Am citit o intrebare interesanta si m-a pus pe ganduri si am zis sa pun si eu una de genul asta, totusi, cum va simtiti cand stiti ca Dumnezeu va cunoaste gandurile, faptele si aude tot ce spuneti despre el?

Pentru inceput Dumnezeu este peste tot si trebuie sau asa ar trebuie sa facem o fapta buna.

Pe mine parintii m-au invatat de mica sa am tema de Dumnezeu si sa nu-i iau numele in deradere.stiu ca imi cunoaste toate gandurile si cand gresesc ma atentioaneaza prin contiinta.Imi cer iertare si ii spun sa ma faca mai buna, mai sincera, mai credincioasa.

Ma simt la fel ca si cand mi-ar fi citite gandurile de catre o alta persoana, cu atat mai mult cu cat acea persoana este D-zeu care m-a creat si cunoaste toata viata mea de cand m-am nascut, pana in prezent, si in care cred. dar totusi uneori poate faptul ca nu il vad cu ochii fizici imi creaza falsa impresie ca nu stie ce vreau sa fac si ce gandesc cu toate ca stiu ca nu e asa.imi dau seama dupa ce gresesc ca l-am ignorat pe D-zeu, imi pare rau si imi cer iertare

Ma simt vinovat, murdar si imi cer iertare pentru tot.ma ridic, si o iau de la capat!

Nu am nicio problema pentru ca stiu ca nu publica datele.

Ma simt foarte bine avand in vedere faptul ca orice persoana care doreste sa faca rau sau etc se gandeste la Dumnezeu si isi da seama ca nu trebuie pentru ca el ne va pedepsi.

Ma simt f. bine stiind ca Dumnezeu este alaturi de mine, El este tatal ce l-am dorit intotdeauna fata de tatal pamantesc.

Gandurile mele nu sunt ca ale voastre si caile mele nu sunt caile voastre. iar diferenta dintre caile mele si caile voastre este ca distanta dintre cer si pamant.

Cand esti mic, ai sentimente contradictori legate de treaba asta; intr-un fel te simti protejat stiind ca divinitatea iti urmareste fiecare pas, dar pe de alta parte iti simti incalcata independenta. Apoi cresti mare, nu mai crezi in Mos Craciun si totul e ok.

Pai cum sa ne simt...normal...adica chiar daca stiu ca Dumnezeu imi urmareste fiecare pas logic ca eu nu pot sa fac nimic in privinta asta...nu pot sa ii spun "Doamne mai lasa-ma in pace si nu mai imi citi gandurile"...ar fi o prostie daca i-as spune asta.

Eu ma simt excelent pentru ca ceea ce ii spun eu Lui este frumos. Eu si El, avem o relatie speciala, ne intelegem minunat si ma ajuta de fiecare data cand am nevoie. Ma vegheaza pe mine si pe cei dragi mie, ma iubeste cel mai mult, si nu ma lasa niciodata fara raspuns. Il iubesc si eu si in fiecare zi ii spun toate grijile mele, toate bucuriile... ce mai, tot ii spun, chiar si cand gresesc si, sa stiti, ma iarta, mereu ma iarta! Este prietenul meu cel mai bun, si nu m-a tradat niciodata si nici nu ma minte niciodata. De fapt ne iubim unul pe altul si sintem mereu impreuna. Sant fericita!

Cine e dumnezeu?

Ma gandesc ca e un tata iubitor, pacifist si comprensibil.

Ne rugam sa ne ierte, si ar trebui sa facem cit mai multe fapte bune

Probsbil ca nu exista Dumnezeu, asa ca nu iti mai fa griji.