As vrea sa aflu raspunsuri sincere la urmatoarea intrebare fragmentata in trei parti: Ce va impiedica sa fiti fericiti? Ce este fericire pentru voi? Ce metode utilizati pentru a fi fericiti chiar in cele mai "negre" momente?
Pe mine nu ma impiedica nimic sa nu fiu fericit in viata, inainte eram mai incapatanat dar de cand am vorbit cu o fata m-am deschis la minte si suflet si m-am schimbat. Cand mai dau de greu ma gandesc la meseria care o voi practica anul viitor si imi trece, fericirea pentru mine e atunci cand voi conduce tirul si cand voi ajunge acasa sa-mi vad prietena - nevasta in viitor si copii.
Răspunde
Si pe mine ma aduce tirul aproape de fericire! 
Răspunde Atunci fa scoala si te bagi ca sofer.
Am lucrat ca sofer de tir si m-am lasat datorita unor probleme familiale, iar in prezent ma gandesc din ce in ce mai serios sa o fentez cumva sa imi prind dorul de tir.
Pentru dan si pent agent: avem obiceiu sa afirmam ca cei ce sunt pasionati de tir si care devin soferi de tir, sunt de obicei cei ce iubesc libertatea, fiind angoasati de o viata "rutiniera" in asa cursivitate normala, gen home home home and all the rest. Dar daca asta e un element ce va aduce fericire, fara sa afecteze negativ existenta...atunci raspundeti pozitiv la ceea ce va pasioneaza. va urez succes! si sarbatori fericite
In cazul meu nu e chiar asa cum zici, eu vreau sa fiu pe tir dar sa am si nevasta in viitor. Eu o intreb daca vrea pot sa ma las de meserie ca sa fiu cu ea mai mult timp si ma bag pe autobuz sau ca sofer prin oras acum depinde si de firma cum o sa-mi dea zile libere si durata care voi fi plecat de acasa, mai ales eu prefer sa raman intern sa nu parasesc tara. Ramane de vazut oricum.
Da, deviind putin de la subiect, pot sa spun ca sunt un fan infocat al camioanelor. Imi place "tirangeala" dar pentru o scurta perioada de timp, apoi o mica pauza (2 saptamani) dupa care inca o repriza de tirangeala (o saptamana - doua... ) si tot asa. Din cand in cand perioada de pauza as prefera-o prelungita pana la 2-3 luni. Nu as putea face asta permanent pentru ca intervine monotonia si dispare treptat pasiunea, asa ca prefer sa-mi iau cate o pauza ca sa mi se faca dor din nou si sa recuperez pasiunea pentru batut drumurile lumii la volanul tirului. Dar cum nimeni (nici un angajator) nu se complica cu "instabili" ca mine, bine inteles ca pauzele sunt mai lungi, mult mai lungi, si cu cat e mai lunga pauza, cu atat e mai grea hotararea de a ma reapuca de volan. In vine, fiecare cu pasiunea si sechelele lui!
Sa revin la tema, eu deocamdata sunt in ascensiune, spre idealul de a fi fericit, incet, incet dar constant,... deocamdata, si nu am mai vazut volan de tir de muuuuult
Unele sechele sunt constructive Mesaj pentru Mos Craciun: Un volan de tir urgent pentru Dan33
Ordonare:
După relevanţă
Tot ce ma impiedica nu este decit constientizarea ca s-ar sfirsi cautarea si, sa fim sinceri, cite trairi n-am avut cautind toate astea?
RăspundeWaw! ça alors!? "madoaren1detotceesteinjurulmeu"... banuiesc ca e o gluma de sarbatori raspunsul aici prezent; nu'i asa? :p
Nu,nu este o gluma este parerea mea
Alors, de ce pseudonimul tau ne zice ca "te doare de tot ce este in jurul tau?"
Pentru ca asa e...de ce-as da importanta lucrurilor?
Fericirea nu stiu ce e, eu insa ma simt bine in starea in care sunt
Ahahaha! in fapt mesajul din pseudonimul tau este "nu ma intereseaza nimic din ce e in jurul meu"; "de ce ai da importanta lucrurilor?" pentru ca asa ai afla ce e fericirea, reala si pasnica. Dar oare te simti bine cu adevarat in starea in care esti? si de ce doar "bine"? ce lipseste pentru a te simti "foarte bine"? ai dreptul sa alegi, dar parca afirmatia ultima este un pic cam. egoista si oarecum blocata intr'un apparente bine...
Pentru ca nu vreau sa ating perfectiunea sau starea de fericire suprema...o sa vina ele, daca o sa vina, daca nu aia e.Cat timp n-am probleme, am ce-mi trebuie de ce as lupta pentru mai mult?
Oricum intr-un final voi pierde, dar nu asta e exact motivul pentru care nu ma zbat ci pentru ca nu mai am nevoie de altceva...
Egoista? De ce? Vrei sa faci mai mult bine altora decat tie? Aaa da sunt egoist oricum...da imi place cum sunt si ceea ce fac
Si uite ca eu nu vb de perfectiune si nici de fericirea suprema! "oricum intr-un final voi pierde", resemnare... "nu mai ai nevoie de altceva"...
"vrei sa faci mai mult bine altora decat tie?" 
) ) personal, eu da, vreau sa fac bine altora incepand cu mine, ca sa pot face bine altora. Vreau sa nu uti niciodata sa caut pacea si iubirea pentru lumea in care exist, nu caut perfectiunea ci frumusetea din "defecte".
"iti place cum esti si ceea ce faci"...
indiferenta, raceala, egocentrism, suficienta, narcissisme, resemnare, hm... zi te rog, ce e viata in final pentru tine?
Nimeni nu poate explica moartea logic asa ca ne ramane sa o definim ca lipsa existentei.
Existenta este etapa dinaintea inexistentei(care nu poate fi explicata),o chestie,fiecare e doar o intamplare si face ce-l duce capul...
Multi considera ca ar trebui sa lase ceva in urma acestei existente, oricum principiile difera de la om la om.
Stiu ca nu prea ai inteles ce am scris(pentru ca am scris intr-un fel haotic), dar idee era ca viata nu prea se poate defini
am inteles ce zici chiar in haotismul tau de exprimare. hm... o mare inchidere din partea ta. Viata nu se poate defini, dar se poate simti si se poate defini astfel prin emotii, prin faptul ca construim ceva si ca lasam ceva. Viata este iubire, insist pe idea asta pentru ca odata ce dai nas in nas cu moartea inveti si descoperi anumite elemente ce nu te mai lasa sa inoti in timp si spatiu fara sa stii de ce faci asta. stiu ca poate nu vei intelege ce zic eu aici, insa stiu ca la un momentdat viata iti va arata cine este si ce este, si de asemenea ce este fericirea si iubirea, in imperfectiune. Viata nu cauta perfectiunea pentru ca viata stie ca imperfectiunea ofera farmec existentei si apoi inexistentei ce este o altfel de existenta.
Eu nu percep nimic dupa moarte...nici macar o forta, un simt.si sincer nu m-as bucura daca ar mai exista ceva dupa aceea.(nu prentru ca nu am o viata frumoasa si pentru ca deja in cazul in care mai exista o alta viata dupa asta, am mai trait una inainte si tot asa o sa fie)
Dar oare fericirea si iubirea sunt universale? Toti le simt la fel? Sau mai ales toti le simt?
Fericirea si iubirea... pe pamant nu le simtim la fel decat cand simtim pacea. nu le simtim toti pentru ca nu toti vrem sa le simtim, unii preferam sa ramanem inchisi in durere. cat despre ceea ce este moartea, nimeni nu poate explica cuiva, pentru ca moartea e o mare angoasa pentru cei ce nu i-am zis "buna ziua si pe curand"...
Ce va impiedica sa fiti fericiti?
Nimic. Poate doar banii de care as avea nevoie sa fiu si mai fericit.
Ce este fericire pentru voi?
Orice.De la muzica pana la prieteni, natura si multe altele.
Ce metode utilizati pentru a fi fericiti chiar in cele mai "negre" momente?
Le ignor si trec repede peste orice.
Oui pentru tot, sauf que: nu ignora toate evenimentele negre pentru ca... sunt in viata noastra pentru a le infrunta, le analiza si evita sa le retraim. Evitarea uneori este sinonim cu refoularea, si asta este una din marile greseli ale individului. merci pour ta réponse Ecea! Sarbatori fericite!
Nu stiu ce inseamna pentru tine evenimente negre,insa pentru mine nu inseamna prea multe.
Nu stiu daca moartea unui om de exemplu,este un eveniment negru sau ce culoare are.
Despartirea de familie,prieteni,partener de viata,caine,pisica,etc este un eveniment negru?
Nu am facut niciodata diferenta intre evenimentele din viata mea,toate au avut aceiasi culoare,insa nu pot spune exact ce am facut cand m-am lovit de ele.
Ultimul eveniment din viata mea,mi-a murit persoana care m-a crescut.Mi-a parut rau,insa ce mai conteaza,s-a dus,mai departe cu capul sus,nu s-a intamplat nimic.
Ce alte evenimente mai cunosti tu? Sau la ce fel de evenimente te referi?
Y te digo una cosa, si me hablas en frances, es posible que no entienda.Mejor si hablamos en rumano, o en una idioma que entendemos, no hablo frances y tampoco no entiendo muchas palabras.
Sarbatori fericite si tie!
Ok, nu voi vb in franceza ca sa pot fi sigura ca intelegi ce zic. Inteleg spaniola dar vb italiana, deci daca tie mai usor in italiana sau engleza poti sa scrii, sau daca nu in romana, promit sa incerc sa scriu inteligibil. pentru a reveni la inceputul idei tale. evenimente negre sunt tot eveniment ce ne afecteaza, ce ne tulbura, ce ne face sa suferim mai mult sau mai putin. Tin sa iti atrag atentia cu afectiune, ca nu ai facut doliul de aceea ai adoptat acest ton de oarece detasare de durere. si stiu ca asta facem cand pierdem persoana ce nea crescut, dar nu numai material ci si emotional. In cazul doliului sau a oricarei alte disparitii, traumatismul este unul din cele mai complexe si perfide, uneori mecanismele de aparare psihice sunt uluitoare. oue, exista persoane care rad timp de ani de zile zicand ca "asta e!" iar apoi "buna ziua draga psychothérapeute, e ceva ce nu functiponeaza bine, nu stiu ce am da am!".
de exemplu, evenimente negre: exilul, cancerul, decesul, divortul, tornade... evenimente negre de 1 grad; sau evenimente negre mai "dulci": un interview ratat, un dulap stricat; o inundatie in bucatarie, sau chiar rochia preferata care este distrusa la spalat...
cred ca ar trebui sa facem diferente intre evenimentele din viata, pentru ca doar asa vom sti sa fim fericiti atunci cand teoretic nu putem, si de asemenea sa invatam din tot ce se intampla in existenta noastra.
Sarbatori fericite!
Eu unul sunt pasiv.Nu dau nici un fel de importanta acestor evenimente.Sunt calm si gandesc la rece.
Se strica masina de spalat? Imi cumpar alta
Ma impiedic si cad? Nu-i nimic,se mai intampla.
Moare cineva apropiat? Asta este,toti ajunem acolo.
Sare ulei in bucatarie si ma ard putin? Nu-i nimic,imi trece.
Ma insala prietena? Asta este,a gasit unu mai bun ca mine.
Mi-a iesit mancarea prea sarata? Ok,data viitoare pun mai putina sare.
Am dat-o in bara la un interviu? Asta este, mai sunt si altele.
Si tot asa, eu am rezolvare rapida pentru tot.Nu prea ma agit,nu sunt agitat din fire,imi place sa imi pastrez calmul,daca ma agit, oricum nu rezolv nimic si cine stie ce fel de decizii pot lua. Eventual vad unde am gresit si incerc sa nu mai repet acea greseala pentru a evita unele evenimente, insa agitat nu sunt in nici o situatie.
Sunt foarte curios unde locuiesti tu in acest moment?
Pasivitate in situatii de "nu e cum ar trebui sa fie"...e mai degraba rationalizare; in orice caz e o modalitate inteleapta, special daca faci un pas inapoi pentru a medita la ce s-a intamplat si a trage o lectie din asta.
de ce aceasta curiozitate?
Nu stiu sa iti spun exact de ce.
De multe ori am impresia ca cunosc unii oameni.
Este ceva legat de psihologie, nu stiu exact sa iti explic.
Desigur, nu este oblgatoriu sa imi raspunzi.
Parapsychologie, ideea conform careia nici un om din viata noastra chiar si pentru cateva minute, nu este venit la intamplare si ca uneori unii oameni ii cunoastem deja din alte vieti, asta fiind mai mult legata de reincarnare. De ce ai zice ca ma cunosti? :p
Nu,sunt ateu,nu cred in asa ceva.
Dar am studiat putin psihologia(unele ramuri ale ei) si imi pot da seama de anumite lucruri prin gesturile unui om,cuvinte folosite, intrebarile care le pune, modul in care raspunde si multe altele.Sunt pasionat de poker si am invatat sa citesc oamenii,am fost oarecum nevoit sa invat asta.
Nu era vorba ca te cunosc fizic,ci mai mult psihic.
Mi-ai lasat impresia ca treci printr-o scihmbare,nu stiu de ce, dar daca aflu raspunsul la ceea ce te-am intrebat, aflu si raspusul initial la care vroiam sa ajung.
Hehe! vad eu despre ce vorbesti, ai observat bine ca trec printr-o schimbare... dar vezi tu intrebarile pe care le adresez exprima pasiuni "vechi" pe care in momentul de fata le expun public pentru ca finalmente am ajuns la concluzia ca fac parte dintr'o anumita realitate pe care am perceputo la un moment dat. si care e raspunsul initial la cre vrei sa ajungi, hm? am un mare defect: sunt a naibii de curioasa, enervant de curioasa sunt din rennes ca sa iti raspund la intrebarea prima. acu e randul tau sa imi raspunzi pleaseeeeee!
Hehehe.Multumesc pentru raspuns.Chiar sunt bun 
Nu vreau sa ajung prea departe, dar am mai intalnit oameni care gandeau ca tine si au suferit anumite schimbari.Nu vreau sa merg prea departe cu asta,nu vreau sa ma insel,urasc sa nu am dreptate este o problema de personalitate(cred ca si de zodie).
Daca esti curioasa nu este un defect,eu sunt fix opusul tau,nu sunt curios deloc, ba chiar nu ma intereseaza nimic de multe ori.
Nu stiu exact unde am vrut sa ajung, cred am vrut doar sa imi confirm banuielile.Am explicat mai sus,unele gesturi,cuvinte,intrebari, raspunsuri, etc pot spune multe despre acel om.In fine,este foarte complex ceea ce iti spun eu,nu se poate explica,trebuie doar inteles.
Sa fiu sincer,tind sa cred ca ai fost o persoana retrasa, inchisa si ai iesit la lumina nu de mult timp, ai descoperit viata si iti place.Mai multe nu pot spune,stiu prea putine si totusi atat de multe,insa greu de spus alte lucruri.
Tind sa cred ca ai devenit o persoana sociabila care are multi prieteni/cunostinte si zambeste des.
Poate ma insel,nu sunt sigur pe ceea ce spun, este doar un experiment de-al meu.
Multumesc pentru raspuns, ai fost o draguta.
Hehe, uite ca iti raspund pentru ca ceea ce las lumii sa vada din trecutul meu va ajunge intr-o zi in librarii pentru ca unul din lucrurile pe care trebuie sa le duc la bun sfarsit (ceea ce nu este deloc simplu) este sa scriu o autobiografie pentru ca fara a imi da aere cum zicem in Romania, romanul asta ar fi o lectie pentru multi -unii care au treit ca mine altii care sunt prea orbiti de rozul pufos al superficialitatii.
da, am fost cu o tendinta spre retragere, foarte apropiata de autisme, si da am iesit la iveala (si inca nu total) de cateva luni, inainte zambeam dar parca azi zambesc cu pace, inainte zambeam in cautarea fericirii si a sinelui meu spart in cioburi de multe elemente, zambeam pentru ca stiam ca aveam dreptul la viata, aveam dreptul la respect ca fiinta umana, aveam dreptul la iubire si la fericire deci speram (nu intreba cat costa uneori sa speri). Azi zambesc fiind fericita si impacata cu multe din trecut. azi sunt eu si inca "lucrez" in a ma arata in totalitate. Nu stiu ce am putut spune in mesajele si intrebarile mele pentru a'ti determina aceasta perceptie asupra mea, dar sa zicem cu un alt defect e ca in mare parte sunt "o carte deschisa" dar asta pentru cei care stiu sa "citeasca carti umane". Prieteni, am cativa dar sunt de mare incredere si nu caut cantitatea ci calitatea. Cunostinte nu am, sa zicem ca nu aveam decat mai putin de cinci si i-am pierdut cand am decis sa ma "salvez" si sa renasc.
Nu pot explica multe si stiu ca pot fi luata drept "nebuna" insa ceea ce stiu e ca viata e mai mult decat 2+2=4
Proiectul meu profesional e profund legat de intrebarile pe care mi le adresam in incercarea de a pastra umanitatea si de a iubi pe cei care ma "omorau incet sufleteste"... si am incredere ca pistele sunt corecte, pentru ca stiu sa ascult ceea ce inima, sufletul si mintea imi zic impreuna. Lucrurile pe care le ascund nu le destainui nimanui pentru ca e cel mai bine asa; ceea ce dezvaluiesc are o anumita esenta: putem invinge cand vrem, putem trai cand ceilalti vor sa fii mort, putem supravietui unei hemoragii de spirit cand avem speranta si cand privim spre soare stiind ca dupa furtuna vine vreme buna. Putem dar nu e absolut deloc usor, insa cine vrea cu adevarat ceva, atunci va avea acel ceva.
Oare sunt chiar atat de "carte deschisa"? eh...
"ai fost o draguta" -e o formulare care nu imi place, defect de educatie. prefer simplul si profundul "multumesc" nu o lua in nume de rau!
Nu stiu cat de deschisa esti, habar nu am cine esti si ce esti.Sa presupunem ca sunt un fel de "vrajitoare" care citeste in carti sau in cafea.Este prima data cand te vad pe site si prima data cand iti raspund la o intrebare.
Au fost cazuri, cand a fost suficent sa vad un om si i-am spus tot despre el.Caracter,defecte,calitati,etc.
E ceva ce imi pot da seama eu foarte usor la unii oameni.Nu ii aleg,pur si simplu ii intalnesc.
Nu iti cunosc capacitatile sa imi dau seama ce vrei sa faci cu acel roman,habar nu am ce sa iti spun,daca sa te sustin sau nu.
Sunt cititor,insa niciodata scriitor,eventual critic.
Cum spuneam mai sus,nu te cunosc,habar nu am de unde ai aparut cand si cum,nici macar nu stiu cum te numesti, ce varsta ai, etc.In concluzie nu iti pot spune cat de "carte deschisa" esti.
Si totusi... e ora 3
te linistesc pentru roman, sunt o "veche" artista si imi permit sa zic asta pentru ca la un moment dat mi'au fost recunoscute calitatile. so sa zicem ca lumea literelor este lumea mea si jocul de idei si de exprimare este pasiunea mea. Cu grija, atentie si pasiune romanu va prinde viata. sa zicme de asemenea ca am fost inchisa in dans clasic, pictura, designe haute couture, muzica, pian si toate formele posibile de scriitura, am fost deschisa prin arta si m-am salvat timp de 19 ani pana cand am plecat din "casa" mea, am fost deschisa la ceea ce ma inconjura, la oameni si la candoarea inimii. Vezi cum tu nu poti explica cum de stii cine este o persoana desi nu o cunosti, nici eu nu pot explica cum de am crezut si cred in pace prin iubire si compasiune, insa stiu ca mereu am luptat pentru ea. Nu ma cunosti, dar uite ca ma cunosti. la ce conteaza varsta (niciodata nu am fost in compatibilitate cu varsta mea, sa zicem ca m-am simtit batrana ca si cand as fi trait zece mii de ani (da, stiu, vei zice ca imi lipseste o piesa la creier, un pic nebuna ) sau numele sau unde, de unde vin? Conteaza esenta din noi. Da, e prima data cand intru pe siteul aici prezent dintr-o pura coincidenta (nu cred in conincidente ci in "asa a trebuit sa se intample"), e prima data cand adresez o intrebare pentru "lumea intreaga", e prima data cand imi raspunzi. Hehehe, tu un "non curios" profund eu o "curioasa profund de enervanta", dar vezi tu cred ca in profunzimea ta esti un curios real, a cunoaste oamenii din maniera ta nu e semn al "non curiosului", hehe jucator de carti... iti place jocul mintilor.
nu poti spune cat de carte deschisa sunt nu reusesc sa inteleg de unde ti'a venit ideea asupra schimbarii mele, ce vrea sa zica faptul ca ai cunoscut si alti oamenii care vb ca mine si care trecusera printr-o schimbare?
si totusi e Ajunul Craciunului, Craciun fericit "non curisule"
Legat de curiozitatea mea, am proprile mele curiozitati. Spre exemplu nu sunt curios ce a facut vecinul astazi, pentru ca nu ma intereseaza.Nu ma intereseaza daca un prieten vrea sa imi spuna ceva sau nu, chiar nu sunt curios ce vroia sa imi spuna.Insa sunt curios din alte puncte de vedere, spre exemplu sunt curios sa descopar lucruri noi in viata mea, orice fel de lucruri care imi pot fi de folos.Nu sunt curios ce muzica a mai aparut, chiar nu imi pasa, insa sunt foarte curios ce a mai descoperit NASA.Intelegi?
Da imi place jocul mintilor,filosofia si psihologia sunt o pasiune de-a mea.
Nu stiu exact sa iti spun de unde am ajuns la "schimbarea" asta,unii oameni cad din cer brusc ca un boboc de trandafir si de-odata infloresc.
Ultima persoana care am cunoscut-o,era o tipa care puteam sa jur ca este surdo-muta, nu spunea nici un cuvant, am aflat ulterior ca tocmai iesise dintr-o relatie lunga.Nu a trecut mult timp si in acel om am vazut altceva,intr-un fel,era ceva ce mie nu imi placea,tind sa cred ca isi cauta viata, a devenit cum se spune pe la noi "sufletul petrecerii", a prins incredere in propria persoana.In ziua de astazi este foarte sociabila,fix opusul la ceea ce a fost.
Insa tara in care a ajuns sa locuiasca a avut cea mai mare influenta asupra schimbarii ei.
Da, am realizat si eu ca suntem in ajunul craciunului, insa nu pot spune ca "sarbatoresc" asa mult acest eveniment anual.Nu sunt adeptul sarbatorilor, nu le pot intelege.
Craciun fericit.
Ai o curiozitate interesanta dar sanatoasa, profunda...hehe, hranesteo. eu numai boboc de trandafir cazut din cer nu am fost. am fost in mal de la nastere pana cand am resuti sa plec, si acum imi las aripile sa se deschida spre uman, si sa le scot la lumia de suflet. Vezi tu, sarbatorile la mine nu au fost decat un motiv de suferinta. Insa... e ceva ce ador in sarbatori, iubirea si pacea, in mod special Craciunul. Nu l-am sarbatorit niciodata prin cadouri etc, insa in fiecare an am pastrat bradul pentru ca in fiecare an imi ziceam ca poate de data asta spiritul de craciun va veni in sulfetul "familiei" mele, in fiecare an regretam si ziceam " craciunul e o mare porcarie", in fiecare an stiam ca dincolo de furia injustitiei era ceva mai profund de atat. Ador Craciunul pentru ca ador viata si speranta, ador sa avansez chiar si prin cea mai neagra furtuna pentru ca stiu ca maine va fi mai bine. Am multe cicatrices in suflet, insa cred in speranta si da, uneori sunt rea ca otrava, uneori sunt rece ca sloiu cel mai sloi insa mereu e ceva in mine care ma reface fluture de lumina, ceva ce ma ridica din mal si din ideea ca "totul e o mare mascarada", cevaul asta l'am cultivat dea lungul vietii si in acest an ce va pleca in cartea amiintirolor, m-am renascut si Craciunul acesta il traiesc asa cum l-am dorit intotdeauna, cu o pace calda in sulfet ce ma face sa fiu fericita. De Craciun am pierdut persoana pe care o voi iubi din cel mai profund colt de inima suflet si fiinta, as fi vrut sa urasc Craciunul, dar in numele iubirii pentru ea iubesc Craciunul, iubesc pacea, bunatatea, compassiunea, viata.
Ar trebui sa sarbatoresti in functie de ceea ce iti cere sufletul, privesti in jurul tau oamenii?
Craciun fericit cu pace!
Interesant.
Tocmai de asta nu sarbatoresc craciunul,pentru ca privesc in jurul meu oamenii.
Toata lumea e fericita,se bucura,este agitata,toata lumea gateste, reuniuni de familie, etc.Toate astea mi se par aiurea,pentru ca totul este fals,in realitate nimeni nu se bucura de nimic.
De ce trebuie sa astept craciunul sa imi vad familia? O pot face in oricare alta zi a anului.
De ce trebuie sa cumparam cadouri si sa ne agitam pentru persoanele apropiate doar de craciun? Se poate in orice alta zi daca iti pasa de cineva,de craciun toata lumea se asteapta la ceva,insa intr-o zi oarecare nimeni.
Tot ceea ce facem de craciun,se poate face in orice alta zi,nu inteleg de ce craciunul trebuie sa fie un prilej sa ne comportam diferit.
De ce ascultam colinde? De ce trebuie sa mergem sa cersim prin casele oamenilor?
Mi se pare ceva aberant, cel putin din punctul meu de vedere.
Eu sunt fericit in fiecare zi cu stilul meu de viata, cu felul meu de a fi.Sunt o persoana mult prea sincera si niciodata desprins de realitate.Pentru mine este craciun in fiecare minut,nu am nevoie de aceasta sarbatoare falsa.
Si in afara de asta,uite ce nu imi place si de ce spun ca oamenii sunt falsi.
Cunosc o familie,se cearta in permanenta tot,se injura, se bat, etc.Insa de sarbatori tot timpul au mese bogate si isi expun un zambet fals,ca si cum totul este perfect. Oameni falsi, iar eu urasc falsitatea asta, urasc sa joc teatru in viata de zi cu zi si sa fiu un prefacut.Prefer sa fiu urat pentru ceea ce sunt decat sa fiu iubit pentru ceea ce nu sunt.
Fericirea depinde de fiecare,nu este nevoie de o zi anume sa fie toata lumea fericita,fiecare ne facem viata cum vrem, totul depinde de noi.
Deci la ce imi foloseste craciunul? De ce l-as sarbatori cu oamenii falsi din jurul meu? De ce as face atatea lucruri doar intr-o zi din an pentru ca "asa este normal"?
Aiurea, decid singur cand vreau sa sarbatoresc ceva.
O sa fiu fericit daca o sa joc poker maine si o sa ajung la masa finala.Asa o sa sarbatoresc eu.In caz contrar,ma uit la filme,ascult muzica,merg sa ma plimb,sa fac poze, o sa citesc, o sa cant sau o sa am aceleasi activitati care le am zilnic.
Hihi! ai perfecta dreptate, insa... exista familii care nu au aceste masti, am cunoscut si am apreciat. sunt de acord cu tine asupra cum sa ne ocup de cei dragi dea lungul anului insa Craciunul este pentru a ne aminti ce trebuie sa facem la anul ce vine, in cazul in care uitam ca orice fiinta umana, craciunul ne aminteste. in plus, spiritul craciunuili il descoperim dea lungul vietii. of... in final, Craciunul este perceput ca si realitatea, filtrar dupa simboluri. Atunci daca fericirea ta e sa ajungi la masa finala (ce easta?), iti urez ca Mosul sa iti puna sub brad realizarea dorintei tale. Succes! si Craciun fericit in sinceritatea simnificatiei lui
Haha.
Masa finala... locul unde vor sa ajunga marii jucatori de poker.
Spre exemplu, un turneu are 40.000 de jucatori, sunt impartiti la diferite mese, 9 jucatori la masa.
Masa finala inseamna ultima masa, ultimii 9 jucatori care au supravietuit bataliei.
In fine, prea putin conteaza asta, este doar unu din hobbyurile mele.
prea putin conteaza! asculta la el! daca e unul din hobbyurile tale si iti aduce o stare de bine, atunci nu conteaza putin ci mult chiar foarte mult. Totusi, nu tie frica sa pierzi sume de bani importanti? din cate stiu poker= bani. In orice caz, mult succes pentru masa finala!
Sincer sa fiu, este mult mai ieftin sa joc poker decat sa ies o seara in oras cu prietenii.Imi incarc contul la sfarsit de saptamana cu 10-20€ si joc 2 turnee care imi ofera posibilitatea sa castig niste bani multi.Pana acum jucam turnee de 1, 2, 3 $, insa am ajuns de multe ori in primele locuri si am marit putin suma. Ultimele dati am intrat cu 1 $ si am iesit cu 400$, asa ca m-am gandit sa inru cu 11 si sa incerc sa ies cu 50.000$
Da,intr-adevar se pot pierde muti bani,insa daca respecti niste reguli,nu,ba chiar iti aduce profit.Dar e complicat,trebuie sa ai rabdare, sa inveti ca si cum ai fi la facultate, sunt multe de stiut si niciodata nu stii prea multe.
Hm... trebuie sa recunosc ca e tentant insa nu m'as vedea in asa ceva. prefer investitille clasice
alors, ai sanse pentru masa finala? tinand cont ca intri cu 1 $ si iesi cu 400$... concluzia e ca esti capabil de a ajunge la final
Da,eu ma consider capabil, insa aici este vorba de perfectiune.Nimic nu are legatura cu norocul,tu ti-o faci cu mana ta, o simpla greseala te poate ruina.
Spre exemplu aseara, eram pe locul 4 si mai eram 36 de jucatori din 700, am facut o mica greseala si am iesit pe locul 35, nu am luat 300 $ am luat 12$, este diferenta mare.Totul este control si rabdare,insa dupa cateva ore incepi sa pierzi din ele, devine jocul haotic.
Nu o consider o afacere, nici o investitie.Cum sunt jucatorii de sah,asa este si pokerul, diferenta este ca la sah ai un singur adversar, la poker ai 8 la o singura masa,trebuie sa fi atent la fiecare in parte cum joaca, ce face, etc.
Tu ce hobby-uri ai?
Ah zut pentru ieri! desigur ca rationalismul ce te caracterizeaza iti ofera capacitatea de a nu deprima. hihi.
eu, bah, o lista intreaga sa zicem ca cea mai mare pasiune este lectura, stii tu soriceii de biblioteca care inoata in profunzimea cartilor de uita ce ora este deisgur ca ochelarii gen "borcan" inca nu ii am si cred ca vor astepta inca zece secole , a doua pasiune este dansul classic pentru ca sunt aeriana la propriu si la figurat, ador sa ma las purtata de muzica, sa fuzionez cu ea si aerul sa devina partenerul meu de dans; a treia pasiune este criminologia pentru ca se impleteste perfect cu pasiunea pentru om si pentru enigmele lui, binele si raul-paradoxul ce ma atrage ca un magnet; a patra pasiune este pianul tot pentru ca sunt aeriana, a cincea pasiune este pictura si crearea de modele de haute-couture, a sasea pasiune este echitatia pentru ca ador caii si libertatea pe care o induc, a saptea pasiune este sa reusesc sa ma ocup de toate pasiunile declarate si nedeclarate aici. toate pasiunile sunt pe aceeasi lungime de preferinta. cred ca pasiunea mea este viata, de aia sunt un o fiinta umana in viata, pentru ca o ador.
Wow,cate coincidente pe aici. Uimitor ca mai exista oameni carora le place arta.
Ai exagerat putin cu soarecii de biblioteca, din punctul meu de vedere nu exista tablu mai frumos decat o biblioteca cu carti bune.Cat am stat in Romania ma chinuiam sa imi fac o colectie frumoasa de carti, insa o carte buna este foarte scumpa.Am deja o gramada de carti vechi, peste 2000, insa sunt foarte pasionat de cele noi,copertate frumos.
Mie sincer mi-ar fi placut sa port ochelari cat borcanul,inca ma mai bate gandul sa imi iau ochelari,desi vad perfect.
Dansul clasic? Wow, minunat, chiar acum eram foarte surprins de un tango.
http://www.youtube.com/watch?v=zsGpuwF9Yjc
Despre muzica de pot spune, am facut 10 ani muzica, clarinet si pian, nu exista instrument mai frumos ca pianul.Desigur,opera este viata mea, sunt fascinat de orchestra si voce.
http://www.youtube.com/watch?v=UyCdJ88ZJI4
Pictura,aici am 2 maini de stanga insa imi plac pictorii contemporani si putin Salvador Dali.Nu imi place arta abstracta,insa Dali chiar a fost bun.
La restul nu ma pricep. :D
Putin la cai, am copilarit putin cu ei, insa mult prea putin.Sunt fascinat de pesti.
Cine esti? chiar iti plac bibliotecile pline de carti vechi unde parfumul unic al paginilor ce rasfoim ne impresoara ca o zi de primavara dulce si protectoare? clarinet si pian? si restul... cine esti, fara nici o urma de gluma. Coincidentele astea... ma intriga
ceea ce nu am zis e ca tot ce am facut am facut fara profesor pentru ca in familie imi era interzis orice talent insa, am facut spectacole de dans, am scris tot ce se poate si chiar trei piese de teatru, am picatt etc etc... nu ma laud, insa, cred ca e bine sa zic ca nu am cursuri la activ si deci de ma vei intreba de technica sa nu te uimeasca ca iti voi zice "nu am idee!", arta o simt, simplu.
cai! ohhhhhh! poate intr-o alta viata am fost amerindian,
Ah oue! acest tango! yah! bine tintit!
Ayayayay! ce frumoasa bucata de cer e muzica de pian trimisa de tine! sincer bine tintit! de aia ador pianul pentru acest extaz al sufletului in dansul cu aerul...
Cine sunt...
Grea intrebare, habar nu am sa iti raspund sa fiu sincer.
In arta nu exista tehnica, in arta sunt doar sentimente.
Sunt foarte deranjat ca in ziua de astazi oamenii numesc acesti cantareti artisti.Ei nu au nici o treaba cu arta.Arta nu inseamna bani,faima,videoclipuri,femei semi-dezbracate,etc.
Putina lume mai apreciaza arta in adevaratul sens al cuvantului.
Sincer,in viitor ma gandesc sa merg la niste cursuri de tango,ador acest dans.
Nu stiu,eu cred ca arta trebuie iubita in primul rand, apoi inteleasa.
Fiecare instrument are farmecul lui, insa pianul are ceva aparte.Imi place foarte mult si chitara clasica. Exista muzica foarte complexa pentru fiecare instrument, insa depinde de ascultatori cat de capabili sunt sa o perceapa.
Spre exemplu un alt tango superb.
http://www.youtube.com/watch?v=4uSy9ApF7-Q
Hihi, cunosc si acest tango hihi
da stiu ca arta e simtire si daaaaaaa pentru decadenta artistica contemporana (nu generalizez) dar cum stim foarte bine, cand nuavem continut ne dezbracam asa masa va juisa, cand nu avem esenta tintim instictele.
cine esti, incearca si de ce vb de Romania la trecut?
hehe, daca ai degand sa iei cursuri de tango, nu ezita insa secretul dansului in cuplu e parteneru sau partenera, am invato pe propria piele in dansul contemporan uneori te asigur ca iesi de pe scena
Sunt un om normal ca oricare artul, pasionat de ceea ce ma inconjoara, nimic mai mult.Nu stiu sa ma descriu,plus ca avem o discutie publica,nu stiu ce ar trebui sa spun si ce nu.
Vorbesc de Romania la trecut deoarece nu mai locuiesc acolo momentan, am emigrat si eu ca si tine.
Cu tango-ul nu stiu nimic deocamdata, nu stiu ce imi rezerva viitorul.Ma gandeam si eu ca o depinde mult si de partenera.Doar nu eram nebun sa dansez singur
tangoul nu e pentru a dansa singur e adevarat am facut o remarca idioata scuze. oue, e o discutie publica. si totusi cum se face ca ai 2000 de carti? ce carti ai?
Pai mostenire de la tatal meu,este un intelectual,foarte destept,a citit foarte mult la viata lui.
Am tot felul de carti,lecturi, biografii, dictionare...o gramada.Am si carti de 100 de ani, inclusiv o biblie din 1907.In fine, sunt multe minunatii pe acolo.
Fara urma de gluma, asta e o piesa ca sa zic asa pe care o ador
Ah! sunt geloasaaaa! ai avut mare sansa de a avea un astfel de tata! oue, sincer ti'a lasat o comoara unica! in plus daca vorbesti la prezent de el, uf ce sansa sa poti discuta cu un intelectual! ma simt mica ca un elf in fata unui intelectual dar ii respect enorm.cand voi fi la casa mea am cateva ganduri: primul sa am o sala de dans si un altul sa am o biblioteca imensa cu multe cartiiii pentru ca ador turnu asta de fildes ce te face sa fii mai comunicativ decat orice alt loc din lume. dac am intels bine vb spaniola, insa vb romana foarte bine so... de ce ai plecat din Romania?
Da,si eu ma bucur ca am un astfel de tata,insa intr-un fel il am degeaba,am fost nevoit sa ma formez singur,nu am locuit niciodata cu el,am fost independent,el oricum era mult prea ocupat sa aiba grija de mine,insa cand am probleme sau nelamuriri in istorie,geografie,economie si orice alte domenii, el este primul om la care apelez, este genul de om care le stie pe toate.Adevarul este ca si eu cand stau cu el ma simt in inferioritate, aproape ca mi-e frica sa deschid gura sa nu cumva sa spun vreo tampenie.
Am plecat din Romania deoarece nu imi gaseam locul pe acolo.Nu gasesc nimic bun in oamenii de acolo, am preferat sa vad si alte mentalitati, si din fericire am nimerit intr-o tara unde sunt multi straini si am avut ocazia sa cunosc oameni din toata lumea.Nu spun ca ma regasesc aici,intr-un fel imi place,am munte,am mare,am civilizatie,insa oamenii sunt oarecum rai,reci,nu stiu sa iti explic exact,sunt rasisti.
In Romania nu ma intelegeam cu nimeni, la munca eram dat afara de peste tot pe unde mergeam, prieteni aveam insa cu niciunul nu puteam sa discut lucruri interesante.In general baietii vorbesc despre bere,fotbal,femei,calculatoare si masini,subiecte care nu ma atrag in mod special, plus ca ei erau cu iesirile la discoteci, mie nu prea imi place si multe altele.Lumea la noi este rea,violenta,injura, scuipa nepoliticosi, credinta le spala creierul si o gramada de lucruri care ma indispuneau si ma faceau sa raman retras sau sa ma inchid in mine...Eu nu pot sa fiu asa si eram oarecum cel "anormal" in ochii lumii.
In fine, poveste lunga si complicata.
:)) rad si imi cer scuze daca te deranjeaza aceasta prima recatie, insa nu pot sa ma autocenzurez pentru ca am impresia a auzi propriul meu discurs. insa vezi tu e ceva frumos din Romania pe care mias fi dorit sa il iau in bagaj cu mine: manastirile si obiceiurile traditionale (daca nu e pleonasm) de la tara; stii tu tara romaneasxa imi lipseste, colinele si dunrea, spiritul romanesc vechi, daca vezi ideea.
mias fi dorit sa pot schimba macar idei de ordin intelctual cu familia mea, insa independenta mea e completa. nu am avut timp de copilarie si nici de tinerete, m-am construit singura gratie iubirii profunde a bunicii mele. hm. ma intreb ce ne costa sa iubim sincer si sa avem grija de familie? de unde aceasta devalorizare?
da, sunt reci strainii. insa din partea mea nu e ceva nou, m-am obisnuit cu un mediu rece emotional unde te descurci singur, plangi singur, razi singur si te lupti singur. cand intalnesc oameni adevarati cu emotii sunt in culmea fericirii zicandumi ca lumea mai are o sansa. din cauza manierei in care oamenii conduc conversatiille sunt la fel de "anormala", bucurata sa stiu ca nu sunt singura, ma gandeam ca imi lipsea o piesa la crreieras... hm... ce ciudat e totul
iti vb de scriitura mea
http://www.poezie.ro/index.php/author/0024678/Lara__Ana_Maria_Thompson
sunt texte vechi, de 4 ani nu am mai scris sau am scris in franturi, mi-ar face placere sa stiu ce crezi, bon, nu te astepta la ceva waw, nu ma regasesc in cele 2000 de carti insa, printre cele 200 de file dintru roman scris de viata insasi
Sincer,nu imi lipseste nimic din Romania, doar sistemul audio de acasa
Sunt satul de traditii aici, au de 5 ori mai multe ca la noi si chiar le respecta,se distreaza mult mai bine ca noi.
Pe fiecare varf de munte aici este cate o biserica.
"nu am avut timp de copilarie si nici de tinerete, m-am construit singura gratie iubirii profunde a bunicii mele"
Cam asta pot spune si eu despre mine.
In legatura cu site-ul, daca imi pui te rog si ce trebuie sa descarc, sau unde trebuie sa dau ar fi mai bine.Nu reusesc sa gasesc nimic pe acolo.
Http://www.poezie.ro/index.php/author/0024678/Lara__Ana_Maria_Thompson
e pagina mea pe acest sit agonia
am avut sansa de a fi avut o bunica care nea pretuit ca fiinta umana!;)
Este un inceput.
Ma gandesc sa scriu si eu ceva in viitor,insa am nevoie de cunostinte foarte solide.
Este ceva foarte complex, insa momentan am o problema, imi trec 1000 de ganduri pe minut prin cap si nu ma pot concentra doar pe o singura idee.
PS.Cred ca am aflat si cum te numesti, din nou este un inceput.
Ana maria e numele meu
lara thompson e pseudonimul meu vechi
stii, cel mai bine e sa asterni pe hartie toate gandurile chiar daca sunt o mie si una de nopti
intotdeauna e un inceput, de aia nu-mi place rutina
iti place rutina?
Depinde de circumstante.Mult prea greu de detaliat raspunsul.
Adevarul este ca uneori am niste idei care ma uimesc si pe mine si nu le scriu, deoarece nu dau asa mare importanta si de multe ori le uit.Sunt adeptul filosofiei, iubesc citatele.
Alex, imi pare bine.Intr-un final, am ajuns la inevitabil.
Apropo, cum reusesti sa stai pana la orele astea?
Incantata sincer sa fac cunostinta cu tine Alex.
cum reusesc? am dormit toata viata acum traiesc, dorm cat imi cere organismul, si crede-ma ca uneori dormmm )) in plus noaptea lucrez cel mai bine in plus e o forma de autoeducatie tiand cont ca mai tarziu voi lucra intr-un mediu in care nu exista un program fix ci mai mult: te suna la trei dimineata, te prezinti la locul indicat si nu faci comentarii . Majoritatea scriitorilor pitici, mici sau mari, stim un secret: mereu sa avem un caiet si un stilou pentru a nota orice idee ce ne vine in minte pentru a evita sa uitam. circustantele sunt esenta unui text, diversitatea lor ne ofera diversitate in litere. chiar daca uneori nu putem asterne nici o idee cursiva si in nici un caz sa incepem si sa terminam un text, daca fibra de scriitor e in individ, la un moment dat va fi capabil sa asterne evenimnetul trait.
romanele usnt dificil de scris nu datorita tehnici ci faptului ca e un puzzle creat de viata pe care noi il asternem in tus. Filosofia o ador insa nu o vad separata de psihologie. citatele... am obiceiul de a nota citate insa prefer in mare parte sa adun esentialul din citat si sa il prelucrez in functie de perspectiva mea asupra realitatii, astfel e integrat in constructia mea.
Http://www.youtube.com/watch?v=-_t1-VUCD-c&feature=related
M-am trezit cu aceasta melodie in cap.
Mi-a trecut somnul...
esti tare amuzant azi
cunosc melodia, e adorabila. interesant sa te trezesti cu ea in cap... un pic melancolic?
eu nu am pic de somn, mi-am terminat servicu pe ziua de azi si acu trebuie sa continui cartile!
e o zi superba de iarna cu soare, ador!
Melocanolic deloc spre niciodata.
Si la mine este o zi superba cu soare, insa cam frig.O sa merg sa surprind cateva fotografii pe afara.
E bine totusi ca ai un servici spre deosebire de "altii".
imi place independenta! sunt o femeie libera si stiu ce vreau!
spor la fotografii, de obicei un astfel de timp este plin de cadouri in fotografii!
chiar niciodata melancolic? hm... pinochio
Nu,chiar niciodata.
Nu am timp sa fiu melancolic,suparat,trist, etc.Ce rezolv daca sunt melancolic? La ce bun?
Timpul trece, si trece si viata pe langa mine daca stau suparat.
Iti lasi emotiile sa te cuprinda? sau le controlezi? viata e din emotii, stii nu?
Depinde de emotii,sunt de mai multe feluri, in multe cazuri ma las cuprins, dar cateodata le controlez.
Melancolia trebuie lasata sa se exprime pentru ca asa se recastiga echilibrul, ma intreb oare ce emotii trebuie sa controlam in final?
Emotile din exprimare sau din interpretare.Trebuie controlate.Asta este doar un exemplu.Mai sunt...
Atunci dac controlul e asupra emotiilor din exprimare si interpretare ce alte emotii exprimi? sincer nu as putea trai fara sa exprim emotiile, singurele pe care le controlez sunt cele ed furie. Fara emotii exprimate ma simt o bucata de gheata
Emotia de pe scena, daca nu o controlezi, o sa te pierzi.Iti spun din proprie experienta,am participat la multe concursuri,olimpiade si am cantat la multe spectacole.
In interpretare trebuie sa existe siguranta, emotia se transmite, insa trebuie controlata.
Uite spre exemplu acest video. http://www.youtube.com/watch?v=bBsOKuwSu0Q
Se simt emotile,se vad, sunt foarte placute, insa sunt oarecum controlate.
Richard clayderman...
vb mai mult de trac in cazul acestor forme de activitate, si da trebuie controlat insa poate fi constructiv. In spectacolelle mele am invatat ca tracul nu ne ajuta insa emotia muzicii sau a textului dramatic nu sunt de controlat ci sunt ca si atunci cand discuti, o persoana care controleaza emotia mesajului este 50% inchisa fata de interlocutor si se simte...
Emotia trnasmisa nu poate fi controlata.
In criminologie invatam sa controlam emotiile, in arta invatam sa le fructificam, in social invatam sa le refulam, final ce vrea omul de la viata daca jocul cu emotia este o eterna inclinare in fata legilor din orice domeniu? ah! chiar si in familii emotia poate fi controlata... si ne miram ca lumea nu mai stie sa se bucure si sa zambeasca.
Uite o emotie care nu o pot controla.
Am facut rost de colectia The Beatles 1961-1966 plus 1967-1970 + cd "let it be"
Un cd Gold de la Abba.
Cd cu Bob Dylan.
Un atlas bun si o carte cu colectia de tablouri BARROCO.
Sunt in culme fericirii astazi :X
Olalallalala! si vrei sa stii ceva: nici nu trebuie sa o controlezi! prelungeste culmea asta a fericii achizii care imbogatesc sufletul, pentru ce bun sa controlam strea indusa? hihihi
Hehe,prea multe emotii nu sunt bune, poti transpira de la ele.
Eh, ba uite ca te contrazic, prefer emotiile multe! ma "droghez" cu ele, traiesc prin ele, sunt ele.
1. Sunt multe obstacole, problemele cotidiane, cele de sanatate, poate depresia de sezon...
2. Nu stiu, euforia de moment nu se cheama fericire, insa cand ma gandesc la asta, imi vine in minte implinire, pe toate planurile.
3. Niciuna, cand trec prin momente "negre", nu as putea fi fericit, nu?
Sarbatori frumoase!
Pas mal! bravo à toi aussi! euforia este concluzia unui eveniment insa daca euforia continua atunci evenimentul x sau y te'a facut fericit, so... fericirrea in general o masuram in functie de ceea ce simtim dupa un anumit timp in legatura cu un evenimnet sau o idee. Fericirea de moment este efemera si uneori nociva, ascunzand gesturi mortifiante pentru individ, ca de ex: drogurile. IMPLINIREA pe toate planurile, uneori este imposibil, insa implinirea chiar pe un anumit plan poate duce la implinire insa exceptie sau atentie: implinirea pe un plan uman, pentru ca cei care au impliniri pe plan financiar sunt mai tristi decat saracu de pe strada, pur si simlpu pentru ca primul nu are prieteni adevarati sau familie iar al doilea pentru ca are alti saraci dar care au retinut ca omenia este o piatra rara. De ce zic ca uneori nu poate fi o implinire pe toate planurile? pentru ca de exemplu, o persoana care descopera ca mai are de trait 5 ani maxim, nu poate sa se concentreze decat pe o dorinta realizabila, uneori cei cinci ani nu-i ajung sa construiasca o familie, uneori reuseste sa construiasca o cariera sau mai corect sa o consolideze, in acelasi timp acea persoana va sti sa iubeasca si va arata iubirea pentru lumea ce o inconjoara pentru ca... pentru ca in fata realitatii mortii uneori intelegem brusc cine si de ce suntem aici. pentru punctul trei arunca o privire la raspunsul pentru Dan33. Sarbatori fericite! si merci pour ta réponse!
Fericirea... Fericirea este un ideal, o stare de spirit ce este conditionata de linistea sufleteasca si se apare prin preajma realizarilor, multumirilor sufletesti, unei constiinte neafectate si doar daca nu ai alte griji ce sa-ti acapareze atentia ce ar trebui saa o canalizezi spre fericire si pentru faptul ca nu putem ajunge la un moment in care sa spun "Gata, de acum sunt fericit!", inclin sa spun ca fericirea e doar o stare de moment. La fel vorbea si Stefan Iordache despre prietenie, era de parere ca "nu exista prieteni, ci doar momente de prietenie". Asa e si cu fericirea din punctul meu de vedere, exista doar momente de fericire.
In momentele "negre" nu vad sa poata fi cineva fericit. Tot ce poti face in astfel de momente e sa cauti singurele firimituri de parti bune, jumatatea plina a paharului sau macar, picaturile ramase pe fundul paharului pentru a le fructifica si a te ajuta sa gasesti resurse necesare in astfel de momente pentru a te linistii intr-o oarecare masura. De multe ori gasesc niste idei aberante in acele picaturi din paharul deja gol de care ma agat sa ma mai linistesc dar oricum, sunt mai bune decat nimic, si sunt atat de aberante incat nu le spun nimanui pentru ca s-ar uita pe sub o spranceana la mine cand ar afla ce-mi trece prin cap. Altfel spus, un overcloaking la gandirea pozitiva
Cu toate astea, cel putin eu, nu am avut momente de fericire decat cand nu aveam nici o grija pe cap, eram cat de cat linistit sufleteste si in paralel am reusit ceva ce-mi doream foarte mult si care pentru minte insemna mult si era ceva de esenta.
Ador raspunsul asta, complex si profund. Imi permit insa sa adaug ceva, si mai exact: in momentele negre nu putem fi fericiti, insa dincolo de ideile aberante pe care nu le exprimam pentru ca ne e teama de privirea de "dingue" a celuilalt, in ideile alea aberante se gaseste o logica profunda a fiintei umane. As fi vrut sa pot spune ca tine ca am avut o epoca de fara probleme pe cap, si astfel sa pot stii ca putem fi fericiti in momente de calm. Insa in viata mea, fericirea am extrasa de fiecare data din "nefericire" din "momentele grele", saracu pahar gol, ce criza de resurse naturale sau nu, pe el () )! Si, pot sa afirm sincer ca cu "antrenament existential" si disciplina sufleteasca, putem fi fericiti dincolo de goliciunea paharului, si astfel sa fim "suferinzi" pentru a secunda in 'momentele grele" castigand pacea interioara repede sau foarte repede; si pentru asta trebuie sa cultivam iubirea in toate formele sale, sa cultivam ochii care sa priveasca dincolo de forme, sa cultivam intelectul pentru a fi mereu tineri, sa cultivam suferinta extragand frumosul lectiei de viata. fericirea poate fi mai mult decat o stare de moment cand ajungem dupa ani de antrenament sa avem sufletul in pace. Am cunoscut 2 oameni care emanau pur si simplu fericire, ca era furtuna sau nu...erau fericiti; tristi sau suferinzi in primele deoua secunde pentru un eveniment "negru" si apoi calmi, si fericiti, de la ei am invatat unde sa caut esenta existentei. Am intalnit in experienta mea, un mare numar de copii din oncologie si e uimitor cum pot pastra surasul unei fericiri ce ne vorbeste de:" sunt fericit pentru ca traiesc acest moment al vietii". Si ei mau invatat enorm. In mod esential: sa respect viata si sa invat sa iubesc, pentru a fi fericita. Omul traieste pentru a gasi fericirea si a evita suferinta; semenul omului traieste pentru a gasi fericirea si a evita suferinta; inainte de a lovi cu cuvantul sau cu mana sa reflectam la cine este cel din fata noastra.
Aaaaam... Sunt fericit si ma simt bine, sensul vietii l-am descoperit, intalnindu-te pe tine. Cand eram mic, priveam spre soare, intrebandu-ma ce-i fericirea... acum stiu sunt baiat mare. Fericirea e un lucru marunt, e o aripa care vibreaza, fericirea e un lucru mic, un pitic ce danseaza.
Oh, da, un alt raspuns inbucurator! Cand suntem mici privim spre soare insa cand suntem mari uitam, ce bine ar fi sa nu uitam! Uneori suntem fericiti sa descoperim un prieten real si profund, uneori ne indragostim de el, uneori il pastram ca prieten pentru ca era o vorba care zicea in rezumat ca prietenia este solida, pe cand iubirea este o floare de primavara. Prietenia dureaza, iubirea pentru a dura trebuie sa se transforme in prietenie. Un pitic ce danseaza;. oue... c'est ça!
Momentan nu ma impiedica nimic,sunt destul de fericit,mai ales ca e atmosfera de sarbatori! In cele mai "negre"momente cum spui tu, ma gandesc doar ca sunt sanatos, cum o duc pe plan profesional/sentimental chiar nu mai conteza!
Uite raspunsul meu: Eu am un coleg foarte arogant in clasa, el ma impiedica sa fu fericit; fericirea pentru mine este un lucru care nu se intampla foarte des, dar cand se intampla e placut; Cand sunt "momente negre" incerc sa uit de toate problemele si ma gandesc la ceva frumos! Cam atat, ce zici?
zambesc si te felicit! incet incet o sa afli ca fericirea poate crea un sentiment mai puternic decat "placut". Merci pour ta réponse Fireing! si bravo pentru metoda, e una din cele bune Sarbatori fericite! daca tot vb de fericire
Eu am un coleg in clasa care este foarte arogant, mereu imi creeaza probleme, el ma impiedica sa fiu fericit; Fericirea pentru mine este ceva ce nu se intampla prea des, dar cand se intampla e placut; Cand sunt momente negre, eu uit de probleme si ma gandesc la ceva frumos.
1:Cum ai mai spus, "momentele negre".
2:Este bucuria de a face ceva sau a realiza ceva anume sau alt ceva.
3:Sa fiu optimist.
Biennn! un raspuns interesant
Merci,colega.A da! Esti francez sau fruntas la franceza?
1.Nimic.
2.Fericirea este cel mai bun lucru din viata oricarui om.
3.Eu ma gandesc la cineva drag si trec peste orice.
Nu prea ma impiedica nimic sa fiu fericit, pentru mine fericirea este ceva ce nu poate fii descris in cuvinte ca atunci cand reusesc ceva foarte greu in viata, ce metode folosesc? pai:depinde ce momente si cel mai des folosesc metoda "comediei, divertismentului"
O foarte buna metoda! nu uita sa o pastrezi ca pe o piatra rara fericirea nu poate fi descrisa insa paradoxal poate fi descrisa, asta pentru ai ajuta pe cei ce nu o cunsosc sa afle ca de fapt o cunosc! si inca cum! dar e asa de... fragila si uneori parca nici nu o" vedem"
Fericirea e cind ai parintii linga tine,cind ai un tovarasi de viata bun,cind esti inconjurat de copii,flori, animale, natura.In momentele grele,negre,ma gindesc la cei ce ma iubesc,la cei pe care-i iubesc si-mi spun ca viata e frumoasa,ca perioada grea o sa treaca, ca nu sint singura, in caz de nevoie are cine sa ma sustina.Nimeni si nimic nu ne impiedica sa fim fericiti. Fericirea e o stare de suflet.Va doresc la toti sa gasiti fericirea, sa invatati sa va bucurati de orice mic lucru care viata vi-l ofera.
Adorabil mesajul tau! Sincer Bravo!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
