Am citit cu stupoare urmatoarea intrebare:
http://www.tpu.ro/......s-in-anul/
Si nu e primul care s-a indoit de acest fapt. Si ma intreb, minunindu-ma: cum de e posibil ca cineva sa puna la indoiala un fapt ce s-a intimplat in istorie, un fapt vazut de atita lume, stiut de multa lume, inregistrat in fotografii si filme video. De ce sa ma mai mir atunci de unii care nu cred in Dumnezeu? Desigur ca e mult mai greu sa crezi in El daca nu ai ochi sa vezi si sa crezi nici ceea ce e fizic, palpabil. Poate ca asta e o dovada ca nu vederea poate chiar palpabila a lui Dumnezeu ar face pe cineva sa creada in El - necredinta este adinc inradacinata in noi - daca trece suficient timp de la un anumit eveniment, putem ajunge sa ne indoim de el!
Si nu pot sa nu inchei fara a spune care e culmea indoielii: sa te intrebi - oare eu exist cu adevarat?:):)

Eu mă întreb dacă pot demonstra că tastatura asta există, apoi dacă pot demonstra că există demonstraţie.E bine să trăieşti despărţit de tipare, de ce x şi nu mai degrabă y fiind o alegere demnă de „trestii gănditoare" şi nicidecum un argument de pus în favoarea teismului

Nu au ajuns pe Luna pentru ca e facuta din branza.

De ce cu stupoare? E suficient sa dai o cautare pe internet si o sa gasesti o multime de argumente si contraargumente. Avand in vedere numeroasele discutii care exista in legatura cu acest subiect, nu este deloc de mirare ca exista sceptici. Chiar si eu fac parte dintre acestia. Asta nu inseamna ca exclud posibilitatea ca americanii sa fi ajuns cu adevarat pe Luna, dar nici nu pot spune ca am certitudinea ca acest lucru s-a intamplat.

Asta e o comparatie nepotrivita pana sa ajungi la concluzia ca oamenii nu mai cred in nimic! palpabilitatea lunii atinsa de om se destrama cand incepi sa nu mai ai incredere in sarlatani, care acopera evenimente importante cu:aselenizari, salutari din spatiu, vaci vorbitoare, jucatori de golf, cel mai/cea mai, icoane in trunchiuri de copac, care ciudat, mie imi par ca niste pasarici!
Cand ma voi impiedica eu de Dumnezeu si imi va ridica praful de la picioare, atunci o sa-i recunosc existenta.Doar pentru ca am pomenit numele unui personaj de poveste asta nu inseamna ca l-am si recunoscut ca divinitate.
Eu am crezut cand eram mic in monstrul ce statea ascuns chiar langa masa care sustinea tavile cu fursecuri.Eram asa de constient de prezenta lui in camera, incat aproape il simteam cum ma pandeste.Mama era o eroina, care se ducea si scoatea doua-trei fursecuri fara frica.
Oricum, tot ce ai scris tu acolo despre necredinta inradacinata iti raspunde perfect la intrebare.In primul rand e ceea ce vrei tu sa auzi si nici nu te-am vazut sa imbratisezi alte idei, deci?!?!
@madapple, Dumnezeu a facut totul, pana si acea roata de branza care asteapta sa se usuce pe cer.

@fanaticdupatine:
"Cand ma voi impiedica eu de Dumnezeu si imi va ridica praful de la picioare, atunci o sa-i recunosc existenta"
De impiedicat, te vei impiedica cu siguranta, daca nu in viata asta, la sfirsitul ei. Nu stiu daca nu cumva va fi invers, tu sa ii ridici Lui praful de la picioare, recunoscind atunci ca nu esti decit un fir de praf in comparatie cu El.

Este important sa stii sa citesti printre randuri.
Ce ai vazut cu exactitate pana la urma? Un filmulet?

Și cât de sigură eram că întrebarea asta o să se lege tot de religie chiar dacă început aparent diferit...
Oricum sunt două lucruri complet diferite, plecarea pe lună cum ai spus mai sus este înregistrată, Dumnezeu nu este nici fotografiat, nici înregistrat video, acum că mai există câte un conspiraționist asta e altă problemă, mereu o să existe câte unul.
P.S. Dacă ai poze sau acsete video cu God să mi le dai și mie și atunci o să cred și eu.

Si eu tind sa cred ca nu s-a ajuns pe Luna. Stiai ca tehnologia de la bordul acelei navete e comparabila cu cea a unui calculator de buzunar, din ziua de azi? Ce zici de chestia asta? Nu e cam ciudat?

@cristi, "praful"- este nelipsit de pe picioarele celui care nu inceteaza sa-si puna intrebari despre adevarata existenta.Niciodata nu m-am crezut buricul universului incat sa ma iau la tranta cu un zeu, metaforic merge si imi place.

@Woodenpints, trebuie sa fac o rectificare, @cristi202 are o gaura in cur, ochii lateral si urechile langa, ca de aia doar el si ceilalti luminatii il vede pe Dzo. Dar eu nu-mi dau seama cum vede ăstia prin panataloni.

''Desigur ca e mult mai greu sa crezi in El daca nu ai ochi sa vezi si sa crezi nici ceea ce e fizic, palpabil.''

Omule lasa-te de meserie, tu esti acel om care ne spui sa-l cautam pe dumnezeu in alta camera cand el este pretutindeni. Apoi mi-ai facut o comparatie: Daca sunt concentrat si un om trece pe langa mine intr-o camera nu-l vad, ok, doar ca aceasta raportare este una inutila in cazul de fata: Daca te gandesti la dumnezeu si el este in camera ar trebui sa-l vezi. La fel cum te-ai uita la un tablou de pe perete, daca te gandesti la el, si ai ochii deschisi il vezi.

Woodenpints
Daca spunea asa ceva un om de calitate,poate ca ma simteam ofensata.Dar, din partea unui om cu un caracter ca al tau, cuvintele tale nu au valoare.

@chelstone:
Daca te gandesti la dumnezeu si el este in camera ar trebui sa-l vezi. La fel cum te-ai uita la un tablou de pe perete, daca te gandesti la el, si ai ochii deschisi il vezi.
Mai, omule, nu ti-am explicat destul de clar chestia cu omniprezenta si incapacitatea noastra de a-L vedea? Inca un exemplu: poti suda cu ochi larg deschisi si sa vezi fara sa ai acea masca de care ai nevoie? Sudura e ceva ce se intimpla, o poate face altcineva, ea e un fapt care se intimpla, insa tu nu poti sa il vezi datorita luminii orbitoare. Si, da, poti sa vezi ce se intimpla, daca ai si tu o masca asemanatoare, prin care poti sa urmaresti arcul electric care formeaza sudura. Dumnezeu e acolo, se poate spune ca e si El ceva ce se intimpla (la Dumnezeu lucrurile nu saunt statice, dar asta e o alta poveste), dar s-ar putea ca tocmai ce se intimpla sa te orbeasca datorita esentei acestor lucruri, esenta pe care o poti descoperi si tu doar cu instrumentul necesar. E inca o pilda, nu ma fa sa cred ca nu esti suficient de inteligent pentru a intelege. Dintre toti, contraargumentele tale mi-ar parea cele mai plauzibile daca as fi ateu. O spun, pentru ca stiu cum e sa nu crezi - am fost si eu ateu. Si crede-ma ca cu tine intotdeauna mi-a facut placere sa discut aici, pentru ca imi place sa ii respect pe cei ce au convingeri, chiar daca nu sunt ca si ale mele.

Woodenpints
Tu faci asta tot timpul cu altii.Vezi cum doare?

Aselenizarea este departe de a fi un fapt "vazut de atata lume" chiar daca este unul stiut de multa lume, inregistrat in fotografii si filme video. Oare nu la fel de multa lume a vazut fotografii si filme cu nava Enterprise, cu oamenii albastri din Avatar sau cu superinteligentul delfin Flipper?
Si nu cred ca exista vreo legatura intre credinta in intelesul religios al cuvantului si scepticismul conspirationistilor. Ba mai mult, poate necredinciosi sunt cei care cred ca omul a pasit pe Luna, in partea opusa situandu-se adeptii teoriilor conspirationiste.
Eu cred ca nu credinta sau scepticismul sunt problema, ci acea sintagma gresit atribuita bibliei: crede si nu cerceta. Eu ii apreciez si ii sustin pe cei care nu cred orice li se serveste pe tava, ci pe cei care cauta si cantaresc argumente, indiferent ca este vorba despre zboruri cosmice, politica, istorie, religie etc.

Cristi202, am mai spus credinta are caracter subiectiv si nu demonstreaza nimic, conform religiilor pentru a vedea un zeu ai nevoie de un instrument auxiliar: credinta, pe acelasi sistem CRED si musulmanii ca-l vad pe allah, sau budhistii intra in legatura cu budha, etc. Nu poti compara credinta cu masca de sudura. Ce te faci cand ai mai multe masti de sudura/ credinte prin care vezi mai multi zei? Cand incerci sa vezi ceva prin credinta, extrapoland obiectivitatea, intotdeauna o sa ai o imagine falsa a realitatii. Cand o sa cercetezi lucrurile obiectiv, logic, imaginea pe care o vezi o sa fie mai apropiata de realitate.

Chelstone:
Poate ca aceasta parte dintr-un mic eseu, pe care l-am scris in urma cu ani de zile, si a si aparut intr-o mica publicatie, te va ajuta sa intelegi cum stau lucrurile in privinta credintei:
"Este destul oare sa cred? De multe ori auzim sfaturi de la cei din jur - "trebuie doar sa crezi", "toate sunt cu putinta celui ce crede", de parca credinta ar rezolva toate lucrurile... Desigur ca credinta este cea prin care avem toate lucrurile, dar nu ea este totul. Credinta intodeauna trebuie sa se bazeze pe o realitate, o realitate de origine spirituala. Pot eu sa cred cit vreau, daca credinta mea nu este bazata pe o realitate spirituala, voi crede pe degeaba. Sa exemplific: exista un lucru real numit tren care in 8 ore ma poate duce din Timisoara pina la Bucuresti. Eu, daca nu am stiut despre acest lucru, pot sa cred aceasta, sau sa nu cred. Indiferent de credinta mea, realitatea exista. Exista un tren care in 8 ore ma poate duce pina la Bucuresti. Daca eu nu cred, aceasta nu va afecta realitatea. Doar ca eu nu pot intra in posesia ei - nu voi merge la gara sa iau trenul si sa ajung in Bucuresti. Ma voi chinui sa fac rost (daca nu am) de o masina ca sa pot ajunge. Daca insa cred, voi merge la gara, voi vedea ca exista un tren real, ma voi urca in el si astfel voi ajuge, poate mult mai confortabil, la Bucuresti. Voi vedea realitatea doar crezind ca ea este posibila. Ceea ce conteaza este realitatea, nu neaparat credinta. Credinta este canalul, unealta care ma duce in posesia realitatii. Desigur ca si reversul este valabil. Pot eu sa cred cit vreau ca exista un tren care pleaca, sa zicem, la ora 10 dimineata, pe baza poate a ceea ce mi-a spus cineva, cind, de fapt exista doar la 6 dimineata si seara la orele 22. Pe baza credintei mele eu voi merge la gara, insa credinta mea nu va fi destul, va trebui sa existe si o realitate, aceea ca exista un tren care pleaca la ora 10. Si, cum nu exista, eu voi crede pe degeaba, voi ramine frustrat, caci nu voi gasi nici un tren in gara care sa ma duca pina la Bucuresti, si voi avea de asteptat pina seara."
Acum, cei ce cred in Mahomed, doar cred, au doar o religie in care doar ei fac ceva crezind, insa ei nu il vad pe Mahomed (sau Budha) ca fiind viu si real, cu ei acolo. E exemplul cu credinta in trenul care de fapt nu e la ora la care credeam eu.
In ce priveste "mastile de sudura", fii sigur ca in nici o privinta un om nu poate fi 100 % obiectiv. Doar Dumnezeu poate asta, pentru ca doar El detine cunoasterea intregii realitati. Noi oamenii trebuie sa ne multumim cu mult mai putin, si atunci fiecar edin noi are o doza mai mica sau mai mare de subiectivism. In legatura cu Dumnezeu e la fel, ca si cu mastile de sudura, unele sunt mai inchise, si vezi sudura mai greu ( o spun ca sudor de meserie), lumina ei patrunde prin sticla mai greu, altele mai deschise, si o vezi mai bine, apoi culoarea, poate fi (in cele mai multe cazuri) verde, sau rosie, sau albastra (asta mai rar). Deci cum vezi sudura depinde de masca cu care privesti. Asta e subiectivismul nostru al oamenilor. Insa ceea ce e mai important e ca poti vezea cum se sudeaza, daca cel ce sudeaza stie sa o faca, sau daca o face prost, poti vedea bine arcul electric, poti vedea bine miscarea electrodului, poti vedea f frumos (asta daca sti) diferenta dintre metalul topit si zgura topita, care conteaza enorm pentru un sudor, pentru ca un sudor bun stie ca trebuie sa lase zgura mereu in urma. Poti vedea totul, indiferent de masca. Realitatea e aceeasi, indifernet de subiectivismul de care dai dovada. De fapt tocmai faptul ca cei mai multi credinciosi care L-au cunoscut pe Dumnezeu, indiferent de categorie sociala, de educatie, de diferente de cultura, vad realitatea la fel, e un argument puternic pentru mine ca am de-a face cu o realitate. Vazuta uneori subiectiv, dar vazuta in acelasi mod, surprinzator de asemanator cu alte vederi. Si aici nu ma refer la anumite religii, ci la experienta uneori ce pare aproape palpabila a prezentei lui Dumnezeu acolo linga tine.

