Pur si simplu eu cred ca libertatea ar trebui sa ne scape de anxietate.
Pentru mine sa fii liber inseamna sa fii fericit, sa fii implinit spiritual
Poate ca acest citat incearca sa ne transmita un mesaj, cum ar fi ca omul are nevoie de sprijin, de echilibru. Daca te afli in libertate deplina, (de a alege) te pierzi, nu ai o baza si totul devine haos, nu stii pe care strada sa o apuci.
Tu ce intelegi?
Răspunde
Cam asta e ceea ce spunea un om odata: "Da-i omului libertate si sa vezi ca nu va sti ce sa faca cu ea" (adica libertatea pe care o mentionai tu: cea fara reguli= haos, fiindca nu am sti ce sa alegem). Cred de cuviinta ca anxietatea este, cum ti-am dezvoltat in raspunsul anterior, o constrangere fata de liberul arbitru, deoarece aceasta incatuseaza ratiunea si intensifica sentimentele de teama si frica, mai ales abaterea (ca doar ne aflam, in procesul de anxietate), pentru ca ne aflam in impasul de a alege ce vrem doar pentru ca nu stim ce vrem. Dar ceea ce imi pare important in aceasta idee este ca anxietatea nu neaga libertatea, ci o afirma. Noi, prin anxietate, traim iluzia constrangerii.
Răspunde
Vorbesti foarte complicat 
A trebuit sa caut multe cuvinte in dex ca sa le inteleg mai bine
Timpul in care traim nu este atit de simplu, Acum totul se face dupa grafice, prenotari. Omul nu mai are posibilitatea de a fi liber, numai daca sa plece undeva departe de civilizatie, departe de obligatii si datorii.
Este adevarat ceea ce spui. Ne-am limitat singuri prea mult (serios? Vorbesc complicat?
Nu-mi pare, dar iertare. Nu era cu intentie 
) cu legile. Mai ales ca, pe-acum, exista legi care sa aduca beneficii nu poporului, ci clasei politice. 
Uneori civilizatia pe cat pare de primitoare si de prietenoasa, pe atat ea absoarbe drepturile noastre asemenea unei gauri negre. Dar o face treptat, astfel sa se treaca neobservata aceasta absorbtie si incalcare de drepturi. De aceea, in aceasta lume, in acest moment, predomina un rau care incearca sa elimine cat se poate de mult o posibila izbanda a omului drept si bun. Majoritatea se bazeaza pe instinctul lor de supravietuire, instincte pe care le au si animalele. De aceea, Aristotel spunea ca omul e un animal. Dar ca e un "animal rational" (fiindca are ratiune, puterea de a judeca si de a gandi).
Ai dreptate. Din pacate deviza oamenilor de azi este "Ori tu pe altii, ori altii pe tine". Pacat ca bunatatea este considerata un defect. Toti sunt rautaciosi, vor sa obtina mai mult si mai mult, isi calca fratii in picioare.
Recunosc ca toate inventiile facute pina acum sunt fenomenale si schimba multe lucruri dar am impresia ca cei mai fericiti oameni erau cei din epoca de piatra, nu aveau atitea probleme pe capul lor pentru ca viata era simpla, deci se bucurau de lucruri mici si lucrau mereu in grup.
Unde s-a vazut asa ceva in ziua de azi?
Paler spunea caci cu cat evoluam in exterior (stiintific vorbind), ne degradam in interior. Si nu il contrazic. Ehe...viata lor nu era simpla. Ei trebuiau sa supravietuiasca in mod direct cu natura. Cum supravietuim noi in mod direct cu natura? Ne ducem la zoo si radem in fata animalelor din cusca. Sau ne speriem si la cel mai mic gandac de bucatarie si cautam cu disperare un spray care sa nimiceasca acei gandacei.
Iti marturisesc ca cei ce spun ca bunatatea e un defect este pentru ca exista, din partea celor rai, consumarea faptei bune a aceluia care e bun cu ei si dupa il ignora sau ii provoaca un rau. Adica se foloseste de el ( de aceea e o bunatatea e considerata un defect). Dar as prefera eu sa fac o fapta buna, chiar daca constient de faptul ca acel om se foloseste de mine. Am parte o demnitate superioara josniciei sale, dar demnitatea mea poate deveni imediata inferioara josniciei sale daca o inampin cu orgoliu, fapt care trebuie ezitat.
Imi pare o persoane destul de inteligenta
Nu stiu daca e bine sau nu, dar mereu cind cineva imi face ceva rau apare impulsul de a ma razbuna, dupa care imi spun -Tu nu esti ca el, arata-i ca esti mai buna si toata ura dispare. Poate ca unele persoane ar merita rasplata cu aceiasi moneda din partea mea dar nu pot, pur si simplu nu-i pot intelege cind sunt invidiosi, cind critica, injosesc, fara sa cunoasca adevarata situatie
E tirziu, plec la culcare
Noapte buna
Vise placute. Sunt invidiosi. De ce? Fiindca ei nu pretuiesc ceea ce au. Este vorba de acel egoism ce priveaza omul de a-si zari ceea ce are si de a vrea mai mult. Dorinta e absenta a ceva intai de toate. Te sfatuiesc sa nu te razbuni, astfel nu te-ar mai diferentia nimic de acea persoana care ti-a facut rau.
Si nu sunt inteligent, din pacate. Sunt doar un om ce citeste si din nefericire, un blestemat care a cam uitat efectul pozitiv al imbatarii cu cultura.
Cultura este ceva sfint. Unicul lucru care ne m-ai amineste ca suntem oameni, si ca avem suflet.
Mai* (sper ca nu te deranjeaza corectarea, dar din greseli inveti) Ai dreptate. Cultura e cea care ne umanizeaza.
Nu ma deranjeaza, sunt cam obosita si nu prea atrag atentia cum scriu.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Libertatea sperie pentru ca stii ca ai putea rata sau ar fi gresit ce faci.
E din cauza faptului ca ni s-a infrant curajul de a mai putea fi ''ceea ce trebuie''
Ce trebuie noi sa fim, atunci?
Din pacate depindem de context si in fiecare clipa suntem judecati in fata societatii(traim atat de aproape cu dorinta ei incat si in fata noastra) dupa ceea ce parem, fie ca trebuie sa mergem la studii, sau intr-un supermarket sau intr-o intalnire.
Mi-a placut partea cu consumul bunatatii celuilalt. Daca o persoana este morala ( oricat ramane moralitatea de astazi la pragul estetic) si cealalta rationala, a doua consuma moralitatea universala si invechita a primeia ca sa simta ca deconstruieste un tipar si sa se recreieze pe desfiintarea celuilalt.
Prin asta putem spune ca ii face un bine si se pot rationaliza amandoua, dar ce scop mai are ratiunea in afara de a se revolta asupra ei insesi?
Putem lupta contra subiectivitatii care ne tine interiorizati si neputinciosi fata de realitate fara sa facem din asta un invers-subiectivitate care sa ne faca niste simple negatii la fel de ineficiente?
Recreeze*, vad ca nu am edit deci nu mi se permite sa fiu om.
O parere interesanta Cu ambitie filosofica 
Esti un om pesimist, dar pesimismul nu strica atata timp cat este unul moderat. Nu inteleg...de ce suntem niste simple negatii? Caci nu suntem doritori de a ne nega existenta.
Nu. Nu ti se permite sa gresesti (virtual cel putin), ori nu ti se permite libera exprimare care poate fi rectificata (proprietatea ei elastica din punct de vedere verbal). Inteleg ca a alege defineste cine este un om, dar nu ceea ce este (desi vointa este cea care sta in fundamentul fiintei sale). Cred, deci, ca nu ti se permite sa gresesti (pe facebook, par exemple, exista posibilitatea de edit, dar exista si acel istoric al editarilor...deci constrangerea de la a nu gresi).
Esti erudit si generos in conversatii incat te-am luat la intrebari ca pe oracolul din Delphi fara sa iti cer voie. Imi pare rau. Ce voiam sa spun e ca nesupunandu-ne rational universaliilor si prin asta inteleg cunostintele comun acceptate am putea deveni simple instrumente de negare a lumii din care propria noastra minte este construita. Spre a nu fi controlati de constructii sociale, de legile de care tu insuti spuneai, ajungem rationalizand sa ne controlam pe noi insine.
Cata libertate este in retragerea in ratiune odata ce nu ne putem exercita libertatea asupra nedreptatii din lume? Daca vrem sa inlocuim in totalitate subiectivitatea ce ne domina pe toti cu ce am putea-o inlocui? Cu informatii care sunt a-contextuale odata ce am exclus orice forma de context? Cu limbaje matematice sau cu orice aduce la nimic adica la necriticabil. Suntem atat de ciclici incat ajungem sa simtim nimicul ca singura forma de puritate. Am fi liberi de consum si sclavie sau doar mecanizati de propria dorinta de a respinge idealul colectiv?
Prea multe restrictii de politete si lingvistice de cand cu definirea conditiei umane. Erau misto epistolele ca se puteau fura, distruge si falsifica.
Spune-i necunoscatorului de carte erudit si ai demonstrat imposibilul. Indragesc cu stupoare ideile tale. Le gasesc intru totul filosofice (doar ca mai au nevoie, ca orice idee, de o dezvoltare de tip argumentativ), ca si cum as citi ceva din ideile unui posibil ucenic al lui Cioran (iarta-mi starea de euforie si ragazul meu probabil ideatic de a vedea o excelenta in tine). Deci... ceea ce tu dai ca punct de referinta este societatea si individul, ratiunea si libertatea, vointa. Vorbind prin prisma socio-psihologicului, individul este un animal social (Aristotel), iar Sinele sau colectiv este un fenomen creat de raportarea sa intriseca la societate. Vorbind despre libertatea ratiunii, atunci luam ca semn de interpretare insemnatatea ratiunii ca judecata si putere de cugetare si de gandire (care este, in fapt, o manifestare a ratiunii).
Oh Doamne fereste! Nu m-am documentat deloc si ceea ce spun e rezultatul unui scepticism stupid si las. Cred ca pink floyd exprima mult mai bine ce cred.
Nu stiu cum a putut prima societatea asupra individualitatii astfel incat sa o faca un simplu descendent.
Prin Aristotel. El spune ca societatea exista inaintea individului. Compara societatea cu un trup si individul cu un membru al trupului. Si spune: societatea e anterioara omului asa cum trupul e anterior membrului (sper sa nu fi omis ceva...).
Cred ca antichitatea isi forma o mentalitate care nu era cine stie ce si care a fost mereu supusa schimbarii. Nu suficienta incat sa fie sfanta si sa supuna si poetii. Pentru ca societatea este individul in sine. Separa individul de societate si vezi cum traieste. Iti dai seama ca temeiurile pe care se bazeaza sunt irationale si incerte. Nu pot sa iti raspund prin mesaj dar am tras putin, urat, stiu, cu ochiul la profilul tau si esti inca in liceu. Ma bucura, sugerez sa te fixezi pe Aristotel sau pe particular, pe ceea ce conteaza fara sa iei cate putin din toate cum nestiind am luat eu in liceu si n-am facut decat sa ma frustrez. Mult din filosofie e metafizica sau povesti existentialiste inutile. Gaseste ceea ce conteaza, nu pentru realitatea proprie ci pentru tot.
Hmmm...este o parere interesanta. Daca este sa iau in considerare ceva filosofic, cred ca as lua in considerare si temele existentialiste, fiindca sunt foarte interesante prin modul rational de abordare. Acelea le-as citi si invata transformand filosofia intr-o pasiune intelectuala.
Nu inteleg nimic.
Daca poti sa dezvolti intrebarea, despre ce merge vorba anume?
Este un citat dintr-un film. Desi citatul nu necesita un sprijin din partea subiectului filmului, fiindca este statator pe sine, iti pot spune ca este vorba, in acel moment cand fusese spus citatul, de o constrangere din cauza emotiilor prin care urmarea era lipsa de decizie in fata unui anumit eveniment din viata ("Irrational Man" -filmul). Intrebarea este: ce intelegi prin acel citat.
Corectare: in loc de acel punct, trebuia sa fie semnul intrebarii. Eh... oboseala...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
