Alergam dupa realizari cit mai multe si, in acelasi timp, dupa trairi intense."Ne transformam in vint de atita goana dupa vint". Ne pierdem in hatisul existentei cautind iluzoriu ducindu-ne corpul spre epuizare pentru o binemeritata liniste profunda de citeva clipe ca apoi s-o luam de la capat in aceeasi goana, incercind marea cu degetul cautind providenta, uitindu-ne in sus cind de fapt trebuie sa privim in noi, incercind astfel sa ne punem intr-un echilibru cit de cit bataile sufletului nostru cu bataile universului.Intoarcem ochii spre trecut, aceleasi zbateri inutile ca ale prezentului, aceeasi oameni aceleasi "idealuri" si, urmind mitul fiului risipitor, ma paste intrebarea; Cu ce vom ramine dupa atita zbucium?

Din pacate nimeni nu s-a intors de dupa apus deci habr nu am... dar viata e frumoasa daca o traiesti la maxim ca apoi sa nu regreti, altfel ar fi prea monoton nu?

Cand ve iesi la pensie ai timp sa gandesti si la idealurile pe care nu le-ai realizat, cu ce ramanem? cu vant, dar un vant care a stiut cum se traieste.

Eeee un vant. e un vant.ca sa nu-i spun altfel. iar pentru tine harciog, iti spun eu; vjjjjjjiiit. disprrrrut.

Tepes de ce te bagi asa? Numai sa-mi furi calul?

Furni, indraznesc sa gindesc logic, ar trebui sa existe realitati in primul rind pentru a putea deveni amintiri...

Si ce ma fanteziile nu sunt realitati? ale noastre? numai ale noastre. ce daca nu se vad? nu inseamna ca nu le avem. uite eu am fantezii cu instalatorul.ca vine simi desfunda... teava de sub chiuveta.si cu postasul.ca-mi aduce un castig mare de bani.pai ce fanteziile astea le iei din drum?

Harciog, stii cum e cu perceptia? Tangibilul e discutabil, fiindca tangibilul poate fi chiar virtual.

Tepes are fantezii cu postasul si instalatorul, eu am fantezii cu o vecina de 80 de ani care ma streseaza zilnic, imi bate la usa de vreo 5 ori pe zi ca sa-i intorc ceasul, fantezia mea. este ca si-a luat baba ceas nou, ca azi nu a mai venit, o fi realitate?

Furni dar e ca si cum ai arde gazul de-aiurea si refuz asta,.

@Harciog, alergam dupa vise de multe ori si de cele mai multe ori ne impiedicam pe drum si cazand cunoastem umilinta si visul adevarat pe care trebuie sa il urmam. Cum sa nu ne transformam in vant cand :

Asculta de vantul ce-n urma plange
Fiind frant de ai tai pasi grabiti
Asculta cum tasneste-al lui sange
Vazandu-ti ochii reci, pribegiti

Vazand cum vantul te plange
nu-l poti lasa a se stinge
si il tii pe umeri duios
pana devii si tu un vant tamaios

Dupa atatea idealuri sterse de vant si ploaie cuvantul care caracterizeaza cel mai bine este regret. Si cel mai mare regret este ura :

regret ca mi-e prieten amagirea
ca nu cunosc un drum spre nori
pe lume sunt prea multi actori
Regret ca astazi eu regret fericirea
altora...

Cu satisfactia ca lasi ceva in urma ta, ca, copiii tai vor trai mai bine si mai frumos decat tine.

Ramanem cu marea intrebare:oare s-a meritat?