Am crezut ca mi se pare, dar observ din ce in ce mai des (inclusiv din raspunsurile la aceasta intrebare) ca lumea se plaseaza pe ideea cum ca amabilitatea exagerata tradeaza un scop ascuns al amabilului in cauza. Si eu am trait in lumea asta ceva timp si am observat ca se intampla sa fie asa (mult prea des decat mi-as dori), dar nu am cum sa fiu de acord cu aceasta concluzie trista. Nu e vorba ca sunt o naiva incurabila, am avut de-a face cu destui oameni incat sa-mi pot face o parere. E dureros ce se intampla, intr-adevar, dar sunt si oameni care nu numai ca sar in ajutorul tau, ci iti ofera un ajutor aproape vital in situatia respectiva fara sa aiba vreun scop ascuns. E trist sa generalizam o concluzie provenita, de fapt, din 'asa NU se face'. Normalitatea e privita in sens invers. Refuz sa cred ca nu mai exista oameni care sa ofere ajutor dezinteresat. Indraznesc sa spun ca fac parte din aceasta categorie. Daca toti am gandi asa, ce s-ar intampla, ar disparea toti oamenii de bine din lume?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Persoana prea putin cunoscuta probabil isi poate ascunde caracterul (nu cunosti felul ei de a fi), dar persoana cunoscuta cu siguranta isi tradeaza caracterul.
Daca esti amabil si nu ai nicio intentie ascunsa esti catalogat drept "prost" si "pres"
Daca esti amabil cu un scop sau cu mai multe asa cum sunt majoritatea esti destept, vizionar.NU esti parsiv.Nu conteaza peste cate cadavre calci ca sa ajungi sus.Scopul scuza mijloacele
Amabilitatea "exagerate" este o chestiune relativa. In lumea de astazi, exista prea putina amabilitatea si orice om cu inima buna si dragut, poata fi luat drept fraier sau interesat... cel putin pe la noi. Prin alte parti, esti categorisit cu respect drept "old style".
Pentru o perioada ascunde dar intr-un tirziu tradeaza caracterul celui foarte"amabil. Cei foarte amabili au un SCOP.
SI si!
Adu-ti aminte de "Do ut des"!
De acolo pleaca, deriva si se complica, exponential, si multinivelar, totul!
De multe ori, amabilitatea exagerata ascunde un scop anume. E trist ca e prea putina amabilitate dezinteresata in ziua de azi si noi ne-am obisnuit cu asta. Chiar daca am intalni un exemplar de amabilitate exagerata dezinteresata, am fi paranoici si am incerca sa gasim nodul din papura. Asta pentru ca din obisnuinta, am inceput sa generalizam.
Cei amabili si draguti au mereu un scop ascuns 
. Cred ca o ascunde foarte bine 
pana te prinzi tu e cale lunga.
Sunt sigura că există încă oameni în lume care se comporta cu amabilitate cu alţii pur şi simplu, pentru ca acesta este interiorul lor, bun şi blând, şi nu au nici un interes sau scop ascuns. Din păcate, în zilele noastre e foarte greu chiar şi pentru aceste persoane să fie crezute de alţii pentru că trăim într-o lume bolnavă, care este dominata de suspiciune. Uneori, aceste persoane sunt considerate naive de altii care pot profita de pe urma bunătatii lor. Desigur, există, oameni a căror amabilitate este falsă şi cu scopuri rău ascunse, şi cred că aceste persoane sunt foarte periculoase şi ar trebui să fie evitate, cand ele arată în cele din urmă caracterul lor adevărat urât, aşa că este normal să fim precauti atunci când avem de-a face cu oameni care par să fie foarte gentili, până când ne dam seama dacă amabilitatea lor este adevărata sau falsa.
Daca-i exagerata nu-i amabilitate; depinde de "unitatea de masura" a amabilitatii, n-au toti aceeasi "oca".
Eu cred ca ascunde ceva...omul care este "prea" amabil urmareste ceva, vrea sa-si atinga scopul
multi oameni sunt foarte prefacuti si se injosesc in fata altora doar ca sa le fie lor bine.
Amabilitatea este normala. Amabilitatea in exces insa, poate ascunde un interes (nu intotdeauna, dar de regula). Ea este caracteristica escrocilor si sarlatanilor. Acestia ca sa-si atinga scopurile meschine, mai intii trebuie sa-ti cistige increderea spunindu-ti ce vrei sa auzi, fiind foarte saritori si ajutindu-te mereu (sau cel putin dind de inteles ca te ajuta). Vorbele mieroase (linguselile), solicitudinea de care dau dovada si fiind mereu de partea ta, ascultindu-te si dindu-ti mereu dreptate, toate astea sint de natura sa-ti cistige extrem de rapid increderea. Timpul in care urmeaza sa descoperi adevaratul scop al atitudinii acesteia, variaza in functie de interes. Daca o face pentru a obtine ceva rapid, il decoperi la fel de rapid. Daca vrea ceva ce se obtine in timp (ai o functie si vrea protectia ta si ajutorul tau in cariera, sau orice altceva, asta fiind un simplu exemplu dintre miile posibile), atunci il descoperi mai greu. Asta tine si de tine, cit esti de credul, sau cit esti atent la detalii aparent insignifiante care insa ies din sfera "obisnuitului". Dar tine si de iscusinta lui de a intra pe sub pielea oamenilor. In momentul in care vrea sa actioneze, de obicei se da de gol. Atunci face pasul si cere ceeace urmareste sa obtina si daca nu te lasi usor convins constati ca vorbele lui nu mai sint ca pina atunci numai lapte si miere si ca nu mai este in totalitate de acord cu tine. Nu-ti mai da dreptate in toate, incepe sa te critice (initial voalat si ulterior destul de dur). Brusc iti vede defectele si nu mai are retineri in a ti le prezenta. Incepe sa-ti arate ca mai ai nevoie de el, sa-ti reproseze ca el te-a sprijinit mereu si tu acum il refuzi etc. Brusc constati o schimbare de atitudine si din momentul ala e cazul sa-ti pui semnele de intrebare pe care, daca ai fost naiv, nu ti le-ai pus pina atunci.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