''Acum, cei ce cred in Mahomed, doar cred, au doar o religie in care doar ei fac ceva crezind, insa ei nu il vad pe Mahomed (sau Budha) ca fiind viu si real, cu ei acolo. E exemplul cu credinta in trenul care de fapt nu e la ora la care credeam eu.''
Il vad pe allah ca fiind real, prin acelasi mod in care il vezi tu pe dumnezeu, calea este aceeasi, CREDINTA, insa prin aceasta poti vedea orice, pitici de gradina prinzand viata sau cum zana maseluta te priveste din pragul usii. Doar ai senzatia ca-l vezi pe dumnezeu, credinta este un instrument instabil si manipulabil, credinta nu releva adevar, subiectivismul nu denota adevar, adevarul rezulta in urma unor deductii logice, in urma impreunarii dovezilor.

''Acum, cei ce cred in Mahomed, doar cred, au doar o religie in care doar ei fac ceva crezind, insa ei nu il vad pe Mahomed (sau Budha) ca fiind viu si real, cu ei acolo.''
Asta crezi tu despre ei, la fel cum ei pot avea aceeasi parere despre tine, poate daca ai crede in allah l-ai putea vedea.

In concluzie, ai inceput acest eseu cu niste preconceptii, fara sa stii ce vad unii cu adevarat, pentru ca nu privesti prin ''masca lor de sudura'', astfel nu poti spune ca ceea ce cred altii nu exista.

''Vazuta uneori subiectiv, dar vazuta in acelasi mod, surprinzator de asemanator cu alte vederi. Si aici nu ma refer la anumite religii, ci la experienta uneori ce pare aproape palpabila a prezentei lui Dumnezeu acolo linga tine.''
Asta pentru ca privesti doar prin masca de sudura a crestinului, incearc-o si pe cea a musulmanului si poate il vei vedea si pe allah

@regis:
Gindim la fel: "Eu cred ca nu credinta sau scepticismul sunt problema, ci acea sintagma gresit atribuita bibliei: crede si nu cerceta." Si eu, cind cineva a venit la mine sa imi spuna despre credinta, am venit cu acel "argument" - crede si nu cerceta! Mi-a zis acea persoana ca e o prostie, si asa si este. Biblia spune cit se poate de clar: "cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun." Chestia cu crede si nu cerceta e o chestie ce vine de la comunisti, ei spuneau despre credinta ca nu trebuie sa cercetezi lucrurile. Eu le-am cercetat luni de zile, si de aceea cred.

@chelstone:
Vrei sa spui ca Allah sau Mahomed s-a implicat in viata vreunui musulman atunci cind s-a rugat? Gresesti, eu am avut de-a face cu musulmani. Ei cred, da, si se roaga, da, dar nu au acea realitate a pezentei lui Allah. Ei nu au acea realitate care vine cind te rogi pentru ca esti ranit in suflet si dintr-o data rana e vindecata, ei nu experimenteaza mingiierea in inima pe care un credincios trist o experimenteaza atunci cind se roaga si tristetea ii e transformata in bucurie. Ei doar se roaga pentru ca stiu ca asa trebuie sa faca - sa creada si sa se roage. Experienta vie, reala, cu implicatii psihice uneori extrem de profunde - uneori unii oameni au scapat asa de droguri, si nu incepatori, ci consumatori cu droguri tari (cacaina, heroina), aceste lucruri nu le vei vedea niciodata in mahomedanism. Acolo e vorba doar de cedinta si actiunea omului de a face ceva, la crestini e vorba de actiunea vizibila a lui Dumnezeu in viata lor.

Cristi202,
''Urmatoarele intrebari cred ca ar trebui ca el sa si le puna daca nu crede:
"Daca niciodata nu vom simti durere sau suferinta, de unde sa stim ca Allah este cel Vindecator? Si daca niciodata nu vom fi raniti de cineva, de unde sa cunoastem alinarea, mangaierea lui Allah Ta'ala care vine imediat dupa probleme?"
Este scris in surah 94 ( As-Sharh) care imi place foarte mult unde Allah ne zice :
"Dupa greu vine si usor." si se repeta acest vers. De aici ne dam seama de calitatile pe care le detine Allah Ta'ala, ar fi putut sa ne fi lasat in durere toata viata fara nici o clipa de bucurie, sa fi fost asa cum spune acel barbat " indiferent la durerile noastre" dar Allah este Cel Indurator si Milostiv, deci inca alte doua calitati!
Poate mai vin inshalla si surioarele noastre cu alte idei mai bune ca ale mele ...Deocamdata cam asta mi-a trecut prin cap.''

Nu-i chiar asa cum spui tu, ceea ce spune acest musulman este: allah este vindecator al sufletului, etc.

Sunt de acord cu tine la fel am simtit si am gindit si eu mai multe nu pot sa zic ca ai epuizat prin rindurile tale tot ceea ce am simtit si gindit la intrebarea respectiva.Numai bine!