Apelez din nou la pretiosul vostru timp. Sper ca veti avea rabdarea sa imi cititi trairile si sa ma ajutati...De ceva timp (ani de zile) ma gandesc cum trece timpul pe langa mine. Am senzatia ca nimeni nu ma intelege,nimanui nu-i pasa prin ce trec si eu incerc sa ascund asta,dar nu mai pot. Cred ca trec printr-o depresie. Am vorbit cu psihologul liceului si cu altul recomandat de acesta,dar fara succes. M-au ajutat doar sa am puterea sa admit ca trec printr-o perioada grea. Nici pofta de mancare nu mai am de la o vreme. Orice realizare cumulata mi se pare un lucru mic,neinsemnat,obisnuit, in timp ce altii se bucura din nimicuri. Adevarat,am casa,am masa,am parinti,am toate conditiile necesare,am o multime de hobby-uri,cativa prieteni,o gramada de cunostinte,note bune la scoala,dar cu ce pret cand nu ma mai pot bucura de nimic? Cu ce pret toate astea cand in fiecare zi apar certuri in casa ta din motive banale,iar acele certuri nu ma implica direct pe mine,dar indirect ma simt lipsit de orice motivatie? Cu ce pret cand am fost invatat de mic sa fiu cel mai bun, chiar daca asta implica uneori sa renunt la propriile conceptii? Cum pot trai daca nu pot primi sfaturi de la persoanele apropiate pe motiv ca problemele mele ii depasesc,parintii imi spun ca mi-au oferit o educatie buna si trebuie sa ma descurc singur de acum,iar cei de la care primeam mereu sfaturi fie au murit,fie au plecat in strainatate?
Spuneti-mi,va rog,cum pot sa ma bucur din nou de lucrurile simple? Stiti voi, acele "mici placeri ale vietii"...Cum pot observa mai bine ce se intampla in jurul meu si sa nu mai las timpul sa treaca pe langa mine, sa am impresia ca imi traiesc din plin viata?
Astept cu nerabdare raspunsurile voastre.

Stii ce forma are golul din inima ta? Forma lui Dumnezeu. Da; El este ceea ce iti lipseste. Caci fara Dumnezeu viata este un nonsens.
Este adevarat ca parintii tai te-au educat; dar au omis ce-a mai importanta educatie: aceea de a-L cunoaste pe Dumnezeu si de a avea o relatie cu El. De aceea simtirile si trairile tale -si ale multor multor oameni- sunt cat se poate de normale.
Pana acum a neglijat lucrul acesta; dar acum este timpul sa Il cauti pe Dumnezeu. Si dupa cum o masina nu merge doar cu combustibil, tot asa nici "omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu." (Matei.4:4)
Iata ce spune apostolul Pavel:
"Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini.
El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi. Caci in El avem viata, miscarea si fiinta."(Fapte.17:24-28)
Poate ca te lupti intre credinta si necredinta; dar nu fii descurajat. Este de datoria fiecaruia dintre noi sa cerceteze cum stau lucrurile. Si in ce te priveste, este problema sufletului tau si trebuie sa o rezolvi intre tine si Dumnezeu, asa cum am rezolvat-o si eu si multi oameni.
"Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama.
El vorbeste prin vise, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor.
Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui, ca sa abata pe om de la rau si sa-l fereasca de mandrie, ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei.
Si prin durere este mustrat omul in culcusul lui, cand o lupta necurmata ii framanta oasele. Atunci ii este greata de paine, chiar si de bucatele cele mai alese." (Iov.33:14-20)
Cat de incurajatoare sunt Scripturile! Te regasesti printre randurile ei de mai sus? Dumnezeu ne doreste pentru Sine; suntem ai Lui si prin creatiune si prin rascumparare. El este cel mai bun sfetnic care nu te va dezamagi. De aceea te sfatuiesc ca pe un frate sa te apropii de El. Vino asa cum esti inaintea Lui. Pe genunchi, in camaruta ta cand nu te deranjeaza nimeni, varsa-ti sufletul inaintea Lui; spune-I tot ce ai pe suflet. Lasa-L sa-ti fie cel mai bun prieten care va fi cu tine intotdeauna. Lasa-ti prejudecatile la o parte. Fa-ti rost de Sfanta Scriptura si citeste-o ca si cum El ti-ar vorbi prin ea. Vei gasi lucruri care poate nu le vei intelege. Continua mai departe si adevarurile neintelese vor fi atunci cunoscute inaintea ochilor tai ca niste nestemate pretioase.
De asemeni, poti descarca de aici o carte foarte buna: http://www.google.ro/......http?/url
Ma voi ruga pentru tine.