A aparut recent o teorie noua despre Big Bang, una care mi se pare foarte interesanta. In momentul Big Bang-ului s-ar fi format nu unul, ci doua Universuri paralele, in "oglinda" unul fata de celalalt. In acest Univers paralel, timpul ar curge in directia opusa, cel putin din perspectiva noastra. Asta ar insemna ca ceea ce percepem noi drept viitorul indepartat, ar fi de fapt trecutul indepartat al celuilalt univers, si invers.
Ce parere aveti? Stiu ca suna complicat, si e greu de imaginat, dar oare ne indreptam de fapt spre...trecut?
Ne-am nascut prea tarziu sa descoperim planeta noastra si prea devreme sa descoperim universul [ma refer la colonizarea altor planete, nu astea de langa noi ca tot am vazut ca se pregatesc sa plece pe Marte]
Probabil nepotii nepotilor nostri vor afla cu exactitate aproape totul despre univers!
Cat despre ce ai spus, chiar ma gandeam si eu zilele astea la un univers paralel, suna ciudat. destul de greu de raspuns concret la o astfel de intrebare
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu prea este logic deoarece lumea se va termina totusi intr-un final. Si dupa cum zici tu in universul nostru lumea imbatraneste odata cu venirea viitorului. Iar in celalalt univers lumea ar trebui sa intinereasca.
Răspunde
Nu e nimic nou legat de universurile paralele. Timpul e relativ, asa ca... totul e posibil. Ceea ce pare ilogic momentan poate deveni normal peste doar citeva zeci de ani.
Orice e posibil, si cu toate astea oricum nu ne-ar ajuta cu ceva, daca stai bine sa calculezi ei ar trebui sa fie inaintea noastra la tehnologie si sa ne contacteze... pana atunci nu exista nici un alt univers paralel.
Daca tu spui, sunt sigur ca si Hawking ar fi convins. Norocul nostru ca "forta superioara" poate aparea din nimic.
Mda, raspunsul tipic. Cui ii mai trebuie dovezi? La fel pot sa spun si eu ca universul a existat dintotdeauna, intr-o forma sau alta, si ca nu a fost nevoie de nicio creatie. Si apropo, ceva care a fost mereu acolo, tot din nimic se trage, tocmai pentru ca n-are nicio origine.
''pot sa spun si eu ca universul a existat dintotdeauna" - la care intrebarea ta se refera la Big Bang 
Este posibil. am citit si eu asta pe descopera. ro. insa ceea ce se stie despre univers oricum e vag si nu e cu certitudine si orice e posibil.
"Nu a aparut din nimic.
A fost mereu acolo."
- Poate o sa te ajute: https://www.youtube.com/watch?v=KNzlfYJaaCg
In general nu ma arunc la teorii noi. las cativa ani sa treaca incat sa poata contesta si cerceta comunitatea stiintifica mai bine.
Am zis "intr-o forma sau alta", ai uitat sa citesti pana la capat. La fel cum tu spui ca a fost nevoie de o "forta superioara" sa creeze universul, si n-ai nicio dovada pentru asta, si eu pot sa spun ca big bang-ul s-a produs datorita unui multivers, sau univers anterior universului nostru.
"Nici acum nu ai inteles ca din nimic nu poate aparea ceva infinit..."
Atat ca Universul nu e infinit, deci chiar presupunand ca afirmatia ta nefondata ar fi adevarata, tot e irelevanta.
Teorii sunt multe. faza e sa putem intelege procentul de probabilitate de a fi reale a fiecareia. si sa sortam dupa probabilitate.
Ok, nu esti mare prieten cu logica, nu e nimic rau in asta.
Textul de la capatul videoului e din Rigveda care a fost scris in 1500-1700 BCE, nici asta nu iti zice nimic?
Aveti si voi un raspuns tipic. Spuneti ca "totul se trage din nimic". E absolut ilogic! Cat de incuiat la minte poate fi un om, ca sa nu realizeze ca "nimicul" nu exista!? Pur si simplu NU POATE EXISTA MATERIE DIN NIMIC! Este absurd! Pur si simplu o aberatie sa presupui asa ceva!
