Apelez DOAR la cei care cred in Dumnezeu, apelez pentru faptul va vreau sa inteleg un exemplu. Cine nu poate explica ceea ce voi scrie, din punct de vedere teologic, il rog sa nu o faca.

Deci sa luam o persoana X care e sa presupunem cea mai buna persoana de pe pamant, si Dumnezeu.

Persoana X iese din magazin si vede un copil care moare de foame, are in plasa o bucata de paine si o felie de salam(amintesc ca e cea mai buna persoana), deci ii da painea si salamul ca sa manance, sunteti de acord cu mine cred. Dumnezeu in cazul asta nu face nimic, o sa ziceti ce ma supara asa tare, nu ma supara faptul ca e un copil care are nevoie de ajutor, si sa zicem ca il primeste. DAR sunt copii prin alte parti ale lumii care mor de foame(eu nu pot sa inteleg, e ceva care pentru mine nu este tolerabil).
De ce l-am pus pe Dumnezeu? Pentru simplu fapt, stai ca mai bine dau un exemplu: Daca eu (putem pune mereu x, poate e cineva care se indoieste ca eu as face asta) am un copil, si am "puterea" de al tine in viata, pai scuzama cum eu ii sunt tata imi folosesc toata puterea pe care o am.
Am ales exemplu cu copii pentru ca stim toti sunt cei fara pacat, inteleg dupa o anumita varsta el face parte din viata noastra.Deci in calitate de fiinte fara pacat nu cred ca pot sa indure asa ceva.
Prima intrebare: De ce tolereaza asta Dumnezeu? (adica toti cunoastem ceea ce se spune ca poate face Dumnezeu, eu cred ca daca ar vrea ar putea face ceva).
Bun sa zicem ca eu daca am tot ce este necesar, si sunt sanatos trebuie sa ii multumesc lui Dumnezeu, as putea face si asta, dar ma gandesc la cei care se nasc cu boli grave, care nu au o viata. Ei ar trebui sa injure? Adica nu cred ca inainte de a prinde viata, sufletu nostru trage un bilet la loterie unde zice :Castigator, tu o sa fi sanatos si o sa ai ce sa mananci, Necastigator si toti stim cum sunt biletele astea.
A 2-a intrebare: De ce nu pornim cu aceeasi sansa?

Mai sunt intrebari, sper ca astea 2 ajung pentru inceput, nu stiu daca au mai fost pe aici pe site, dar oricum daca nu aveti un raspuns la aceste 2 intrebari va rog sa nu scrieti, mai ales cei care nu cred. De ce zic asta? Pentru ca vreau sa inteleg si incerc sa il cunosc pe Dumnezeu.
Daca vreti si puteti sa ma ajutati sa inteleg, si apreciez un raspuns cat mai logic, adica unul adaptat pentru cineva care a pierdut credinta.
Va multumesc!

Nu am raspunsuri pentru tine dar am o intrebare: De ce te astepti la un raspuns logic cand e vorba de religie?

Ce te face pe tine sa crezi ca il poti intelege pe Dumnezeu?

Prin Dumnezeu ma refer la creator, nu la o anume religie neaparat.

As putea sa iti raspund logic la cele doua intrebari...
Adevarul este ca in lume multi oameni mor din cauza foamei a frigului etc.
De ce nu face Dumnezeu nimic?
Te rog sa iti imaginezi ca ai fi pe cale sa mori de foame, dintr-odata apare pe masa o cina indestulatoare trimsa de Dumezeu.
Am o intrebare: nu ai da de banuit ca umbli cu necuratul?
Toti sa te stie un sarac lipit pamantului si intr-o seara pe masa ta ar fi friptura, salate etc.
Majoritatea omaenilor ar spune ca esti vrajitor sau stiu eu ce.
2e ce nu porinim cu aceeasi sansa?
Raspunsul este foarte simplu:nu exita loterie, exista parinti responsabili, condtii de mediu care influenteaza.(asta in legatura cu sanatatea)
Acum despre familii bogsate si sarace: daca toata lumea ar fi bogata, la ce i-ar folosi pentru ca mai sunt altii ca el si tot n-ar fi bogat ar fi obisnuit.Sau daca ar fi numai bogati, care ar sta sa li se aduca totul pe tava->cine sa le aduca pe tava pentru ca toti asteapta.

Sper ca te-am lamurit cat de cat.

Ei bine, inainte de a prinde viata, sufletu nostru nu trage un bilet la loterie unde zice :Castigator, tu o sa fi sanatos si o sa ai ce sa mananci, ci pur si simplu sufletul si-a ales sa indure aceste greutati pentru a evolua, pentru a reusi sa ne indreptam karma.
Prin karma se intelege un ansamblu de cauze si efecte, potrivit carora este programat destinul uman. In viata orice om traieste intr-un anumit fel, infaptuieste diverse actiuni, bune sau rele. In alta viata, va culege ce a semanat, in sensul ca va suporta consecintele gindurilor si faptelor lui, pozitive sau negative.
De aceea sufletul doreste conditii grele de viata, tocmai pentru a evolua si pentru a-si plati datoriile karmice.
Sper ca ti-am putut raspunde la intrebari, si sper sa iei in considerare acest raspuns
Poti citi mai multe despre ce ti-am spus aici http://forum.lovendal.net/......-si-karma/

Nu viata in sine este importanta, ci viata vesnica pe care urmeaza sa o traim alaturi de Dumnezeu.Ai vazut o persoana saraca ce n-are ce manca dar care crede in Dumnezeu? nu exista.Dar exista oameni saraci care cred cu tarie in Dumnezeu si care se iubesc si sunt fericiti si nici de foame nu mor...

Apel pierdut.

1.Deoarece fiecare om e sortit sa "isi duca crucea" in viata asa cum a facut`o si Iisus

2.Creatorul e Dumezeu iar singura credinta valabila e cea crestin ortodoxa caci asa a spus Iisus cand a fost p pamant

"ma gandesc la cei care se nasc cu boli grave, care nu au o viata. Ei ar trebui sa injure?"

1. Unul dintre răspunsuri stă în Evanghelia de la Ioan, cap. 9, v.2-3
"Cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu".

2. "De ce tolereaza asta Dumnezeu?" (legat de lipsa hranei şi alte necazuri pe care le suferă unii oameni şi copii)
Hai să ţi pun problema ALTFEL. Necazurile NU sunt o pedeapsă divină (Dumnezeu nu e sadic). Sunt o urmare/consecinţă directă a păcatelor săvârşite de om. E ca şi cum ai spune că părinţii l-au pedepsit pe copil pentru că a pus mâna pe sobă (e un exemplu). Nici vorbă! Copilul s-a pedepsit SINGUR (arzându-se) pentru că nu a ascultat de părinţi.

3. Legat de nevinovăţia copiilor.
E adevărat că Iisus a apreciat puritatea copiilor DIN TIMPURILE LUI (ţin să precizez asta). "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu" (Marcu 10, 14)
DAR observând MAJORITATEA copiilor din zilele noastre nu mai putem zice acelaşi lucru cu Iisus. Nu spun că toţi copiii au decăzut moral, însă majoritatea lor, DA.


4. "De ce nu pornim cu aceeasi sansa?"
Pentru că: "un om şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat." (Matei 25, 14-15)
Deci fiecare primim TALANŢII (şansa) după PUTEREA noastră.

sper că te-am luminat.

Fiecare pleaca in viata cu tot ce ii trebuie ca sa fie fericit. Ceilalti oameni ii rapesc ce are. Africa nu a cunoscut foametea si sclavia pana nu au venit colonizatorii.

De ce tolereaza Dumnezeu? Daca ar fi precum tu zici ca vrei sa fie, adica un Dumnezeu care sa dea de mancare tuturor copiilor nevinovati din cer asa, atunci ca sa fie drept, ar trebui sa pedepseasca imediat pe cei care gresesc. Ca sa se echilibreze balanta. Deci, tu pentru ca spui ca esti impotriva lui Dumnezeu, ar trebui sa fii aruncat vreo 100 de ani asa in parnaie grea. Direct. Insa, dupa cum vezi nu se intampla asta, desi exista amenintarea suferintei vesnice pentru faptele de acum. De ce?

Pai este vorba de libertatea de alegere. Dumnezeu face lumea, pune in lume toate mijloacele ca oamenii sa se hraneasca, insa ii lasa omului libertatea de a alege. Exista foamete in lume, deoarece unii au ales sa aiba miliarde pe carca unora care evident, ca sa se echilibreze balanta, trebuie sa aiba mult mai putin.

Daca esti om corect, si vrei dreptate atunci gandeste-te ca de fiecare data cand injuri, bati, jignesti etc ar trebui sa-ti iei 'bucati' divine asa. Si totusi nu se intampla si nici nu cred ca ai vrea. Regulile jocului sunt altele. Deci daca cineva este vinovat de foametea unui copil acum, va plati dupa ce moare. Daca un copil a suferit saracutul aici, va primi viata vesnica. Ce e nedrept aici?

