Am tot cautat un loc potrivit pentru o astfel de intrebare si tind sa cred ca "filosofie" se potriveste, oarecum.
Mi-a trecut de atatea ori prin cap topicul "suicid", si nu inteleg de ce este respins si considerat atat de imoral si lipsit de etica. Din punctul meu de vedere nu ne alegem vietile, si daca iti este greu si crezi ca e singura ta scapare ce te opreste? Nu sugerez nimic, dar daca stai bine si te gandesti, o data si o data tot vei muri.
Nu există nimic mai onorant în viață decât să-ți alegi modul și momentul în care vei muri - proverb chinezesc.
Dincolo de asta, dacă eu chiar aș vrea să comit suicid aș face-o pentru că nu cred în viața de apoi și, pe cale de consecință, nu o să știu și nu o să-mi pese dacă X și Y mă vor judeca.
În plus, există și situații, după cum a spus și Apache, în care suicidul e cea mai bună soluție. Dacă mâine aș paraliza de la gât în jos aș opta pentru sinucidere asistată fără să mă gândesc de două ori. La dracu nu pot trăi tot restul vieții prins într-un corp inert incapabil nici măcar să mă piș și să ridic capul ca să citesc o carte să mai treacă timpul.
Însă, dacă aș avea o boală considerată incurabilă (cancer, HIV, etc. etc.) m-aș supune voluntar și chiar aș plăti să fiu cobai de experiment pentru orice tratament experimental și încă neautorizat pentru boala mea. Dacă mă omoară tratamentul, măcar știința va avea ocazia să afle ce a greșit și să încerce altceva. Dacă funcționează, scap și eu și știința îmi va fi recunoscătoare. Oricum, în ambele cazuri, situația e mult mai roză decât să stau închis în casă să-mi aștept moarta rostogolindu-mă în mizerie fiziologică și/sau psihologică.
De asemenea, sunt și situații de viață în care sinuciderea e o soluție viabilă. Dacă aș avea 80 de ani și aș rămâne singur și incapabil de a mă întreține sinuciderea mi s-ar părea o soluție bună. Oricum fiind incapabil de a te întreține tot aș muri dar mult mai lent și mai dureros.
Există multe-multe situații în care sinuciderea chiar este o soluție bună.
Pe de altă parte, de cele mai multe ori, sinuciderile nu apar în situații de genul celor descrise mai sus ci din situații de-a dreptul cretine în care rezolvarea era realizabilă și nici într-un caz imposibilă.
Totuși, chiar și-așa, personal nu judec nici în acele situații întrucât la nivel evolutiv ca specie e bine că un cretin s-a sinucis. Selecția naturală mai trebuie și ajutată.
Salut.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Suicidul este un subiect tabu din 2 cauze :
1 ) din cauze credintelor crestine. care spune ca sucidul este singurul pacat care nu poate fi iertat!
Deci daca esti crestin infocat...asta e cel mai mare tabu pentru tine
2 ) din cauza ca e o prostie. indiferent de religie
Sa iti iei viata pentru ca ai suferit o pierdere sau viata ti-a dat o palma denota prostie si lasitate ...bineinteles ca e decizia lor, dar per total e o prostie.pe care lumea o judeca!
Dar suicidul este un subiect greu de dezbatut...
Doctorul jack kevorkian de ex, a implementat suicidul ca o cauza de alinare a pacientilor care sufereau din cauza unor boli incurabile.si care nu mai puteau suporta durerile, si nu puteau sa scape nicidata de ele!
Aici suicidul este o alegere personala.si nu poti sa judeci o persoana pentru ca a incercat sa scape de durerile unor boli care nu puteau fi vindecate (cancer in ultimul stadiu de ex )
. deci per total suicidul e o lama cu 2 taisuri!
E prostia intruchipata atunci cand il faci pentru niste palme pe care viata le da oricui...dar este oarecum normal atunci cand suferi de niste boli sau suferinte de care nu o sa scapi niciodata!
Per total sunt de acord cu tine ...suicidul e o decizie!
Depinde si in ce circumstante se produce.dar per total, este decizia omului, si intr-un fel trebuie respectata!
