Daca te iubesti asa cum esti, adica esti si ok cu defectele tale, ti le accepti, poti accepta si pe-ale aproapelui. In general cand nu esti ok cu tine, observi la persoana cealalta defectele tale, oglindesti, atunci trebuie sa-ti dai seama ca nu ai rezolvat cu tine treaba aia si de aia te apasa atat de mult. De multe ori cand doi oameni la fel se intalnesc se bat cap in cap exact de aia, pentru ca ei nu sunt ok cu ce defecte au si le observa la cealalta persoana si incearca sa le schimbe. Dar cum Michel Jackson a spus in "The man in the mirror" : încep cu omul din oglindă
Îl rog să-și schimbe modul
Și niciun mesaj nu ar fi putut fi mai clar:
Dacă vrei să faci din lume un loc mai bun
Arunca o privire asupra ta si fa schimbarea (scuze tradus cu translate)
Aaa, pai zi mai explicit, cand ai zis "sa iubesti...", deja intri in sectiunea relatii, si multi inteleg asa, ca si acolo, poate mai ales acolo poate fi aceiasi intrebare. Daca iti place cum esti tu, normal ca iti place o persoana cam ca tine, te vei intelege bine ca om, daca nu iti place de tine, normal ca nu o sa-ti placa sa te vezi si in cealalta persoana. Deci e foarte simplu. Depinde cum te vezi tu pe tine.
Evident dar nu era obligatoriu sa recunosti era un subiect care sa te puna sa te analizezi adica sa zicem nu iti place ce face x sau cum se comporta y.Dar daca tu ai fi un privitor pe dinafara si cineva s-ar comporta si ar gindi si ar vorbi cu tine exact cum faci tu ti-ar placea acest lucru ai putea iubi o asemenea persoana? Ca, asta era ideea sa ne vedem pe noi insine in mod realist daca e totul foarte ok sau nu.
Eu de exemplu acum ma plac asa cum sunt cum gindesc si ma comport, dar sunt total impotriva si dezaprobator fata de cum am gandit si am procedat cu zece ani in urma.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
Anonimm30 întreabă:
AvalohAlyn întreabă: