Am dat un articol pe Descopera (e normal deci sa am suspiciuni) cum ca in 50 ani parintii vor putea sa isi cloneze copiii daca acestia au murit.
Presupunand ca este adevarat, cum ar schimba aceasta relatia parinte-copil?
In linii mari copilul devine un robotel biologic ce poate fi oricand reconstruit in "fabrica". Devine ca un ceas de mana. Daca il pierzi poti face rost de altul perfect identic.
Cum va inchipuiti discutia dintre un parinte si clona unui copil decedat?
Clonarea se face în următorul fel:
Introduci materialul genetic al celui pe care vrei să-l clonezi într-un ovul (din care ai scos, în prealabil materialul genetic existent), și îl lași să se dezvolte.
Practic, și-ar crește copilul încă odată, dar ar fi acelaș copil. Plus că apar și alte complicații: copilul ar avea vârsta genetică a celui de dinainte, de vârsta biologică a lui.
Degeaba clonezi o ființă. Se poate schimba. Poate trece prin experiențe diferite, poate crește altfel, își poate dezvolta altă mentalitate. Nu cred că ar putea fi vreodată ACELAȘI copil. E ca și cum ai face alt copil. Doar că ar arăta exact ca cel de dinaintea lui, și ar avea aceleași capacități intelectuale (la început, fiindcă și astea se dezvoltă odată cu creșterea).
Răspunde
Http://www.tpu.ro/......dau-funda/
http://www.tpu.ro/......mai-multe/
Citez:
"Să spunem că vrem să clonăm o anumită persoană. Cum realizăm acest lucru? Preluăm o celulă adultă din corpul persoanei pe care dorim să o clonăm, căreia îi scoatem nucleul; introducem apoi acest nucleu într-un ovul. Înainte de a introduce acest nucleu în ovul, îndepărtăm garnitura haploidă de ADN din ovul. Astfel creăm un ovul care prezintă o garnitură diploidă din materialul genetic al persoanei pe care dorim să o clonăm. Aplicând anumite tehnici, vom "păcăli" ovulul, făcându-l să creadă că a avut loc unirea sa cu un spermatozoid (fecundaţia). Acest ovul nu mai are nevoie de fecundaţie deoarece are deja numărul specific de cromozomi al speciei, nemaiavând nevoie şi de garnitura haploidă a spermatozoidului. Odată,, fecundat’’, ovulul va începe să se dividă. Ovulul este implantat în uterul unei mame purtătoare, unde se va dezvolta ca un zigot normal.
Copilul care se va naşte ulterior va fi clona persoanei de la care am preluat nucleul şi nu clona mamei purtătoare şi va fi identic fenotipic şi genotipic cu aceasta."
Sursa: http://www.scientia.ro/......sm-13.html
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Ups! Categoria gresita.
Mutati va rog frumos intrebarea la rubrica "Stiinta si filosofie". Merci.
Răspunde
Eu am extrem de mari dubii ca un copil clonat o sa aiba multe in comun cu cel dinainte la capitolul de personalitate.
Exista frati gemeni care au totul identic, si nu se aseamana de loc cand vine vorba de cum gandesc.
Si atunci, un copil clonat nu va fi cu mult deosebit fata de un copil normal. Nu e ca si cum acum parintii nu pot face copii noi daca ii pierd pe cei vechi.
S-ar pierde valoarea copilului. Din pacate inca din aceste timpuri copiii nu mai sunt pretuiti.
La asta ma gandeam si eu. Adica daca poate fi oricand clonat altul nu mai e ceva nepretuit.
Cu toate acestea, dragostea parinteasca nu are legatura cu gandirea logica asa ca nu ar avea motive sa se schimbe.
Rationamentul logic conform caruia un copil ce poate fi reprodus e mai putin valoros NU ar avea cum sa modifice dragostea parinteasca.
"Evolutionary psychology has attempted to provide various reasons for love as a survival tool. Humans are dependent on parental help for a large portion of their lifespans compared to other mammals. Love has therefore been seen as a mechanism to promote parental support of children for this extended time period."
Numai maneliștii spun asta despre copiii lor.
"Cu toate acestea, dragostea parinteasca nu are legatura cu gandirea logica asa ca nu ar avea motive sa se schimbe."
Cuvantul cheie din fraza ta este DRAGOSTE. Daca nu este dragoste nu este nici pretuire. S-au inmultit peste masura pacatele si rautatea Inferno, iar iubirea scade tot mai mult, inclusiv iubirea parintilor pentru proprii copii.
Cum altfel sa intelegi acei parinti care isi umilesc copii, care ii chinuiesc, si-i ofera altora pentru practici sexuale sau sunt de acord cu eutanasierea lor atunci cand sunt in suferinta? Daca nu este credinta in Dumnezeu nu este nici dragoste, nici nadejde, nici pretuire si nici mila. Omul tinde sa se comporte ca un animal si chiar mai rau de atat!
"Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci." Matei 24:12
Pai, in primul rand, nu ar fi acelasi. Doi oameni, 100% la fel din punct de vedere genetic, plasati in medii diferite, se vor dezvolta diferit. Gena e doar fondul, experienta si factorii exteriori modeleaza un individ. Chiar si clonat, vorbim despre doi indivizi diferiti. Sa iti clonezi copilul nu ar insemna sa il recastigi ci sa-l inlocuiesti.
Si cu ce ma rog s-ar putea modifica mediul?
Din punct de vedere social:
Parintii il vor creste ca pe primul.
Va interactiona cu ceilalti copii ca si primul. (pana la 8-9 ani nu are ce sa se modifice aici)
Din punct de vedere biologic cel mai probabil ADN-ul va suferi alte modificari, insa asta nu il va influenta pe el ci pe copiii sai.
Probabil vor exista si modificari ale celulei ou, care depind de ce face mama in timpul sarcinii, insa nu cred ca asta va schimba mult lucrurile.
Nu inteleg exact pe ce tema incerci sa te certi cu mine. Explica mai clar ca am impresia ca ai inteles altceva si ai inceput sa te certi singur iar eu nu pot interveni sa te cert, la randul meu, pentru ca habar nu am despre ce vorbesti.
"relatia parinte-copil"... cam greu de zis. Tu mai exact ca parinte, cu cine anume ai o "relatie" in acel scenariu... cu clona sau cu copilul tau mort?
Daca relatia ta "parinte-copil" e cu cel mort, nu prea mai e o relatie sincera din perspectiva clonei nu?
E (aproape) ca si cum te desparti de X si dupa cateva zile, te cuplezi cu Y deoarece Y arata la fel ca X. Asa ceva nu ar tine.
Nu prea cred ca ar merge decat daca in acea "relatie", clona devine (in ochii parintelui) un al 2-lea copil, clar diferit de primul. De la a-ti aduce aminte de fostul tau copil pana la a fi fostul tau copil e un drum destul de lung. Il adopt pe Y deoarece imi aminteste de X. E ok. Il clonez pe Y ca sa-l am dupa ce moare nu prea e ok.
"ce poate fi oricand reconstruit in "fabrica""... doar ca sentimentele avute de acel individ pot sa difere.
"nu mai e ceva nepretuit"... ba da, e (oarecum) nepretuit. De-asta ai si clonat copilul, ca sa-l ai cat mai mult alaturi de tine.
Dar repet, in cazul acestei "relatii", "problema" o sa vina de la clona care mai mult ca sigur nu ar accepta asa ceva ci ar vrea sa fie considerata ca o alta persoana.
Păi, posibilitatea există, însă schimbare e garantată... În ce sens?
În sensul în care genetica nu poate copia personalitatea unui individ. Ar arăta la fel, ar avea același nume, dar ar fi o persoană diferită. Persoana respectivă ar simți un complex de inferioritate, deoarece el/ea este indetificat/ă cu copilul mort.
Uite cazul lui Salvador Dali ne spune destul multe. Părinți tipului credeau că e reîncarnarea fratelui său mort, și l-au intentificat drept un "frate fantomă". Acesta a urât faptul că persoana lui era colerată cu persoana fratelui său mort.
Cred ca ar fi foarte fain daca am ajunge sa facem asta peste 50 de ani. Iti inchipui ca vom ajunge la acea "nemurire". In ceea ce priveste relatia parinte-copil, nu cred ca va fi afectata desi este posibil ca, in urma clonarii, acel copil sa-si piarda simturile umane ajungand cum ai spus si tu un "robotel programat".
"...ajungand cum ai spus si tu un "robotel programat""
Eu am spus "robotel" in sensul ca poate fi oricand construit altul ca el. Ca dpdv biologic iti dai seama ca si ala are simturi si sentimente ca orice alt copil normal.
Ăăă, cred că ori ești foarte mic, ori ești mai... prostuț. Tu chiar îți apreciezi logica?!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
