Orice drum trebuie sa aiba un inceput.In iubire, inceputul este iubirea de sine chiar daca acel stadiu va raminea in urma.Cine nu a cunoscut acest stadiu de inceput nu poate spune ca a cunoscut iubirea si fara dragoste nu poti stapini nimic.
Eu sunt "aproape" de acord. Adica, e bine sa ai incredere in tine si sa iti placa cine esti cu adevarat, cu toate astea, nu trebuie sa " sari calul". Ceea ce vreau sa spun e ca, nu trebuie sa te iubesti atat de mult incat sa te crezi cel mai tare si sa crezi ca stii orice. Totul are o limita. Asa ai putea pierde foarte multe.
Mai bine spus: acela care nu-si iubeste semenii nu stapaneste nimic pe lumea asta
Normal daca te iubesti pe tine stii sa iti faci viata frumoasa si sa te respecti.
daca nu te iubesti si te pui pe locul 2, intodeauna o sa ai altceva de facut decat sa te gandesti la cariera ta, la aspect, ca sa nu mai zic de vacante...
Nu vad ce ar trebui sa stapanesti pe lumea asta dar "ne iubindu-te" nu vad cum ar fi un impediment in a stapani ceva, e o metafora care merita sau nu luata in considerare, cum crezi.
Buna.
Da,sunt de acord. In primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine insuti ca sa te iubeasca si cei din jurul tau.
Daca ai o relativa libertate asupra persoanei si spiritului tau, poti stapani orice iti trece prin cap.Chiar daca te iubesti sau nu.Mai sunt si unele cazuri in care oamenii se urasc pe sine,mizantropii extremi,Harpagoni extremi. Dragostea de sine e dualista,depinde cum o folosesti,relativ la ea,poti avea foarte multe,ce transced din aceasta, sau poti sa nu ai in stapanire nimic, daca devii un egomaniac si pierzi treptat valori morale, etice, pana la propria persoana.Ca Dorian Gray.
Daca nu te iubesti pe tine insuti, inseamna ca nu iubesti nici pe aproapele tau, ca pe el trebuie sa-l iubesti ca pe tine insuti. Si daca nu iubesti pe nimeni, esti...nul si neavenit.