Adesea cautam sa ne complicam viata. Cu cat este mai sofisticata, cu atat este mai importanta, zicem noi. Dar, la un moment dat, constatam ca suntem nefericiti, chiar daca ne-am insusit "imperii". Oare fericirea nu consta in lucruri simple? Ce parere aveti? Argumentati.

Fericirea ar trebui sa conste in lucruri simple, pentru persoanele cu sentimente/suflet. Poti sa fii fericit alaturi de ceva/cineva drag tie desi nu ai banii columbenilor. Degeaba ai bani sau toate lucrurile din lume si nu ai cu cine sa ii cheltuiesti ( ma refer sa chemi pe cineva la o bere )pentru ca nu ai prieteni. SI nu merita sa ne ascundem sub o falsa masca a fericirii, pentru ca asa ne indepartam de multi oameni care ne credeau prieteni. Eu personal sunt fericit cu ce am. Prieteni adevarati insusiti prin felul meu de a fi, prin faptul ca le-am aratat si partile mele bune si partile rele, si ei au fost capabili sa inteleaga ca nimeni nu e perfect, pentru ca si ei ca orice om au perti bune si rele. Si desi suntem studenti, suntem fericiti cand punem ban de la ban si ne iese de o paine si o margarina ( deci ne multumim cu putin ).

Fericirea nu este o statie in care sa ajungi, ci un mod de a calatori.

Fericirea vine din lucruri marunte! Sustin asta cu tarie asa cum sustin si ca banii nu aduc fericirea, ci doar o intretin intr-o oarecare masura. De ce? Pentru ca apreciez orice lucru marunt care mi se intampla.Ma simt fericit cand stiu ca cineva isi face griji pentru mine sau se bucura pentru succesele mele, ma simt fericit cand sunt apreciat de oameni care nu imi sunt apropiati, ma simt fericit cand stiu ca am ajutat pe cineva, cand cineva apeleaza la mine pentru un sfat, cand un copilas nevinovat imi zambeste sau imi cuprinde cu manuta lui un deget.Insa,as vrea sa vad mai multa bucurie, fericire si implinire.Merita oare o viata atat de scurta sa fie traita pe fuga? Sa fim "blocati" mereu intre o pauza de masa si plata unei facturi sau o fuga la piata?
Sunt de parere ca nu poti face viata mai lunga insa o poti face mai lata, deci sa traim din plin!

Oamenii fericiti sunt cei care se multumesc cu ce au.

In momentul cind "constatam ca sintem nefericiti"automat am facut si cealalta constatare si anume ca viata e destul de simpla dar o complicam noi.

Am citit odata despre un grup de soldati in misiune; mancase-m o supa din coji-le cartofilor de ieri, si acum stateam intinsi fiecare cu cate o cana de erzatz de cafea in mana si o tigara pe care o treceam de la unul la altul.eram cu moralul la maxim.omului ii trebuie atat de putin, pentru a fi fericit!

In goana dupa imperii uiti sa mai fii si om, cat despre fericire timp numai exista, insa atunci cand esti in armonie cu ce te inconjoara poti spune ca esti fericit.

Cred ca biologic imperiile sunt un upgrade inutil, generat de specie, iar la nivel de individ consuma. Oricum putini vad. Cu cat esti mai rupt de lucrurile naturale, vei avea satisfactii mai putine, pentru ca biologic nu e benefic artificiul, cred.

Din perspectiva "imperiilor, am gasit asta intr-o carte si mi-a placut mult :" Banii nu pot aduca fericirea, insa te pot face sa te simti grozav de bine atunci cand esti nefericit." ( Clare Boothe Luce )

2 lucruri in care cred :
"fericirea poate fi intalnita intr-un simplu graunte de nisip din desert "

"orice paradis nu poate fi decat o mare simplitate. Caci in el n-au sens "speranta" sau "nevoia de mai bine". Ce sa caute ideea de "progres" intr-un paradis?"
Acestea 2 au legatura mai mult, sau mai putin cu intrebarea ta.

Insa, suntem oameni, si majoritatea dintre noi nu ne multumim cu ce avem. Dorim mai mult; vezi, asta strica uneori.