Deci nu imi ramane decat sa cred ca esti ca in parabola cu " Cainele si catelul", caci vrei egalitate dar nu pentru catei. Adica vrei dreptate, dar nu si in cazul tau...

Ceaschi draga, regulile lumii asteia nu sunt asa cum crezi tu, sau cum ai vrea tu sa fie. Un copil mic ar vrea ca lumea sa fie numai o joaca, sa nu munceasca niciodata, sa faca ce vrea. Si totusi, descopera mai tarziu ca nu se poate asa. De ce? Pentru ca nu sunt astea regulile lumii. Simplu.

A pune o intrebare din asta, semnifica ca esti undeva la inceput de maturizare, cand inca nu cunosti regulile jocului asta care se cheama viata.

Dumnezeu lucreaza prin oameni.El este acel care poarta de grija. Dumnezeu te sensibilizeaza pe tine sau pe altcineva pentru a da celui lipsit paine.De ce tot mai multi care nu au painea pe masa? Ieremia 2:19,, Tu singur te pedepsesti cu rautatea ta si tu singur te lovesti cu necredinciosia ta,si vei stii si vei vedea ce rau si amar este sa parasesti pe Domnul Dumnezeul tau si sa n ai nici o frica de Mine,zice Domnul Dumnezeul ostirilor.Din cauza ca oamenii L au parasit pe Dumnezeu si nu mai asculta de Cuvantul Sau, Dumnezeu ingaduie suferinta si necazul peste noi, ca sa privim in sus si sa cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Bamse "draga",chiar nu vroiam sa intervin, dar cred ca este nevoie.
Vezi ca din balantele alea pe care le expui pe acolo,dai in altele, nu creezi o imagine prea buna lui Dumnezeu, adica,daca dupa parerea ta e normal ceea ce zici. Dumnezeu parerea mea,nu are nici un gand de razbunare, cu toate ca peste tot se aude, adica daca eu fac pacate,ar trebui sa imi dea cu fulgerul in cap? Poi eu credeam ca e ala de iarta SAU daca nu imi da mie cu fulgerul in cap il lasa pe altul sa moara de foame? Baietica dar al tau e un raspuns matur?
Oricum valabil si pentru tine de a citi raspunsul lui ovidius, cel mai bun de pana acum, si cred ca poti invata si tu de la el.

Tu ai nevoie de aberatii sau de adevar? Raspunsul lui ovidius este cel mai bun? Cel mai inselator. Este slabut, exprima naivitate!

"1. Unul dintre răspunsuri stă în Evanghelia de la Ioan, cap. 9, v.2-3
"Cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu"."

Poti crede asa ceva? Este logic si normal sa fie asa?

"2. "De ce tolereaza asta Dumnezeu?" (legat de lipsa hranei şi alte necazuri pe care le suferă unii oameni şi copii)
Hai să ţi pun problema ALTFEL. Necazurile NU sunt o pedeapsă divină (Dumnezeu nu e sadic). Sunt o urmare/consecinţă directă a păcatelor săvârşite de om. E ca şi cum ai spune că părinţii l-au pedepsit pe copil pentru că a pus mâna pe sobă (e un exemplu). Nici vorbă! Copilul s-a pedepsit SINGUR (arzându-se) pentru că nu a ascultat de părinţi."

Ce vina au copiii care se nasc in Africa, Coreea de Nord sau in alte tari in care se sufera sau se moare de foame?

" 3. Legat de nevinovăţia copiilor.
E adevărat că Iisus a apreciat puritatea copiilor DIN TIMPURILE LUI (ţin să precizez asta). "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu" (Marcu 10, 14)
DAR observând MAJORITATEA copiilor din zilele noastre nu mai putem zice acelaşi lucru cu Iisus. Nu spun că toţi copiii au decăzut moral, însă majoritatea lor, DA."

Rar mi se intampla sa vad ceva mai stupid! Copiii nu trebuie spalati pe creier!

"4. "De ce nu pornim cu aceeasi sansa?"
Pentru că: "un om şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat." (Matei 25, 14-15)
Deci fiecare primim TALANŢII (şansa) după PUTEREA noastră."

Ce sansa, ce putere, ce talanti? Unul se naste intr-un palat iar altul pe strada, primul primeste o educatie aleasa si o alimentatie sanatoasa iar celalalt primeste mizerie, visuri la mancare si un comportament stradal(nu exclud alcoolul sau fumul de tigara). Primul se alege cu o gandire sanatoasa, celalalt se alege cu dereglari mintale.

Citeste despre argumentul raului.

Apreciez faptul ca ai trecut de la " sunt un ateu convins" la "vreau sa inteleg" (nu sunt ironic).
Nu am pregatirea teologica, nici credinta suficienta care sa imi dea dreptul sa raspund la aceasta intrebare, asa cum ai pus tu conditia, dar imi permit sa iti raspund totusi.
Viata pe care o traim noi in lumea materiala nu reprezinta nici macar o clipire de ochi in comparatie cu eternitatea. Nu stiu daca cineva poate fi suparat pe Dumnezeu ca l-a lasat sa sufere o clipa, pentru a-l pune la incercare, oferindu-i in schimb (daca a trecut testul) eternitatea.
Daca necazurile care vin peste unii (subliniez, unii) sunt o binecuvantare, te-ai gandit la asta? Daca omul x (de fapt y, x e cel cu painea) de care vorbim, tocmai din cauza ca are greutati cauta un sprijin si astfel il descopera pe Dumnezeu (pe care nu l-ar fi cautat poate niciodata daca ar fi dus un trai tihnit, fara griji)?
In ceea ce priveste exemplul cu copilul care moare de foame, poate ca nu e o nedreptate a lui Dumnezeu, ci un dar pentru acel copil (prin moarte, "in calitate de fiinta fara pacat" cum zici tu, nu castiga el o viata eterna, fara a mai fi nevoit sa se chinuie pe Pamant, fara a mai trebui sa faca fata diferitelor tentatii, fara a risca sa o ia pe un drum gresit?)
Nu pretind ca acesta ar fi raspunsul la intrebarea ta (de aceea am si folosit atati de "poate"), vreau doar sa vezi ca poti privi aceleasi lucruri din perspective diferite si sa ajungi la concluzii diferite.
Ca sa se ajunga insa la concluzia corecta, trebuie o privire de ansamblu, ceea ce este mai greu de realizat.

Doar un lucru îţi spun:
Ce ai spus tu se leagă foarte strâns cu ceva ce cred credincioşii, şi anume Viaţa de Apoi. Cei care cred cu adevărat realizează că viaţa asta nu e decât o trecere spre altceva, mult mai important decât orice e în viaţa aceasta. Ateilor, care văd aceasta ca singura lume, cea reală li se pare ciudat ce ai spus tu aici. Însă pentru un credincios viaţa aceasta nu e decât o treaptă spre ceva superior, iar cine aici a fost "nedreptăţit" aici de Dumnezeu cu siguranţă va fi răsplătit înzecit după moartea pământească. Eu aşa cred.
Oricum, o altă raţiune pur logică: Dacă toată lumea ar porni cu aceeaşi şansă, înseamnă că nu ar mai exista rău (din ce ai vrut tu să spui). Dacă nu ar există rău, cum s-ar putea manifesta binele şi deci cum ar putea să treacă în faţa lui Dumnezeu cei merituoşi?

Dumnezeu este chiar atat de milostiv? Inca nu cunoastem realitatea sa putem judeca lucrurile.

Alphawolf, arata-mi tu un raspuns mai bun decat al lui ovidius pana la acel moment? Nu am zis ca e cel pe care il asteptam, de asta i-am si trimis in privat un mesaj.
Iar Petru, oricat de stintific ai gandi(raspunsesem la alta intrebare, cum ca ateul 100% nu cred ca il gasesti,adica evident sa raspunda la orice intrebare fara sa ajunga la un punct unde se infunda, deci va avea nevoie de un "Creator"). Dar si acum imi vine greu sa diger toata povestea cu viata de apoi, adica nu stiu sunt tipul de om care nu renunta la ceva pentru o "poveste".
Nu stiu daca e doar impresia mea, dar sa intelegi "religia" e mult mai dificil decat orice altceva.

@ Raul 9004: Ai scris ca,, Dacă toată lumea ar porni cu aceeaşi şansă, înseamnă că nu ar mai exista rău (din ce ai vrut tu să spui). Dacă nu ar există rău, cum s-ar putea manifesta binele şi deci cum ar putea să treacă în faţa lui Dumnezeu cei merituoşi? ''
Te intreb: de ce crezi asta? De ce n-ar mai exista rau daca toti ar porni in viata cu sanse egale? E treaba fiecarui om cum se descurca dupa aia pe parcursul vietii, prin ce intamplari trece, dar raul tot i se poate intampla. Ideea era sa ne fi nascut toti cu sanse egale: sanatosi etc. E problema ta daca faci chestii care-ti pericliteaza sanatatea, dar startul sa-l ai egal ca toata lumea: sa te nasti sanatos. Era doar un exemplu.

Ovidius:"Cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu".

Ce intelegi prin,, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu"? Pe mine ideea asta ma depaseste. In ce fel se vede lucrarea lui Dumnezeu asupra unui copil care se naste cu o boala grava? Si de ce nu se poate spune ca se vede lucrarea lui Dumnezeu si atunci cand ne referim la un copil ce se naste sanatos? Poate ai putea sa-mi explici. Multumesc.

Uite, eu sunt ala care ar vrea sa te omoare, sa te faca sa nu mai existi din momentul asta, dar o sa iti raspund ca sa stai tu linistit in prostia ta si pentru ca sunt sigur ca multi dintre crestinii tai nu iti pot raspunde. Pentru oricare religie monoteista, viata pe pamant este doar o pregatire pentru viata de apoi, asa ca poti sa te nasti sarac lipit, sa te nasti cu un coi in talpa, sa te nasti hermafrodit, sa te nasti fata (cel mai nasol), important este ca tu, indiferent de situatia ta financiara sau medicala sa iti slujesti zeul, ajungand astfel, dupa ce ai trait intr-o oarecare disciplina religioasa, sa ocupi un loc in rezervatia luxoasa a zeului respectiv.
Pe scurt, pentru ca iti sfidez puterea de intelegere, traiesti pe pamant cu bune si cu rele doar ca sa te dai de partea binelui sau a raului.
Poate o sa rada de mine @BibliaDupaSharky pentru ca am stat sa imi bat capul cu tine, dar vreau sa ii atrag atentia pe aceasta cale ca imi place sa le dau in gura la toti credinciosii.


P.S.: mura in gura, ca am uitat sa specific.

@petruclaudiu78

"Daca necazurile care vin peste unii (subliniez, unii) sunt o binecuvantare, te-ai gandit la asta? Daca omul x (de fapt y, x e cel cu painea) de care vorbim, tocmai din cauza ca are greutati cauta un sprijin si astfel il descopera pe Dumnezeu (pe care nu l-ar fi cautat poate niciodata daca ar fi dus un trai tihnit, fara griji)?"

Sa inteleg ca Dumnezeu este strategic si egoist? Coordoneaza gandirea oamenilor catre el folosindu-se de lucruri meschine!?

"In ceea ce priveste exemplul cu copilul care moare de foame, poate ca nu e o nedreptate a lui Dumnezeu, ci un dar pentru acel copil (prin moarte, "in calitate de fiinta fara pacat" cum zici tu, nu castiga el o viata eterna, fara a mai fi nevoit sa se chinuie pe Pamant, fara a mai trebui sa faca fata diferitelor tentatii, fara a risca sa o ia pe un drum gresit?)"

Si asta este o strategie de-a lui? De ce nu ne omoram copiii la nastere? Asfel ei se duc fara de "pacat la Dumnezeu".

@Raul9004

" iar cine aici a fost "nedreptăţit" aici de Dumnezeu cu siguranţă va fi răsplătit înzecit după moartea pământească. Eu aşa cred."

Cum ramane cu liberul albitru? Daca am fost nedreptatit inseamna ca sunt fara de pacat? Nedreptatit de cine, De Dumnezeu? Repet, sunt copiii care se nasc fara nicio sansa.

"Oricum, o altă raţiune pur logică: Dacă toată lumea ar porni cu aceeaşi şansă, înseamnă că nu ar mai exista rău (din ce ai vrut tu să spui). Dacă nu ar există rău, cum s-ar putea manifesta binele şi deci cum ar putea să treacă în faţa lui Dumnezeu cei merituoşi?"

Aici iarasi apare problema liberului albitru. Sansa in viata ne este data de gandire. Lucrurile materiale alimenteaza si stabilesc calitatea gandirii. In urma unui trai decent si o alimentatie sanatoasa rezulta o gandire sanatoasa, pe cand la o viata mizera cu o alimentatie proasta rezulta o gandire pacatoasa.

@ceaschi, raspunsurile pe care le-ai primit de la crestini pentru mine toate sunt in aceeasi categorie, toate exprima naivitate.

Bune intrebari, desi destul de standard, eu le-am mai auzit.

Sincer, singurele care m-au lamurit, au fost cartile lui Neale Walsch:

http://www.scribd.com/doc/7656736/Conversatii-Cu-Dumnezeu-I

(eu ti-o recomand, dar trebuie sa nu fii prea indoctrinat ca sa o poti citi sau intelege).

Premisa de la care pleci e una ce ni se infige adanc in cap de cand suntem mici: traim intr-o permanenta competitie pentru a obtine ceva pe plan fizic (bunastare, viata sociala, rang social, etc.). Ei bine, nu asta e scopul vietii, si daca nu e asta, atunci, se poate intelege (dar sa citesti cartea, ca eu spun prea putin) ca lumea este exact asa cum trebuie sa fie. Copii mor de foame pentru ca trebuie sa moara de foame. Dualitatea asta are sensul ei firesc... Da, stiu, pare nebunesc si toti ne dorim o lume mai buna, dar nu intelegem de fapt ca lumea nu e buna, nici rea, e perfecta.

Daca tu ai avea un copil, orict de atotputernic ai fi, la un moment dat va trebui sa alegi, fie sa iti protejezi copilul la nesfirsit si sa faci tu totul pentru el, fie sa ii dai libertate si aceasta presupune risc. La un moment dat in viata lui, va trebui sa ii pui cutitul in mina, si sa il inveti cum sa il foloseasca. Cind il va folosi singur, tu nu vei mai avea ce face. Va exista mereu riscul de a se taia, pentru ca cutitul va fi doar in mina lui. Tu nu vei dori asta, pentru ca il vei iubi probabil enorm, si nici nu poti impiedica asta, pentru ca asta ar presupune (daca ai putea, sa zicem) sa ii tai orice fel de libertate copilului tau. La fel si cu Dumnezeu: El acorda o libertate incomensurabila fiintelor umane, si nu cred ca e cazul sa ne luam de el pentru ca noi actionam gresit cu libertatea ce o avem, ca, in loc sa folosim cutitul doar in bucatarie, noi il implintam in alti oameni. Daca sunt multi copii infometati si sunt nevinovati e vina celor ce au din plin ca se gindesc doar la ei insisi fara sa se gindeasca si la cei in nevoie. Daca Dumnezeu le-ar putea vorbi (dar nu poate tocmai datorita egoismului lor, pentru ca cind esti centrat pe tine insuti nu numai ca nu mai ai loc si atentie pentru altii, dar ti-e imposibil sa il vezi, sa il cunosti pe Dumnezeu), fi sigur ca multora le-ar spune sa mearga sa aiba grija de acei copii, si multe probleme s-ar rezolva asa. De fapt, pentru toti acei credinciosi ce au avut inima deschisa, multi dintre ei au fost trimisi la oamenii cu nevoi. Biserica, adevarata biserica, intotdeauna s-a implicat in problemele oamenilor, mult mai mult decit alte organizatii, pentru ca a inteles ca dorinta lui Dumnezeu e sa se ocupe de cazurile cu probleme. Intr-un cuvint Dumnezeu se implica f mult, insa nu o face actionind El direct, ci trmitindu-si mesagerii, pe cei ce sunt dispusi sa mearga pentru El, in exemplul tau - persoana X. Tragedia e ca prea putini vor sa mearga. Si nu e vina lui Dumnezeu ca oamenii sunt rai, si ca nu vor sa se implice in problemele altora, e vina oamenilor si atit.

@cristi202, daca Dumnezeu nu ar fi atotstiutor si atotputernic poate ti-as da dreptate, dar faptul ca Dumnezeu detine aceste doua calitati nu pot sa-ti dau dreptate. Dumnezeului atotputernic si atotstiutor nu poti sa-i atribui greseli conceptuale sau neputinta! Raspunsul tau il subestimeaza pe Dumnezeu.

Problema este aceia ca pornesti in constructia intrebarilor tale cu o greseala fundamentala, aceia ca exista un om bun, fals, nu exista oameni buni, toti sunt mostenitori ai pacatului, deci toti SUNTEM RAI. Bunatatea pe care o evidentiaza o persoana este expresia lui Dumnezeu prin acel om, chiar daca omul este sau nu constient de acest lucru sau chiar daca crede sau nu in Creator.
De ce nu intervine Dumnezeu in istoria omenirii, ajutand pe unii sau altii? Simplu, Dumnezeu la facut pe om de INDEPENDENT in toate lucrurile, omul a ales "drumul sau". Dumnezeu nu poate interveni in viata oamenilor DECAT daca acestia cer acest lucru in mod EXPRES si urmand CALEA lui Dumnezeu asa cum doreste Acesta si nu cum vrea omul (sa-L modeleze pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa). Dumnezeu spune ca viata asta este doar un examen pentru ce va sa vie, il treci, este OK!, nu-l treci, este alegerea ta. Fiecare are de "trecut" un "examen", dar nu toti au aceleasi "subiecte", fiecare are alt subiect, de aici si deosebirile dintre noi, stilul si posibilitatile de viata individuale pe care le avem.

De ce ai cerut doar părerea credincioşilor?
Ema este o fantică credincioasă şi chiar nu a reuşit să ma convingă, spunând despre Dumnezeu că el ştie mai bine, sau ce a mai spus.
Ai nevoie de răspunsuri de la oameni, nu de la grupări de oameni.

Revenind la subiect.

Şi observând că vrei răspunsuri care să te facă să crezi, sau măcar să înţelegi, voi renunţa la ironii, probabil.
Deci, încep cu a doua întrebare că îmi este mai uşor să respund la ea.
Nu pornim cu toţii cu aceaşi şansă pentru că am evoluat. Înainte să se inventeze banii, când oamenii erau mai---sălbatici, toţi aveau aceaşi şansă. De viaţă, de teritoriu şi tot aşa, doar că cu timpul ne-am transformat, iar instincte mai puternice decât simplul şi comunul insinct de supravieţuire au preluat contrloul. Astfel, au început să caute confortul şi fiecare a evoluat într-un mod propriu, dar comun pentru toată lumea, în acelaşi timp. Unii au avut mai multă ambiţie şi s-au înalţat, iar alţii au rămas să asculte de cei din jur, fiindu-le mult prea lene să gândească pentru ei.
Aşa că, chiar dacă porneşti cu aceeaşi şansă şi acelaşi drept ca toată lumea, familia în care eşti conceput influenţa toată aceea şansă pentru totdeauna.
Şansa şi-au făcut-o oamenii, prin competenţe, aspiraţii şi aptitudini pe care, cu timpul, le-au dezvoltat.

Aşa, acum ne întoarcem la prima.
Consider că definiţia greciilor despre Dumnezeu este una foarte adevărată pentru cel prezentat de tine. Este nemişcat şi de nemişcat
Nu are ce să tolereze, sau nu are motive să nu tolereze, din moment ce el aşteaptă acea aşa-zisă: "Înviere a motriilor, şi viaţa veşnică ce va să vie. Amin!"; Judecată de Apoi şi chestii.
Nu se mai implică în viaţa noastră la fel de mult ca înainte. Aşa că nu, probabil nu are nimic împotrivă.
Haide că asta a fost lipsit de mult scepticism.

Dumnezeu gândește diferit de noi oamenii, prioritățile Lui sunt diferite, dacă ar gândi ca şi noi, nu s-ar mai chema Dumnezeu:
'' Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele de gândurile voastre.'' Isaia 55:8, 9.

Prioritatea lui Dumnezeu pentru noi este viitorul nostru etern, nu nevoia de o clipă cum credem noi că este cel mai important. Dumnezeu care vede în viitor știe ce este mai important, cineva spunea o dată: Zilele trec încet, însă anii trec repede.
Ceva limitat, nu poate cuprinde ceva nelimitat.
Mai bine întrebai: De ce oamenii nu au curajul răspunderii?
Toate lucrurile rele se întâmplă din cauza păcatului care pune un zid de despărțire între om şi Dumnezeu:
'' ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi si Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte '' Isaia 59:2.

Omul i-L respinge pe Dumnezeu din viata lui, dar la necaz vrea să fie ajutat de El, este o atitudine corectă a omului faţă de Dumnezeu? Las pe fiecare să-și răspundă.
Tabloul arată cam aşa:
Omul vrea un Dumnezeu pompieristic, ia luat foc casa, cheamă pompierii să-l ajute, pompierii sting focul, iar la sfârșit fără nici o logică, omul nostru zice; gata băieți puteți pleca mă descurc singur. Aşa ne purtăm cu Dumnezeu, iar rolurile se inversează, în loc sa-i slujim noi Lui Dumnezeu, ne purtam de parcă Dumnezeu este obligat să ne slujească şi să ne dea ce dorim imediat, că de nu ne supărăm şi nu mai vorbim cu El.
Omul e fățarnic şi se poartă ca un Fariseu. Citește cu atenție ce făceau Fariseii si Cărturarii:

'' Cărturarii şi Fariseii PÂNDEAU pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca... '' Luca 6:7.

A ajuns omul să-L pândească pe Dumnezeu...
Omul suferă de o mare problemă, psihologii o numesc '' Eroarea fundamentală de atribuire ''.
Ea se manifestă astfel: Dacă se întâmplă ceva bun în viata mea, am tendința să explic acest lucru atribuindu-mi meritul pentru el; însă dacă am un eșec, am tendința să îl explic punându-l pe seama împrejurărilor sau chiar dau vina pe Dumnezeu. Ceea ce face ca eroarea fundamentală de atribuire să fie şi mai mare este modul în care explicăm comportamentul altor oameni.
Avem tendința să explicăm comportamentul nostru negativ prin prisma unor circumstanțe atenuante; avem tendința să explicăm comportamentul negativ al altora prin defectele lor de caracter.
Exemplu: Dacă eu strig la copilul meu în supermarket, e pentru că răutatea lui a fost de o asemenea anvergură încât ar fi epuizat până şi răbdarea lui Iov. Dacă tu strigi la copilul tău în supermarket, e evident că tu ești o bombă cu ceas şi nici măcar nu ar fi trebuit să primești autorizația de părinte. Alt exemplu: Dacă eu primesc o amendă pentru exces de viteză, e pentru că polițiștii au trebuit să-și facă norma, aşa că mi-au întins o capcană, când de fapt ar fi trebuit să se afle în căutarea infractorilor. Dacă tu primești o amendă pentru exces de viteză, acest lucru arată ce șofer neatent ești.
Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu trebuie să citim biblia, dar nu selectiv.

Ceaschi,in viata pornim toti cu aceeasi sansa.venim goi in viata si plecam fara nimic.iar moartea bate la fel si la usa palatului si la coliba saracului.pe cine cheama Dumnezeu la el, si cand tine de vointa lui.el ne va folosi ori aici pe pamant ori in cer asa cum crede de cuviinta.si o face cu dragoste fiindca daca ar tine seama de -60-70-de ani care-i traim noi pe pamant, am pierde vesnicia. daca acei copii sant fara pacat, var ajumge ingerasi cu puteri si atributii mari in univers.dar noi oamenii avem liberul arbitru.gresind,si neindreptand gresalele noastre Dumnezeu echilibreaza balanta, prin cai necunoscute noua dar drepte si corecte in asa fel incat sa traim vesnic curatiti de pacate.iar raul care vine nu de la Dumnezeu vine.pacatul cand a intrat in om prin inselarea lui satan s-a depreciat toata firea pamanteasca nu numai adam si eva ci toata suflarea de pe pamant.iar ca sa iesim din robia mortii Dumnezeu s-a intrupat si s-a rastignit in zilele lui pontiu pilat, si a inviat, biruind moartea, ca sa o putem birui si noi.in rest sant alegeri ale oamenilor,bune,rele,influente ale guvernelor, culturilor, educatiei etc.de la Dumnezeu avem 10 porunci.le cunosti? le respecti?

Ceaschi sa stii ca nu scriu ca sa am parte de glorie asa. Imi expun parerea, nu vreau sa ranesc sau sa lovesc pe careva. De aia nici nu am zis ca as vrea sa iti iei "vreun" fulger, doar ca, conform principiului expus de tine, asa ar trebui sa patesti. Cum nu se intampla asa, inseamna ca nu sunt astea regulile, deci nu asta e scopul, si anume sa "ne-o luam"

De asemenea apreciez raspunsul lui Ovidiu.

Daca il gasesti mai bun asa si este. Caci noi oamenii suntem subiectivi, deci pentru tine ala a fost raspunsul cel mai aproape de ce asteptai.

Si ma bucur sa vad ca TPU chiar are efect, adica chiar vine cu niste raspunsuri, chiar daca nu o sa descoperim noi roata pe aici.

Faptul ca sunt pareri si pareri ma bucura. Inseamna ca lumea se documenteaza, si fiecare incearca sa fie o piesa in puzzle-ul general.

Deasemenea chiar ma bucur ca te-ai interesat de subiectul asta fara batjocura, deci din start ai dorit sa faci ceva constructiv.

Faptul ca nu crezi si ca tu crezi ca religia este o forma de manipulare, se datoreaza oamenilor din frunte, care rar au fost niste modele adevarate, si eu te inteleg perfect, caci la fel am gandit si eu.

Atata timp cat un om cauta, si nu crede ca le stie el pe toate este extraordinar. Ala e un om contructiv. Si as dori sa fie cat mai multi romani constructivi.

Daca am mai gresit, exagerat cu ceva, se datoreaza faptului ca sunt un om simplu totusi, si a gresi e omeneste.

Salutare si numai bine.

PS: Dumnezeu e mai presus de intelegerea lu nea' bamse. Deci nu Dumnezeu greseste, ci bamse nu prea il intelege de multe ori