M-ar fi mirat daca ai fi auzit despre un laborator care sa explice simturile umane...
Am avut chiar o zi incarcata si chiar foarte ciudata. Nu mai pot sa tolerez in aceasta clipa orice urma de ironie. Imi pune la incercare rabdare si imi sfideaza toate principiile. Stii cum reactionez eu?
Mai rau decat el: http://www.africapoint.net/wp-content/uploads/2012/10/green-mamba.jpg >:)
Universul era o data mai mic ca un atom era o singularitate mica de tot, acea singularitate sa extins in spatiu, universul e procesul de la simplu spre complex prin procese naturale fara interventi divinie, universul e ca arborele vietii sa tot extins si se extinde cine stie pana cand
Eu sunt de acord cu ipoteza lui Nassim Haramein, cum ca Universul este de fapt un fractal. Eu nu cred ca exista o particula fundamentala (pe care o tot cauta fizicienii la acceleratoare de particule) sau o structura care sa aiba cea mai mare dimensiune (sper ca ma fac inteles ). Am citit intr-un articol ca recent s-a descoperit o noua structura gigantica care, dupa parerea majoritatii fizicienilor nu trebuia sa existe. De asemenea, cand cred unii ca au descoperit particula fundamentala, vine un fizician cu alta serie de ecuatii si ipoteza ca trebuie sa fie una si mai mica. Cred ca astfel putem concluziona ca nu exista particula cea mai mica, sau structura cea mai mare, ci doar un tipar de diviziune.
OO OSANE!
Da... ma intereseaza mai putin acea ''presupusa descoperire''.
Ma intereseaza acum o ''filozofie'' a UNiversului. Adica, poate fi Insusi o particula ( nu ma refer deloc acum la particula fundamentala)? Asta intrebam. Si daca da, ar putea fi aceasta lume, lumea noastra, considerata una de nivel ''cuantic'' daca ne raportam la imensitatea Universului?
Depinde ce intelegi prin "lumea noastra". Oricum, daca reusim analizam la un nivel destul de mare, oricat de mare ar fi aceasta "lume a noastra", ea poate deveni o particula de nivel "cuantic", totul depinde de scara pe care o folosim. De exemplu, daca luam ca si punct de referire sistemul solar, la o scara masurata in ani lumina putem spune ca sistemul este comparabil cu atomul la o masurare metrica. De asemenea, galaxia devine o particula la o scara imensa. Si exemplele pot continua, pana la ce nivel vrei, considerand Universul infinit in timp si spatiu. Sa consideram Universul ca intreg drept o particula mi se pare putin fortat, pentru ca nu prea avem alt punct de referire, nu putem sa il comparam cu atceva mult mai mare, dar mi se pare o idee posibila, veridica.
De ce nu? In adevarata realitate noi nu stim aproape nimic despre ce se poate sti cu adevarat(tot)univers, galaxi, chiar si puritate divinitate (Dumnezeu).Cat despre treaba cu atomi poate chiar noi suntem atomi intr-un corp.Recent am auzit pe History channel (daca stii despre el)ca s-au facut experimente in piramide si acestea par a fi atragatoare de forte naturale ex:un mare om de stiinta(imi pare rau ca nu pot sa iti spun numele, l-am uitat)a descoperit in marea piramida ca daca invarti o macheta aceasta prinde un camp magnetic foarte mare se ridica in aer si urmareste o constelatie sau cel putin se indreapta spre aceasta, sau alt exemplu intr-o piramida din Rusia s-au facut experimente si au descoperit ca pastilele lasate acolo prind mai multa putere(probabil chiar de 10 ori mai multa decat cia initiala). Deci pot trage concluzia ca daca asa ceva este existent cred ca si noi putem chiar face parte dintr-un intreg ca forma de atomi sau subatomi.
Pai ideea de universuri subatomice nu e prea veche si totusi nu stiu ce sa zic, dupa cum probabil sti la nivelul subatomic unele particule se materializeaza spontan, de aceea a fost nevoie de mecanica cuantica oricum chiar si cu ajutorul ei nu intelegem prea multe. Nu cred deoarece particulele subatomice se comporta altfel, iar ca universul nostru sa fie un atom parte din alt univers... deja implicatile sunt prea mari. Si totusi tind sa resping aceasta ipoteza deoarece toti atomi au aceiasi dimensiuni. Universul este o vastitate de elemente, multe inca nedescoperite, daca ar fi sa fie un atom probabil hidrogen deoarece se gaseste in cea mai mare proportie in univers.
Sunt de parere ca universul este informatie, totul este interconectat iar timpul este o iluzie creata de imposibilitatea mintii noastre de a percepe realitatea.
Universul este holografic iar mintea noastra este o oglinda a acestuia, omul percepe lucrurile liniar in timp, trecut-prezent-viitor, insa totul exista si se manifesta simultan iar detaliile sunt remodelate in permanenta.
Apar si conexiuni atemporale aparent intamplatoare gen; Biblia si multe alte "adevaruri" probate.
Asta poate nu-ti raspunde la intrebare dar pare redundanta aceasta ipoteza atat de veche si pe larg discutata(o lume intr-o alta lume intr-o alta lume).