Am citit într-o revistă mai veche despre cazul unui tânăr francez care trebuia să ia o hotărâre, ce părea foarte dificil de luat. Povestea având rezonanţă filosofică, m-am gândit să o relatez aici. Acţiunea se petrecea în timpul lui WW II. Tânărul locuia doar cu mama lui; nu mai reţin ce se întâmplase cu taică-su. Un frate mai mare tocmai îi fusese ucis într-o confruntate cu naziştii şi tânărul, cam imatur, dar generos în sentimente, avea acum dorinţa de a se răzbuna. Vroia să plece în Anglia şi să se alăture luptătorilor din Forţrlr Franceze Libere. Dilema era următoarea: Dacă pleca, o lăsa pe maică-sa singură, să se descurce, în nişte circumstanţe destul de grele. Ar fi avut motive temeinice să rămână lângă ea şi să-i poarte de grijă. Dar simţea şi chemarea aceea de a se alătura conaţionalilor săi şi aliaţilor, pentru o cauză mult mai mare. Plecând pe front, era şi riscul să fie ucis şi atunci mamă-sa chiar nu ar mai fi avut pe nimeni şi ar fi ajuns pradă disperării. Ce să facă? Să stea acasă şi să se sacrifice pentru un singur individ, mama lui, la care ţinea foarte mult? Sau să plece şi să-şi asume toate riscurile, pe un drum la capătul căruia nu avea nici cea mai vagă idee despre ce avea să se întâmple?
Cum aţi judeca voi situaţia în care se afla el? Ce ar fi trebuit să facă? Să se lase condus de instinct (care sentiment e mai puternic)? Teza lui Kant zice "Never treat any person as a means, but as an end". Foarte bine. Dacă stătea cu mama lui, ar fi tratat-o într-adevăr pe ea ca un "end" şi nu ca un "means"; în aceleşi timp însă era riscul de a-i trata pe oamenii din jurul lui, care luptau, ca "means". Dacă se alătura celor care luptau, i-ar fi tratat pe ei ca "end", însă cu riscul de a o trata pe mama lui ca "means".
Ordonare:
După relevanţă
Sunt, cred, în viaţa fiecăruia dintre noi situaţii, nu neapărat asemănătoare cu aceea a tânărului din text, când efectiv este dificil să iei o decizie.
Răspunde
Tratatele de pace nu au fost semnate de mana niciunui om setos de sange, de razbunare.
Daca astazi nu traim intr-o vreme de razboi, se datoreaza acelora care. au stat acasa. Daca stam sa ne aducem aminte de motive de razbunare vom gasi destule, si pamantul ar fi fost continuu o zona numai si numai de razboi, pana cand ar fi disparut orice fiinta, orice suflare de viata de pe el.
Dacă ar fi să o luăm aşa, nici Charles de Gaulle şi oamenii lui nu au făcut bine ce au făcut. Şi niciun popor din nicio ţară ocupată nu trebuia să lupte să-l scoată afară pe inamic. Trebuia să stea fiecare acasă şi să accepte ocupaţia germană. Că dacă luptau să se elibereze, aia era răzbunare. Cum sună acest raţionament?
Răspunde "Că dacă luptau să se elibereze, aia era răzbunare." In niciun caz un asemenea act nu este razbunare.
Francezii, sub conducerea lui C. de Gaulle, au luat arma în mână şi au culcat la pământ zeci de mii de germani. Ei au acţionat după legea din V.T. Nu au aplicat noua lege, să întoarcă şi obrazul celălalt; sau să le dea şi cămaşa dacă ăia le-au luat haina. Au făcut bine, ce zici?
Pentru mine nu este un lucru nou cand invataturile Bibliei sunt intepretate gresit.
A intoarce orabul celalalt este exact ceea ce spuneam : sa nu ne razbunam.
Legea Noului Testament a fost si in Vechiul Testament:
""Sa nu-i macelaresti", a raspuns Elisei. "Obisnuiesti tu oare sa macelaresti pe aceia pe care ii iei prinsi cu sabia si cu arcul tau? Da-le paine si apa, ca sa manance si sa bea; apoi sa se duca la stapanul lor."
Imparatul lui Israel le-a dat un pranz mare, si ei au mancat si au baut; apoi le-a dat drumul, si au plecat la stapanul lor. Si ostile sirienilor nu s-au mai intors pe tinutul lui Israel."(2Imparati.6:22,23)
Sau daca Dumnezeu daduse porunca "Sa nu ucizi", cum de tot El a dat si porunca uciderii celor ce se faceau vinovati de pedeapsa cu moartea?
Uite un caz si mai nou decat Noul Testament:
https://www.youtube.com/watch?v=xvXAZhGngVY
Dai exemple de astea izolate (să nu-i măcelăreşti...) şi le ocoleşti pe alea multe (să treci prin ascuţişul săbiei tot, inclusiv bătrâni, femei şi copii). Faci slalom. Ţi-am mai spus eu, eşti ca fotbalistul ăla care driblează patru, cinci apărători şi se împiedică la al şaselea. Vrei tu să alegi de ici, de colo câte ceva care să te susţină şi buf! te loveşti de altul care te dărâmă. Eu zic să nu mai umbli cu slalom., să încerci să te strecori printre. Slalomul nu e calea omului sincer. Şi tu cam vrei să pozezi în om sincer. Ce-ar fi să recunoşti simplu: Nu ştiu, domne; sunt lucruri care mă depăşesc.
Exista si lucruri care ma depasesc. Chiar foarte multe.
Dar si apostolul Pavel a pedepsit oameni care il incurcau cand vroia sa propovaduiasca evanghelia, ca si Elisei in vechime.
Cine nu cunoaste Biblia nu poate cunoaste ca Dumnezeu este acelasi si in trecut ca si astazi. A intoarce si obrazul celalalt era dorinta lui Dumnezeu dintotdeauna. Tocmai de aceea gasim scris: "Din pricina impietririi inimilor voastre a ingaduit Moise [...]; dar de la inceput n-a fost asa. (Matei.19:8)" Chiar daca versetul acesta se refera la altceva, el se poate aplica la toate "dezacordurile" dintre Vechiul si Noul Testament.
Sarind peste Kant trebuia sa stea cu mama lui. Un mort in plus in Franta nu ajuta pe nimeni.
"Razbunarea-i arma prostului". Daca nu a fost obligat sa plece la război ar fi trebuit sa considere acest lucru ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Iar in război nu știi niciodată daca te poți răzbuna tu pe el sau el pe tine. Planul de acasă nu se potrivește cu cel din " târg".
Răzbunarea era numai o parte din problema lui, că îi fusese ucis fratele. Poate mai mult conta ideea de a se alătura confraţilor care luptau. Şi aici miza era eliberarea unui întreg popor.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
