sa verific. Si daca a fost o greseala, care e miza? Greseli cu consecinte tragice se fac tot timpul, nu e nici o noutate. Care e cel mai potrivit nume pentru un pachebot gigantic, adica titanic?
Nu mai cred in coincidente de mult timp.
Autorul Dean Koontz a prezis, epidemia de coronavirus în thrillerul său din 1981, "Ochii întunericului"
Numele virusului era Wuhan-400.
Toţi suntem uneori ispitiţi să NU credem în coincidenşe. Problema este însă că nu prea avem ce pune în loc. Ar trebui probabil să admitem existenţa a ceva sau cineva supranatural care dirijează anumite evenimente. Dar cine ar putea fi acesta? Ne complicăm. Sau, să admitem teoria conspiraţiei. N-am ştiut de "Ochii întunericului" cu Wuhan-ul lui. Asta chiar te pune pe gânduri.
Si eu am citit acum mult timp dupa ce vizionasem filmul "Titanic" si chiar m-a surprins faptul ca acea carte parea că a prezis viitorul. Dar acum sa ne gandim cate lucruri s-ar mai putea intampla si nu se intampla. Eu cred ca in multitudinea de intamplari si posibilitati trebuie sa aiba loc si o coincidenta la fel ca in cazul de fata adica pur si simplu sa se asemene foarte tare doua evenimente, desi stiu ca pare o coincidenta mare si fiindca a afectat multi oameni momentul acela tragic. Acel autor a avut o imaginatie buna si cum probabil mai exista povesti imaginate in carti care chiar sunt si in viata reala, dar noi nu stim la fel cu detalii amanuntite care se asemana foarte mult. Orice se poate, lumea e mare.
Toate pacheboturile de atunci aveau aceeași tehnică de construcție, nu existau sute de tehnici, ca să fie fenomenal faptul că cel din poveste a fost construit ca cel din realitate.
Tragediile de pe vase erau o temă destul de comună atunci pentru beletristica. La fel cum pademiile au fost subiect de filme si cărți zeci de ani, și hopa, acum chiar trăim una.
AvalohAlyn întreabă: