Ai gasit fericirea sau macar o parte din ea? Viata ta aduce fericire cuiva? Vreau sa-mi raspundeti prin intermediul cuvintelor voastre, nu doresc texte de pe google. Nu am cerut sa-mi scrieti un roman, ci sa faceti o mica sinteza in care sa apara si raspunsul la cele doua intrebari. Fara raspunsuri de genul : "Da sau nu".

Fericirea nu o simti mereu. Fericirea este un moment. Fiecare percepe fericirea in felul lui. De exemplu, unii sunt fericiti cand primesc o imbratisare sincera. Asta ii face fericiti. Da, am avut parte de fericire. Am avut momente in care am ras cu gura pana la urechi si eram cea mai fericita. Poate ca n-am stiut sa pretuiesc acele momente. Daca depinde fericirea cuiva de mine? Da. Mi s-a spus asta de unele persoane. Sunt persoane cu care ies pe fiecare zi, iar fara mine, sau invers, eu fara ei ne-am simti incompleti.

Cinstit? Eu sunt inca tanar, nu mi-am gasit fericirea si poate ca nu stiu inca cum este si nu stiu nici daca viata mea a adus fericire celorlalti, dar stiu un lucru, cu timpul voi primi raspunsul la intrebarile tale.

Sper ca ceilalti iti vor da un raspuns mult mai bun ca al meu.


Noroc.

Eu mi-am găsit fericirea, am o jumătate care este alături de mine totdeauna, mă înţelege, mă sprijină în tot ceea ce fac, oricâte greutăţi am întâmpinat le-am depăşit împreună.
Nu numai viaţa mea ci şi a jumătăţii mele aduce fericire mamei ei şi celor doi copii frumoşi pe care îi avem.

Fericirea nu este decat o iluzie si atat, nu e ceva real. Daca sa spunem ca ti-as da sa mananci o inghetata si apoi tu mi-ai multumi spunandu-mi cat de buna a fost si ca ti-a placut iar eu dupa aia iti voi spune ca a fost facuta din oameni, ai mai fi fericit? Sau daca ar veni o fata la tine si ti-ar spune ca te iubeste si tu o placi enorm de mult ai fi fericit nu? Dar daca ai afla ca am platit acea fata sa se prefaca, ca e interesata de tine? Fericirea este ceva strict subiectiv depinde de noi cum si unde ne-o gasim.
Noi doar credem ca suntem fericiti, eu imi mimez fericirea tot timpul bucurandu-ma de lucrurile cele mai simple ale vietii in timp ce altii mai bogati decat mine ma plang de mila pentru ca asa ca si mine ei si-au gasit fericirea in alta parte dar asta nu inseamna ca fericirea lor e mai adevarata decat a mea.
Nu stiu daca viata mea aduce fericire cuiva, unora poate ca da, altora nu.

Da.am gasit fericirea.si aduc fericire oricui, imi sta in putere sa o fac.

Au fost perioade in viata mea in care am fost fericita si au fost perioade in care am fost foarte nefericita.In concluzie pot spune ca viata nu este o fericire continua dar nici nefericire continua.Momentele bune alterneaza cu momente grele, dificile si de durere, si cind ai crede ca viata nu-ti mai aduce nimic bun:rasare soarele! Dar si invers...si tot asa.In consecinta in viata ca si in natura sunt zile sau saptamini cu soare si zile sau saptamini cu nori si ploaie sau chiar ninsori si frig si gheata. Daca viata mea aduce fericire cuiva? Da.Familiei.Stiu sigur ca parintii copiii si sotul ar plinge dupa mine.

O partea din ea, da.Aceea parte care se bucura de fericirea altora. E bine sa stii ca un singur om, a zambit cand s-a gandit la tine.Imi da o stare de fericire sufleteasca

Cand ai ajuns la stadiul de fericit radiezi in jurul tau si ceilalti o simt, inca nu mi-a spus nimeni ca simte asa ceva, deci...

Stiu sigur ca viata mea aduce fericirea maxima sotului meu si mi-o dovedeste 24/7 dar cum viata nu e dreapta, viata lui nu-mi aduce mie fericire ci doar multumire, bucurie, implinire. Fericita sunt cand ajut pe cineva, cand citesc o carte sau cand ma plimb cu sotul in parc dar in mare liniste.In general, fericirea mea inseamna relaxare maxima si liniste

Pentru mine intrebarea ta suna ca un clopotel de avertizare fiindca ma gaseste intr-un moment in care ma simt profund nefericita; dar, iata, ma intreb brusc:pana la urma, de ce sa depinda fericirea mea de altcineva? De ce sa fiu conditionata pentru a fi fericita de atitudinea sau parerea altcuiva? Si-mi spun brusc inseninata:fericirea n-a plecat e aici in preajma, ajunge numai sa-mi spun ca nimeni nu e ca mine, ca sunt unica asa cum sunt si ceilalti, iar daca cineva ma compara si ma gaseste altfel, nu pe gustul sau, viata merge inainte iar eu n-am nicio vina ca sunt altfel.Imi asum ceea ce sunt, ma accept asa cum sunt si fericirea simpla de a fi vie in acesta lume imi inunda fiiinta. Ce importanta are daca cineva poate crede ca nu sunt perfecta? Exist si acest lucru e tot ce conteaza; imi iubesc fiinta care se intampla sa fiu, imi iubesc solitudinea si toata seninatatea ei, il iubesc pana si pe cel ce ma compara asa incat, daca am inceput raspunsul prin a fi nefericita, intrebarea ta m-a luminat:fericirea nu e in afara, nu depinde de altii, fericirea e in mine insami si in bucuria ca stiu cine sunt.Cat despre ceilalti, e de-ajuns sa tac impreuna cu cineva si sa stiu ca acel cineva e fericit in preajma-mi fie el om, catel sau inger(pentru cei care cred in ingerul pazitor=propria-ne fiinta interioara"omul launtric "dupa cum spunea Sf.Augustin). Ca sa fie mai limpede raspunsul meu la intrebarea ta:da am gasit sursa fericirii, prin urmare sunt fericita pe deplin; iar daca cineva e fericit in preajma mea, cu atat mai bine pentru el, ea, noi.Inseamna ca fericirea exista si asta e tot ce conteaza.

Fericirea este mereu cu tine. dar nu ii dai atentie. fericirea unui orb e un rasarit de soare si noi o traim. fericirea unui surd e muzica pasarilor intre ramuri si noi o traim zi de zi. fericirea unui sarac e un castron cu mancare calda si cei mai multi dintre noi o traim. fericirea ne-o fixam fiecare dupa anumite standarde. unii aleg fericirea mai presus de ceea ce pot.si de aici apare nefericirea.eu ma bucur de tot ce imi ofera providenta.si reusesc sa fiu fericit si pentru faptul ca rasare si apune soarele in fiecare zi.si eu il vad.

FERICIREA.greu de definit, face parte din starile personale, eu sunt fericita si de foarte mult timp, am uitat cum e sa fii nefericit, si stiu ca atunci cand intampin probleme sunt tot fericita nu ma doboara nimic. Iti doresc la fel sincer, trebuie insa sa-ti doresti sa fii fericit. pa,, pa

Am fost fericita candva, am reusit sa trec impreuna cu el peste tot ce a fost rau si greu dar s-a terminat si acum sunt singura, imi caut o noua fericire, mai intensa, mai buna, mai constructiva, ceva care sa ma faca sa zambesc in fiecare dimineata cand ma trezesc, un om in ochii caruia sa ma uit si iau energia de care am nevoie sa trec peste o noua zi plina de rautate si greutati, un om cu care sa impart ceea ce am si caruia sa ii pot impartasi ceea ce gandesc, simt sau imi doresc... e frumos sa iti rada ochii si sa emani fericire peste tot unde mergi, e greu dar fiecare isi gaseste fericirea mai devreme sau mai tarziu... ti-am raspuns la intrebare chiar in ziua in care m-am despartit de iubitul meu dar nu el a fost fericirea mea ci altcineva care e mult prea departe de mine si de sufletul meu chiar daca as alerga acum noaptea la el, iti doresc tot ce iti doresti si tu