Răspunde
Suicidul este lasitate-în acelasi timp-este pacat,pentru crestini,pentru ca înseamna intrarea într-un cerc infernal-nimic nu se rezolva prin moarte,chinurile psihologice care au dus la luarea unei asemenea decizii-vor continua si se vor agrava "acolo jos".Eu NU cred ca este pedepsita lipsa de încredere în Dumnezeu-dar este cu siguranta penalizata de consecinte: "dusmanii" de care vorbesc Psalmii... daca au chinuit pe cineva cât timp avea un corp, pe aici, nu vad de ce s-ar lasa pagubasi odata ce l-au îngenuncheat cu totul si l-au adus la mila lor(se zice ca nu au mila).
Tot secretul vietii vesnice este ca omul sa ajunga sa aiba curajul de a s e r i d i c a peste tot ce îl tine prizonier! si de a deveni ce a fost creat sa fie"dupa asemanarea Domnului"-un om bun.
Nu-l consider imoral şi lipsit de etică. Pentru mine nu există lucruri morale şi lucruri imorale, totul e relativ, diferă în funcţie de circumstanţe.
Totuşi, sinuciderea mi se pare un act de laşitate(există şi excepţii). Să-ţi ei viaţa pentru că lucrurile nu merg aşa cum vrei tu? Da, cu siguranţă te va ajuta.
Iar atunci cand esti prea las si pentru suicid cum se cheama?
Per total imi plac raspunsurile, ma asteptam sa dau de niste copii extrovertiti cu diferite opinii "crestine". Ma bucur ca m-am inselat.
Răspunde
Ţi-ai răspuns singur la întrebare. E tot laşitate, evident. Dar aici e vorba şi de instinctul de conservare, e normal să-ţi fie frică să faci anumite lucruri ce ţi-ar putea afecta sănătatea.
Dar să vrei să-ţi pui capăt zilelelor pentru că nu-ţi merge bine? Asta rar are scuze, de obicei e laşitate curată.
Nu ti-ai ales tu viata, atunci de ce sa iti alegi tu moartea? Oricum, sinuciderea este doar o rapida rezolvare a unor probleme pentru care, mai devreme sau mai tarziu, s-ar fi gasit alta rezolvare.
E imoral si lipsit de etica pentru ca suicidul ii implica si pe ceilalti. Cand alegi sa iti iei propria viata, alegi sa ii lasi pe ceilalti in urma, alegi sa ii lasi pe ei tristi, alegi sa ii faci sa sufere, alegi sa ii faci sa se gandeasca la faptul ca ei sunt vinovati, ca nu te au putut ajuta cu nimic, ca nu au facut totul sa fii tu fericit. Daca mori intr-un accident, sau din cauza unei boli, sau de batranete, ceilalti trec mai usor peste. Multi cred in soarta, in destin si spun "asa a fost sa fie". Moartea in sine, nu este imorala. Gestul tau de a te sinucide este imoral fata de ceilalti pe care ii lasi in urma
Iti inteleg si it irespect punctul de vedere. Totusi ar trebui sa intelegi si tu la randul tau, ca este un act plin de egoism sa ceri cuiva sa nu o faca doar ca sa te simti tu bine, sau sa amani momentul tristetii tale in viata. Lumea unei persoane nu se invarte in jurul anturajului ei.
Eu doar am raspuns de ce suicidul este considerat imoral. Sa inteleg ca urmatoarea ta intrebare este cum comentam afirmatia"esti egoist daca le ceri celorlalti sa nu se sinucida"?
Nu trebuie sa te certi cu mine, poate nu iti place atitudinea mea sau topicul, dar nu ai nici un motiv sa ma ataci...
Scuza-ma, nu stiu de ce ai vazut in raspunsul meu o atitudine ostila. Chiar nu asta a fost intentia mea. Am raspuns la topicul tau, iar in raspunsul tau am vazut o alta nelamurire. Si ma intrebam daca vrei sa iti comentez si cealalta nelamurire.
Eu zic ca e imoral si lipsit de etica pentru o persoana sa interzica alteia acest act, mai ales daca-i este dintre cunoscuti (s-a implicat in viata lui prin ce a facut si ce nu), mai ales daca nu e vorba de vreun mare intelept, capabil sa gaseasca argumente contra (in cazul in care ar exista) sau sa creeze prin faptele sale vreo schimbare de spirit.
Este ca si cum ai impune unei persoane o profesie, un partener de viata, cati copii sa faca sau unde sa-si aiba mormantul.
Sinuciderea tine de viata intima si e o decizie personala.
Uite eu am trecut prin asta de 2 ori, 2 prietene de ale mele (non-intimacy) au decis ca e mai bine sa dispara, am aflat ulterior, iar cu una in timp ce, am vorbit cu ea la telefon, si nu am rezolvat mare lucru, dar am fost egoist, pentru ca nu am vrut sa i se intample ceva rau si am incercat sa o conving sa se razgandeasca, iar legat de cealalta, i-am tinut morala cateva zile. A fost imoral?
Imi pare rau pentru pierderea ta, evilestevil. Sunt sigur ca e mare durerea, oricum, regretele sunt intotdeauna tardive. Nu am vrut sa te acuz, sa te fac sa te simti vinovat in vreun fel, poate ca nu ai nicio vina.
Am vrut sa zic doar ca, de obicei, persoanele deprimate de mai mult sau mai putin timp, ce ar putea ajunge la asemenea ganduri, sunt destul de usor de observat. Daca am facut parte din viata lor, si nu am fost in stare sa le aratam ca tinem la ei, ca viata poate fi frumoasa sau macar suportabila, am fost indiferenti la suferintele lor, am fi ipocriti sa mergem la ei in ultimele lor zile sa le spunem "stai, nu pleca, ramai cu noi, traieste-ti viata cu noi, de fapt te iubim!". Daca in trecut, prin faptele noastre, le-am spus indirect si fara nicun drept sa se sinucida, la fel si acum, nu mai avem niciun drept sa le spunem, direct, sa nu se sinucida. Si chiar daca am putea sa le rezolvam noi problemele, ar fi tot in zadar, pentru ei viata si viitorul are alt gust, uneori chiar nu se mai poate face nimic.
Da,e si o parte de adevar in afirmatia ta, dar de ce sa te opresti sa iti traiesti viata doar din cauza unei probleme, imposibil de rezolvat pe moment, viata desi e grea, merita traita
Daca in urma unui accident sau unei boli as ramane o leguma, iar ceilalti din jurul meu ar trebui sa se chinue pentru a ma tine in viata(desi nu inteleg de ce? pentru ca nu as mai fi eu cea care le-am bucurat viata sau le-am facut peri albi)moartea nu mi s-ar mai parea un lucru cumplit ci mai degraba o alinare si o evadare!
In contextul asta da, suicidul asistat(nu stiu daca exista termenul dar parca am citit undeva despre el)ar fi un lucru binevenit.
Dar cand vezi pitipoance de 16 ani care isi taie venele ca le-a parasit un papa-lapte, cand singurul lucru de care aveau nevoie era o batuta buna de la cine le-a educat atat de prost incat sa nu aiba incredere in ele, atunci sinuciderea pare o mare si grava tampenie.
Concluzia ar fi ca este absolut etic si moral ca unei persoane aflate in suferinta sa i se permita sa paraseasca lumea fara sa fie nevoit sa ajunga un sac de oase inainte de a muri si total imoral si lipsit de etica sa alegi moartea pentru ca nu iti poti plati ratele la banca sau te-a parasit iubitul sau iubita!
Majoritatea oamenilor sunt opriți de gândul că asta ar putea fi un păcat foarte grav.Credința are rolul major în asta. Dar, lăsând la o parte religia,credința și celelalte derivate,ai dreptate. Tu ești cel care decide ce se întâmplă cu viață ta.Dacă te saturi de ce ți se întâmplă, mergi pe lașitate și pierzi lupta. Dacă vrei să lupți, îți continui viața. Calea cea mai ușoară este de cele mai multe ori cea greșită.
Actul suicidal este singura latura umana in care liberul arbitru nu iti este ingradit,ateeieste vorbind.Din punct de vedere religios stim cu totii bla-blaurile cu viata o da doar D-zeu,doar el o da, etc, etc.Sunt de acord cu kongeriket. Daca devii o leguma printr-o imprejurare oarecare, de ce trebuie sa-i pedepsesti si pe cei care ii iubesti? Pt. egoismul tau? Nu tata, finish total.
Da dar as fi preferat sa stiu de ce vi se pare imoral, tinand cont de faptul ca atunci cand cineva moare, nu este nimic imoral sau lipsit de etica in acel lucru, dar daca cineva se omoara nici in cimitir nu este primit. Stiu ca viata merita traita, dar nu intotdeauna. Depinde de persoana si caracter.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
