Destinul e bun. Numai ca destinul nu cere si nu da socoteala nimanui, pentru ca nu el nu socoteste. E implacabil ca o cometa pe cer: merge in durerea ei, fara sa-i pese de sperieturile sau admiratia pamantenilor.
Deci justitia existentei este pana la urma o variabila statistic/probabilistica: este posibil, si uneori probabil, sa iti iei rasplata cuvenita, dar nu este si obligatoriu... doar daca o cauti cu lumanarea, cum s-ar zice
As rezolva problema asta in 3 moduri.
1. Modul de calcul statistic. Raspuns evident - NU! Existenta cu repercursiuni negative duce, impotriva oricaror calcule logice sau modele matematice, catre perfectiune. Astfel nu se poate explica de ce marii paranoici si ucigasi de-alungul istoriei sunt remarcati, iar marii oameni buni uitati... stii tu: istoria se scrie cu sange...
2. Modelul de calcul reflexiv. O luam de la coada la cap. In loc de "are existenta justitia ei" scriem "are justitia existenta ei", si incercam sa rezolvam retrospectiv teorema. Pai observam ca justitia are existenta limitata, evident, de unde si opusul e perfect valabil: existenta are o justitie limitata, daca nu chiar efemera. Deci tot un NU rezulta.
3. Modul integral de rezolvare. Ca orice principiu acoperitor, existenta daca ar avea o justitie a ei, ar trebui sa fie universala. Exceptiile doar sa confirme regula, binenteles.
Dar e lesne de observat ca sunt mai multe exceptii de la regula, decat confirmari ale principiului, deci in mod cert e o teorema gresita. Prin integrare la infinit, rezultatul duce spre zero, deci existenta nu este justitiabila, evident.
Boon! deci trei abordari stiintifice cu acelasi rezultat, pana si media aritmetica a raspunsurilor da 1, se confirma totul. Existenta nu are justitia ei. E imprevizibila si incalculabila, dpdv justitiabil. Funda?
Dar nu exista,oare, un echilibru in lume care face ca talerul faptelor bune si rasplata intrinseca pentru ele, fie ea si multumirea propriei constiinte, cum zice harciog cat si cel al faptelor rele si pedeapsa prin remuscare, care arde intr-adevar tot in propria constiinta? Dar vorba populara"Dupa fapta si rasplata"oare nu in justitia existentei isi are originea.Caci mai mult decat judecatorii par a ne achita sau condamna chiar alegerile noastre; care fac parte din existenta asa cum noi insine facem parte din Universul insusi, Si, fiindca eu cred in Dumnezeu, atribui acestei justitii existentiale atributul de divin.
Un om rau este lipsit de remuscari. Nu ma intreba de ce, asta este! O chestie mentala, de lidership all above everything, care il face imun la receptarea consecintelor faptelor sale. e plina puscaria de ei, si inca de zece ori pe atitia care au scapat nepedepsiti. Criminalul NU empatizeaza cu victima, asa cum doctorul NU empatizeaza cu pacientul, pricepi? Asadar nu exista justitie intrinseca, este necesara justitia extrinseca. De aia s-au inventat Constitutia si codurile de legi. Restrictiv, ca reactie la imbalansul psihologic uman.
pe de alta oparte, cei ce comit fapte bune si au satisfactii empatice de pe urma lor, sunt egoisti oricum. Ei nu au nevoie de "justitie", ci de o afirmare (interioara, exterioara, whatever!).
Oricum o dai, existenta traieste doar cu speranta la justitie, nu are o justitie propiu-zisa eficienta.
PS. Daca ar exista, nu ne-ar mai trebui un minister de profil, nu?
De pe vremea vechilor greci-ti-amintesti de Antigona?-existau legi nescrise venind de la zei, si legi facute de oameni. Poate ca e inscrisa in fiecare dintre noi o lege suprema care ne pune de o parte sau alta; si, cat de liberi sau orgoliosi am fi ea nu s-ar putea numi decat destin.
Destinul e bun. Numai ca destinul nu cere si nu da socoteala nimanui, pentru ca nu el nu socoteste. E implacabil ca o cometa pe cer: merge in durerea ei, fara sa-i pese de sperieturile sau admiratia pamantenilor.
Deci justitia existentei este pana la urma o variabila statistic/probabilistica: este posibil, si uneori probabil, sa iti iei rasplata cuvenita, dar nu este si obligatoriu... doar daca o cauti cu lumanarea, cum s-ar zice
Justitia existentei o reprezinta constiinta fiecaruia si, de asemenea constiinta colectiva, plus legile naturale ale naturii, care influenteaza felul in care lucrurile se intampla.