A fi diferit, sau a ti se parea tie ca esti.
A fi complexat de defecte reale, sau imaginare.Care-i linia de despartire intre ele?
Nu trebuie sa fii complexat niciodata, stiu.
Poate o persoana sa fie complexata de modul cum desfasoara activitati normale, ce sunt in"instinct"-cum merge, cum mananca, cum vorbeste, cum rade, toate in afara de aspectul fizic, sa le considere anormale felul in care le face el, si sa fie asa, sau e doar o proiectie a lipsei de incredere si a fricii?

Mama,in viata mea n-am gindit la atitea odata.

Sistematizeazati te rog enuntul intrebarilor. A fi diferit inseamna in primul rand a fi... restul vine de la om la om.

Depinde din ce punct de vedere priveşti. Poţi fi diferit,pentru că aşa te cataloghează ceilalţi,sau diferit pentru că ţi-ai pus singur eticheta asta.
Oricum ar fi, mie nu prea-mi pasă de părerea celorlalţi, deci rămâne a 2-a variantă.

A fi diferit, pentru că aşa suntem cu toţii.
A fi complexat de defecte reale? Se poate şi asta.De la obezitate sau anorexie, de exemplu, îţi imaginezi cât de complexate pot fi acele persoane.
A fi complexat de defecte imaginare? şi asta se poate.Cum ai zis şi tu acolo, eu cred că e doar o proiecţie a lipsei de încredere.Persoanele de genu', de obicei sunt persoane emotive.Le pasă de părerile tuturor, se tem de neacceptarea lor în societate.Au o mentalitate care-i fac să se creadă cu mult diferiţi(şi nu în sensul bun)faţă de cei din jur.
în caz că eşti în situaţia asta, îţi dau un sfat:Să te pişi pe ea de societate. Părerea celorlalţi nu trebuie să conteze pentru tine.Am fost şi eu în ipostaza asta acum ceva timp,dar m-am săturat. Dacă cineva îmi reproşează ceva(deşi se întâmplă rar), pur şi simplu nu îmi pasă.Mă doare în cot de ei şi parerile lor, şi să ştii că nu-i aşa de rău să te doară în cot.

Cred ca e vorba de lipsa increderii in sine. Eu unul merg, mananc, vorbesc, rad dupa cum imi arde cheful si in functie de starea de spirit pe care o am.