| anonimulcelnou a întrebat:

Am o problema ce tine de socilogie sau psihologie.
Particip voluntar la cateva anturaje (specific de la inceput ca toata lumea este majora si independenta pe toate planurile).
Este vorba in special despre amici de la munca (nu doar colegi, tinem legatura si in timpul liber), dar si despre prieteni apropiati, adunati de-a lungul timpului.
Cu toate persoanele rezonez bine in particular, nu rup legatura cu ei pentru ca suntem compatibili in anumite domenii.
Problema este la gramada. Acolo devin eu toxic, si nu stiu cum sa schimb asta.
Ma plang nonstop de ceilalti, de lucruri care ma deranjeaza real. Dar problema este ca ma plang sub forma de barfa, ceea ce nu imi place, cand realizez ce fac.
Spre exemplu: stabilesc cu persoana X ca ne folosim de o delegatie pentru a o transforma intr-un mini concediu, iar la fata locului, X devine brusc responsabil si nu mai face altceva in delegatie decat sa rezolve task-urile legate de job, si sa se grabeasca inapoi la firma. Imi arat dezamagirea fata de X, fara sa fac o drama din asta, apoi ma plang la Y despre ceea ce a facut X.
In aceeasi zi, sunt deranjat de comportamentul lui Y in public, simt ca atrage atentia tuturor prin comportamentul sau needucat, incerc sa il opresc (si nu reusesc), apoi ma plang la X cu privire la lipsa sa de educatie.

Iar exemplele pot continua. Imi povesteste Z despre relatia lui, imi da un exemplu din viata lui personala, pe moment ii dau dreptate, apoi diger situatia si realizez ca a gresit, ma intalnesc cu A si ii cer si lui parerea despre intamplarea lui Z, astfel informandu-l despre chestii intime. La fel, fac si invers, ii spun lui Z ca mi-a marturisit A ca are relatii extraconjugale, deci nu este de vita nobila, cum am crezut atat timp.

Intrebarea este doar despre mine: cum pot face sa nu ma mai intereseze subiectele astea?
Am inceput sa ma abtin de la a comenta cu altii, dar as vrea cumva sa nu mai am problemele astea in cap. Cel putin cu primele exemple, sa nu ma mai intereseze ca X e copilaros, iar Y se face de cacao atunci cand deschide gura in public.
Sa renunt la ei nu imi permit, relatia cu ei este in primul rand profesionala, suntem o echipa de succes, singuri nu ne merge la fel de bine.

3 răspunsuri:
| gaminator a răspuns:

Depinde foarte mult care este credinta ta, daca esti crestin este foarte usor sa scapi de patima asta, daca esti ateu, este complicat deoarece nu ai o moralitate anume.

| anonimulcelnou explică (pentru gaminator):

Si cum scapi de patima aia daca esti crestin?

| gaminator a răspuns (pentru anonimulcelnou):

Ei bine trebuie sa recunosc ca am exagerat spunand foarte usor, ma gandeam mai mult la ajutorul de care poti beneficia pe parcurs, de sustinerea unui duhovnic cu experienta care sa cunoasca foarte bine lepadarea de patimi. Atunci cu siguranta, iti fa si usor sa treci peste asta daca ai vointa si dorinta de a te schimba.