Ai sufletul amanetat?

Nu, e doar abandonat. Nu pastrez nimic nefolositor.

Foarte bine, MidnightLady. Daca tot nu-ti trebuie, da-l spre ¨folosinta¨

Pai, intreaba`l pe el, cum se simte.(pe al meu)
Sincer cred tot mai putin in existenta sufletului:-s
nu ca as avea ceva impotriva, dar mai aud unele persoane, cica le doare sufletul. Bine, da unde sta sufletul?:-s
Deci, prin faptul ca nu cred in suflet cred ca e amanetat.sau cel putin abandonat.
Iar cum preotii sau ceva de genul, spun ca sufletul se simte "neglijat" atunci cand bem, fumam si nu mai stiu ce facem, din acest punct de vedere...sufletul meu se simte EMO

Pupici:*

Mi-am amanetat sufletul de cand am acceptat sa fac primul compromis.De cand am apucat-o pe primul drum si n-am privit o secunda inapoi sa vad cum in urma mea, cresteau buruieni pe urmele lasate.De cand am facut primul om sa planga.De cand am ratat prima oara.De cand am pierdut prima oara.De cand nu mai cred.De cand nu mai sper
Ce mai am de pierdut? Probabil visele sunt singurele care mi-au ramas. Ele sunt motorul existentei mele; motivul pentru care ma trezesc in fiecare dimineata, aruncand plapuma si vreau sa cuprind dintr-o rasuflare toate lectiile vietii

DudeTheBug, cui si la ce ar putea folosi? Ca daca-i asa, egoista cum sunt, mi-l iau inapoi.