Sunt basme SF. Unii le spun "teorii", dar acest lucru e rodul imaginației, nimic cert.
Daca oamenii de stiinta ar fi aflat ca totul se trage din nimic, atunci presupun ca s-ar pensiona cu totii, pentru ca am avea raspunsul final la originile noastre. Eu unul nu-i vad sa fi facut asa ceva. Si daca tu ai dovezi ca nimicul nu exista, si ca nu poate aparea ceva din nimic, atunci sa ni le spui. Daca ar fi fost sa ne luam tot timpul doar dupa logica noastra, atunci inca am crede si azi ca suntem centrul universului, si ca toate se invart in jurul nostru.
Va zic eu cel mai bun raspuns
omnul Dumnezeu a creat intreaga lume si el a facut dragii mei totul din iubirr. Iubire... aceasta este cheia a tot ce exista fratilor, toate lucrurilebdi Univers isi au rolul lor...de ex toate planetele se invartesc in jurul Soarelui, in momentu in care un corp nu isi mai indeplineste rolul, se duc de rapa toate pentru caci tot ce exista are legatura unul cu altul..va veni sfarsitu pentru ca noi deja am inceput sa ne neglijam rolul menit si misiunea data de Dumnezeu care este pentru toti acelasi, fie ca esti evreu, crestin, hindus...
Tot din iubire a creat d-zeu si acest vierme parazit care traieste in ochiul omului si te face sa orbesti? http://en.wikipedia.org/wiki/Onchocerca_volvulus
Aici nu e vorba despre cadavre, sper ca ne-am inteles. Deci rolul pe care d-zeu i l-a dat acelui vierme parazit e sa orbeasca oamenii? Bun zeu.
Cred ca ai vazut un documentar stiintific la TV,dar am aproape certitudinea ca nu ai inteles corect ce a vrut sa spuna cu timpul care curge dinspre viitor spre trecut. Cel care a facut afirmatia respectiva este "pamantea",deci spunand asa ceva,pentua alti pamanteni, ar fi putut afirma ca in acel Univers paralel, s-ar intampla urmatorul fenomen:ai apare ca un cadavru, ai invia ca un mosneag, ai intinerii din ce in ce pana ai ajunge copil si ai sfarsi ca un spermantozoid.Asta inseamna sa explici prin notiunea de timp pe care o avem noi pamantenii(indiferent de gradul de cultura), scurgerea inversa a lui. Cred ca ai incurcat tu "borcanele"
Nu am incurcat nimic, stai linistit. Asta e o teorie noua aparuta doar de vreo 3 luni, si am citit despre ea intr-un articol stiintific pe net.
Platon a fost unul din cei mai mari scriitori ai antichitatii.
Printre operele sale exista o parabola numita "Mitul pesterii" care vrea sa arate ca exista realitati superioare pe care omul obisnuit nu le intelege.
Oamenii - spunea Platon- traiau demult intr-o pestera, legati cu totii in lanturi de zei. De fapt, pentru ca au crescut acolo, acum ei nu mai doreau sa paraseasca pestera. Priveau doar umbrele copacilor pe pereti si erau fericiti.
Odata insa, un tanar, a avut curajul sa iasa afara. Aici a ramas uimit. Era o lume extraordinara, cum nu si-o imaginase vreodata.
Exaltat si plin de bucurie a alergat in pestera sa spuna si celorlalti minunea descoperita.
In timp ce el povestea, ceilalti ascultau consternati. Se vedea pe chipurile lor ca nu il credeau, ba mai mult l-au socotit nebun.
Cu cat tanarul se chinuia sa le explice mai mult cu atat oamenii deveneau mai refractari.
Convinsi ca tanarul a innebunit au hotarat sa termine povestea si l-au omorat.
(Evrei 11:3) Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
(1 Corinteni 2:9) Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc."
(1 Corinteni 2:14-16)
14. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
15. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
16. Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?" Noi însă avem gândul lui Hristos.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
