Ați auzit de structuralism? Dacă nu, jumate din viața voastră e dusă. Dar de "applied linguistics"? La fel. Dar de sociolinguistics? Dar de...deconstruction, de termenul " hermeneutics of suspicion"?
Se complică oare filosofia prea mult? Ce ziceți? Ce urmărește ea de fapt? Unde vrea să ajungă? Ea despică firul nu de paișpe ori, ci de paișpe ori câte paișpe, și chiar mai mult. Asta mi-amintește de povestea aia "dacă s-ar apuca omul să numere din câte foi e făcută plăcinta, nu ar mai apuca să o mănânce niciodată". Chiar așa, dacă te afunzi în atâtea abstracțiuni, când mai trăiești? Și ce rost au? Cui folosesc? Zice că structuralismul se ocupă să descopere modelele structurale care stau la baza a tot ceea ce oamenii fac, gândesc, percep sau simt. Păi, tu ăla care faci aceste studii nu faci la fel ca toți ceilalți oameni? Că doar și tu ești om. Adică, faci, gândești, percepi și simți. Nu înțeleg, ce vrei, de fapt, să te studiezi pe tine? Și, până la urmă, la ce ar folosi aceste descoperiri? Ne fac mai buni? Opresc conflictele dintre noi? Opresc războaiele? Opresc mizeria? Sau e doar așa, hai să ne închidem într-un turn de fildeș, să vorbim discuții, ca niște intelectuali ce suntem, și să lăsăm viața să treacă pe lângă noi?

Imi place cand pui intrebari de genul acesta. Simt ca si eu imi clarific ideile in propria minte cand scriu despre subiecte de genul. Iar de data asta ai nimerit fix in zona mea de expertiza

Cred ca ai inteles usor gresit ce e "structuralismul" in sine. Da, a avut implicatii in filosofie (si voi vorbi despre ele putin mai incolo), dar e fundamental un concept ce tine de lingvistica si studiul limbilor straine mai mult decat altceva. Si nu e doar un concept oarecare, ci reprezinta momentul in care lingvistica moderna a luat nastere. Saussure (cel care a inventat sistemul asta de gandire) e pentru studiul limbajului cam ce e Isaac Newton pentru fizica. Foarte foarte pe scurt, stucturalismul presupune ca:
1. Exista o diferenta intre cuvintele pe care le folosesti pentru a vorbi despre lumea din jur (semnificanti) si lumea propriu zisa, realitatea (semnificat). Din cauza lipsei de legatura directa intre cele doua, fiecare limba foloseste alte cuvinte si reguli de gramatica pentru a transmite informatia.
2. Cuvintele apar printr-un sistem cumva democratic, in sensul ca doar prin aprobarea implicita a tuturor care vorbesc o limba ajunge un cuvant sa insemne ce inseamna. De exemplu, cuvantul "car" nu inseamna absolut nimic pe cont propriu, in lipsa unui grup de oameni care sa-i decida sensul (cam ca faza aia cu "un copac care cade in padure face zgomot daca nu il aude nimeni?"). Vorbitorii limbii engleza au stabilit ca acel cuvant se refera la "autovehicul". Vorbitorii limbii romane au stabilit ca se refera la "caruta". Nu e ca englezii au dreptate sau ca romanii au dreptate cu privire la ce inseamna, de fapt cuvantul. Nu inseamna nimic in sine, nu inainte sa ii dea cineva un sens.

Ai crede ca genul asta de idei nu isi au rostul, ca sunt prea ambigue, dar trebuie sa te gandesti putin si la locul si momentul istoric in care a aparut conceptul asta si de ce e considerat ceva revolutionar. Faptul ca limbajul iti influenteaza gandirea se stie de cand lumea si pamantul, dar ideea ca nici o limba nu e propriu zis "CORECTA" a fost ceva extraordinar de important, pentru ca pana atunci se credea ca unele limbi erau pur si simplu mai dezvoltate decat altele si, implicit, mai apropiate de adevar. Cand europenii colonizau America, fara nici o urma de ironie, ii credeau pe cei din triburi ca fiind inapoiati tehnologic DIN CAUZA limbii pe care o vorbeau. Chiar exista ideea ca daca nu ai studiat o limba "civilizata" precum greaca veche sau latina in scoala, esti inapoiat mental. A separa adevarul obiectiv de limbaj a fost un eveniment monumental!

Unde apare totusi componenta filosofica este 50 de ani mai tarziu, cand apare un curent numit "post-structuralism". Intr-o postare anterioara ai intrebat ceva legat de Lenin, iar eu m-am entuziasmat si am scris o mica istorie a marxistmului, mai stii? Eh, undeva pe acolo am deschis si o paranteza despre un anume Jacques Derrida, paranteza pe care o voi redeschide aici, pentru ca el e cel care a dat nastere post-structuralismului.

El credea nu doar ca realitatea obiectiva e ceva diferit de capacitatea limbajului de a o descrie, dar considera si ca exista influente politice si ideologice in limbajul efectiv al fiecarui om, influente ce pot fi depistate si analizate pana la nivelul cuvintelor individuale. Ba mai mult, el credea ca e de datoria noastra sa sapam dupa aceste influente si sa ne luptam contra celor ce au origini neetice. Derrida fiind un marxist, desi nu unul tipic, considera ca in orice schimb de idei exista o relatie ascunsa de putere, ca cineva sau ceva este subjucat de catre altcineva in comunicare, iar identificarea structurilor astora prin analiza detaliata a textelor, dialogurilor si altor forme de comunicare estea acea "deconstructie" de care ai mentionat.

***Tot ce zic aici e o varianta foarte succinta si sumarizata. Tin doar sa mentionez ca el nu avea o gandire CHIAR ATAT de paranoica pe cat am facut-o sa sune. Da, multe tipuri de "subjugari" erau [barbat]>[femeie] sau [bogat]>[sarac] sau [european]>[oriental], dar si chestii mult mai de finete de tipul [comunicare verbala]>[comunicare in scris].

Si acum legat de critica ta asupra filosofiei, cum ca s-ar afunda prea mult in abstractiuni. Nu sunt de acord, si sper sa nu te superi ca zic asta, dar mi se pare ca asta ar fi doar opinia cuiva care nu doreste sa-si bata capul cu genul acesta de concepte pentru a intelege ce implicatii au. Ideea ca limbajul are in sine caracteristici ce propaga inegalitatea sau subjugarea altora este ceva despre care se vorbeste non stop in ziua de azi, chiar daca multi nu stiu ca conceptele astea vin de la Derrida. Nu stiu in ce masura urmaresti stirile pe subiectul asta specific, dar recent lui Jordan Peterson i-a fost revocat certificatul de psiholog clinician din cauza faptului ca s-a opus unor norme lingvistice impuse de colegiul psihologilor din Canada. Foarte pe scurt: se daduse o lege cum ca nu ai voie, ca psiholog, sa vorbesti cu clientii tai folosind alte pronume personale decat cele pe care ei si le aleg. Adica daca vine un baiat de 8 ani la tine la terapie si zice ca el se identifica ca fiind fata, tu nu ai dreptul sa i te adresezi altfel decat la feminin, si nicidecum sa incerci sa-l convingi ca nu ar fi fata.

Chestia asta nu mi se pare nimic altceva decat simptomul unei lumi care a luat-o razna, dar Peterson a avut exact aceeasi opinie. El a afirmat neincetat ca statul nu are dreptul sa dicteze nimanui ce limbaj sa foloseasca, sa reduca cuiva libertatea de exprimare, pe niste considerente etice cu o agenda politica.

Iar asta nu e nici pe departe un caz izolat, e doar primul care mi-a venit in minte. In SUA mai ales intreaga zona academica e otravita de mentalitatea asta. Pur si simplu nu te mai poti exprima in anumite feluri datorita posibilitatii ca ai putea ofensa grupuri marginalizate. In Romania nu e chiar asa, inca, dar in facultatile de filosofie si litere deja se vad semne majore ca o luam in directia asta.

Deci nu pot fi de acord cu ultima parte. Subiectele de genul sunt de o importanta deosebita si nicidecum simple despicari ale firului in paispe. Poate nu vei aduce pacea in lume discutand de semnificat si semnificant, dar libertatea noastra de exprimare va avea de suferit daca alegem sa evitam subiectele de genul.