1. Prima descoperire a lui Dumnezeu este în creaţie, în ceea ce a făcut El vizibil
Ps.19:1-7b – comentează (final: cel neştiutor devine înţelept)
Rom.1:20 – creaţia neînsufleţită (munţii, râurile, florile, copacii) şi făpturile vii (mâna, piciorul, ochiul, gura, etc.) – ce greu este pentru om să facă oricare din aceste lucruri.
F.A.14:15-17 - cerul, pământul, tot ce este în ele, ploaia, rodul, hrana, bucuria
2. A doua descoperire a lui Dumnezeu este în (cugetul) om(ului)
Rom.1:19 (în ei) – o mărturie care le‑o dă Dz. individual
Rom.2:15 – ceva în ei spune despre ce‑i bine şi ce‑i rău
Ecl.3:11 – gândul veşniciei e pus de Dz. în inima omului – omul „tinde spre infinit", este „anti-moarte", caută desăvârşirea
3. A treia descoperire a lui Dumnezeu a fost făcută pe tablele de piatră
Ex.24:12 – principii fundamentale, universal valabile; lege morală („pentru învăţătura lor") – date de Dumnezeu însuşi
Ex.32:15,16 – ale mărturiei; prima mărturie scrisă a legii lui Dumnezeu – date de Dumnezeu însuşi
4. A patra mărturie despre Dumnezeu este Scriptura
Rom.15:4 – o ediţie completă şi mult detaliată a lucrurilor care Dumnezeu vrea să fie cunoscute de om („pentru învăţătura noastră")
1Co.10:11 – „…drept pilde şi, …pentru învăţătura noastră"
2Tim.3:15-17 – toată insuflată de Dz. şi de folos.
5. A cincea carte de vizită a lui Dumnezeu este Isus Hristos
Io.1:14 – întruparea adevărului lui Dumnezeu, ilustrarea (exemplificarea), arătarea pe viu a lui Dumnezeu prin viaţa fără de păcat, o viaţă în totul după voia lui Dumnezeu
Io.14:7-11 – o cunoaştere a lui Dz. prin cunoaşterea lui Isus
Evr.1:1,2 – Dz a vorbit prin Fiul; pentru noi azi: evangheliile
6. A şasea mărturie despre Dumnezeu este scrisă în inima şi mintea omului credincios
Evr.10:16 – El le scrie în noi, mai mult decât le‑am avut scrise conform cu cele discutate la punctul 2
1Io.2:27 – Duhul Său Sfânt pus în noi, ne învaţă despre El
7. A şaptea formă de prezentare a mărturiei lui Dumnezeu este viaţa credinciosului
2Co.3:2,3 – epistole vii; Dumnezeu ne vorbeşte prin viaţa celor credincioşi Lui (şi în plus, să fim o mărturie cu viaţa e o poruncă şi pentru noi - Tit 2:14; 3:8, 14 – deci este clar că El vrea să Se arate pe Sine prin viaţa celor credincioşi)
Suntem noi conştienţi că Dumnezeu Însuşi caută să ne vorbească prin atât de multe mijloace? Ce facem noi cu mărturia pe care ne‑o aduce Dumnezeu despre Sine? Suntem noi atenţi la ea? O ascultăm? O luăm în seamă? O credem? O lăsăm să ne schimbe viaţa ta?
Să avem mereu gândul: „Vorbeşte‑mi Doamne, Te ascult!"
Tendinţa noastră este să petrecem cea mai mare parte a timpului acolo unde Dumnezeu nu vorbeşte!
Să fim atenţi!
[Va spune cineva că dacă atât de multe sunt mărturiile despre Dumnezeu nu mai trebuie să ne facem griji să proclamăm Evanghelia. Nicidecum. Cum să nu spun lumii despre Cel care mi‑a făcut atât de mult bine, cum să nu îi îndemn pe alţii să‑L cunoască pe Cel ce este iubirea supremă, pe Cel ce ştie ca nimeni altul să mângâie, să ajute, să binecuvânteze, să înalţe sufletul, gândirea şi simţirea. A şti despre El din toate aceste mărturii nu este de ajuns pentru a avea foloase veşnice, ci a‑L cunoaşte pe El (asta este ceva personal). Noi am avut parte de har când un alt credincios ne‑a spus despre El şi ne bucurăm şi azi de fapta acelui om. De ce să nu existe alţi oameni care să‑şi amintească cu plăcere de noi ca fiind cei care i‑am atras la Domnul? Păcatul orbeşte pe oameni şi nu‑i lasă să vadă pe Dumnezeu în spatele tuturor mărturiilor sale. Vestea despre Hristos trezeşte pe cei păcătoşi la realităţile spirituale. Trebuie să aducem mărturie despre Dumnezeu tuturor oamenilor, chiar dacă ea nu este departe de ei, chiar dacă ei n‑o merită. Asta înseamnă har.]
Inca de la inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul,lumina,soarele,luna,stelele. Apoi L-a facut pe om.L-a asezat in gradina Edenului si i-a zis: Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina,dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci.Dar omul nu a ascultat de Dumnezeu si a platit consecintele pacatului. Apoi, dupa cum prin Adam a intrat pacatul in lume, tot asa prin Isus am primit iertarea de pacate.Trebuie doar sa acceptam mantuirea in dar.
Cel mai bine este sa citesti biblia si sa mergi la o biserica unde se explica clar cuvantul Lui Dumnezeu fara alte adaugiri.
Dumnezeu descris in 2-3 cuvinte, nu prea ai ce sa intelegi, doar o indrumare pentru a-L cauta:
'' Isus i-a zis: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6)''.
De ce oamenii i-L cauta pe Dumnezeu? pentru ca Dumnezeu a asezat in inima noastra gandul vesniciei:
'' Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu. (Ecl.3:11)''.
Pai credinta in zei a aparut in epoca de piatra. Oamenii nu isi puteau explica fenomenele naturii, cum ar fi ploaia, soarele, luna, ziua, noaptea, vantul, tunetele care ii ingrozeau etc. si au inceput sa creeze cate un zeu pentru fiecare fenomen al naturii. Deja devenise complicat pentru omul simplu. Sa ai atatia zei, nu mai stiai care cum e. Logic au inceput sa fie adoptate religiile care aveau un singur zeu, era mai simplu. Asa s-au dezvoltat islamismul si crestinismul si budhismul.
Sa nu uitam ca toti zei sunt creati de catre om, d-zeu, allah si altii sunt fiinte mitologice fiind creatia noastra.
Multa lume (cei ce ling icoane) are creierul dezvoltat la stadiul epocii de piatra si inca mai crede in d-zeu si ne dau citate din Biblie (carte scrisa de om), dar noi suntem suficienti de maturi si inteligenti sa nu mai credem in mos craciun.
Sa iti spun parerea mea despre Dumnezeu? Dumnezeu este un ***** ****** si *********** ***** pentru ca El este de ***** ***********. Oamenii au inceput sa creada in Dumnezeu foarte tarziu, El fiind printre ultimii zei aparuti de-alungul timpului. Fundita?
In viziunea mea dumnezeu e unu, in a ta e altul etc. fiecare are constiinta proprie si puterea de as`i face un dumnezeu propriu. de ce mi se pare mie ca asta e o tema la religie?
Dumnezeu...hmm!? dumnezeu e inima si mintea ta, daca in viata iti ascuti sentimentele(inima) folosindute de ratiune(mintea), vei avea tot ce iti doresti.nu trebuie sa te rogi/vorbesti cu cineva care nu exista(parerea mea),trebuie doar sa ''vorbesti cu tine'', sa te intrebi ce vrei de la viata, si sa lupti pentru ceia ce vrei sa faci/realizezi.nu trebuie sa faci nimic din obligatie, ci din placere! cand iti castigi existenta din cea ce iti place,te simti intr-adevar realizat,si nu e vorba doar de BANI(bani's ochiul dracului ).in fine,in concluzie,fiecare dintre noi e d-zeu, noi avem puterea de a schimba lururile(in bine), asa ca, cu ''dz-EU'' inainte! bafta!
play4gils
Despre Dumnezeu trebuia sa te invete Parintii.
Fie
Gandeste-te la Lumea asta, Universul, tot ce exista au nevoie de un creator, Dumnezeu.
Cat despre intrebarea ta : " De unde pana unde oamenii au inecput sa creada in Dumnezeu? " Pai de la Inceputul tuturor
Lucrurilor! Adam si Eva, Cain si Abel, Fii lor, Enoh, Noe si familia lui au dus Credinta mai departe, Aavram si familia lui, Moise si Aaron i-au eliberat pe evrei datorita Lui, acestia au cucerit cannan ul si au Adoptat propia tara Ierusalim, dar totusi pana acum Nu toti Credeau in Dumnezeu pana Cand a venit El IIsus si a trecut prin atatea pentru oamenii care nu credeau, a lasat sa fie rastignit pentru iertarea pacatelor noastre Din anul 33! A aparut cu adevarat Religia, Se predica despre Dumnezeu si Fiul Lui, Dece crezi ca Oamenii omoara? Fura? Fac lucruri rele, pentru ca Le lipseste Dumnezeu din sufletul lor.
Totusi daca vrei sa afli mai multe despre Dumnezeu Lasa-ti inima deschisa si priveste lumea din ziua de azi cu ochi larg deschisi, fi bun/a la suflet, ajuta oamenii, nu ranii! Du-te la un Preot sa-ti vorbeasca si sa-ti povesteasca despre Dumnezeu, Te va ajuta foarte mult in cunoasterea lui
mentholinks întreabă:
IntrebariIntrebatoare întreabă: