Mda... de multe ori, si inca ma simt cateodata. Sau simt ca nimeni nu ma intelege, ca sunt prea diferita decat ceilalti si ca niciodata nu ma pot integra printre ei sau sa fiu acceptata, dar cu toate astea prietenii mei imi spun alceva. Nu mai fi suparata, o sa treaca intr-o zi, poate pare ca nimanui nu ii pasa de tine, dar sa stii sunt sigura ca te aflii in sufletul unei persoane.
Dar suntem singuri! Minunea ar fi ca uitam, de regula, acest lucru.Iar cand ne amintim, vrem repede sa uitam...
Eu mereu am fost un singuratic, iti spun sincer. Dar nu mai imi e teama de singuratate, de altfel singuratatea insasi m-a ajutat sa scap de aceasta teama. Stii ce zicea Cioran? "Esti singur, dar cu toata singuratatea". Iar eu as completa:... deci nu poti fi singur .
La propriu, nu. Dar, uneori, cand vorbesc cu persoana iubita, simt ca sunt singurul de pe pamant pentru ea, si reciproc.
Eu m-am simtit odata singurul lucru real de pe pamant, am avut senzatia ca restul era "nimic".
Nu. )
Adica, cat de singur te-ai simti, dar tot stii ca mai sunt miliarde de persoane.
Serios vorbind, acum, da.
Dar trebuie sa ai incredere in D-zeu, sa mergi mai departe, si totul se rezolva.
Eu am mereu aceasta impresie, pentru ca asa este, pana nu vom dobandi iubirea, daca o vom dobandi, suntem singuri. Stii, singuratatea nu este o caracteristica a lipsei celorlalti, ci poti fi inconjurat de oameni sI totusi sa fii singur. Era si o vorba,, Ce-i mai rea decat singuratatea? -Singuratatea in doi,, Asta e parerea mea, Sa ma ierti!
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: