Mai Nony, am ajuns la o varsta in care mi se falfaie si de epoca si de comunitate si stii de ce, am capacitatea acum sa analizez la rece si obiectiv mediul comunitati in care traiesc. Sigur ca la 20 de ani aveam "gargauni" in cap de dreptate sociala, constiinte, iubirea aproapelui, pace, patriotism etc si toate acestea de fapt sunt considerate intr-o lume rapace niste căcaturi in care numai visatori si naivi crede. Sigur ca marea majoritate cu exceptia "jmecherilor" am luat-o in mana bine de tot si o vom tine sa nu ne cada multi ani inainte. Cand aud de cei sapte ani de acasa imi vine sa vomit si intreb, cine dracu sa-i insuseasca cad parinti sunt fara ei iar pariniti parintilor lor a fost la fel (cu mici exceptii). Cine dracu sa educe poporul acesta care incepand cu 1950 si-a macelarit cei mai vrednici si de isprava oameni, elita tarii si in fruntea statului si toate structurile s-a asezat cei mai puturosi si cretini indivizi pe care ia avut Romania. Si noi vorbim de cei sapte ani si ma intreb care!? Cand pe usile de apartamente pana nu demult scria Fam. Ing Bulea, Fam. Av. Sulea, Fam. Prof.Lulea. Despre care civilizatie si educatie vorbim, originala precum democretia la fel de originala a lui Iliescu? Atat de originali suntem ca deschiderea portilor in '90 spre europa occidentala destul de bine slefuita am zgariato incat la toti li s-a facut lehamite de noi. Frumos si inteligent spune Zbeng."Nu viitorul lipseste, ci viziunea asupra lui".
La toate astea nu am un raspuns (nu mai vreau sa ma pierd in lanul de porumb inainte de-a pasi pe primul rand). Dar simt nevoia sa adresez doua intrebari (tuturor): putem fi vreodata compatibili cu viata? Daca am trai precum am dori ne-am mai pune problema apartenentei la epoca? Ai trecut prin toate stadiile, inseamna c-ai avut momente in care te-ai ridicat, dar acum, deodata, simti ca apar unele lipsuri, oare de ce? Sa-i priasca omului si lipsa dorintei de-a lupta? Nony, nu te mai ridici pentru ca la orizontala-i mult mai usor, de acolo nu mai poti pica, e un punct stabil, esti privat de-o teama in plus.
Domnu'nony,se parea ca sint o femeie care. virtual, vroia sa fie barbat dar sa vezi domnule ca se gasise un dobitoc de user care ma cam citea nesuferitul si am observat ca ii provocam scirba la oricite teorii incercam sa bag.
Sa-mi bag picioru', oricite raspunsuri as citi scirba nu-mi dispare.Mi se pare a face parte dintr-o gramada care asisatam la un conflict dur dintre viata si persoana iar toti cei prezenti incurajeaza persoana fapt care atesta ca este la pamint.Ridica-te si lupta fi-r-ai al dreacu ca nu te cred ca nu mai poti.Trebuie sa poti pentru ca, poate n-ai stiinta, avem un circuit mai secret cu energie de rezerva.
Cred ca altceva lipseste, in primul rand, SPERANTA! Parafrazandu-l pe Marin Preda as spune ca "unde speranta nu e, nimic nu e!" Numai bine!
Nu viitorul lipseste, ci viziunea asupra lui. Sper sa iti gasesti drumul si cadrul in care sa te dezvolti prielnic.
Si, da, tot timpul am sentimentele respective.
Ce spui tu acolo se reduce la lipsa de odihna spirituala. Cum spunea un mare om: "... ar trebui sa te regasesti!"
Ma simt atasata de istorie si perioade vechi. poate pentru ei magia era ceva normal, stintific asa cum sunt calculatoarele pentru noi. Stilul lor pare sf pentru noi. iar un calculator perfect logic. dus in trecut ar parea magie. ce chestie ciudata.
Intrebarea asta ne`o punem multi. Sunt convins ca intr-o alta epoca m`as fi descurcat mai bine cu mentalitatea de acum. Acum prea rar mai gasesti persoane cu dorinta de a se afirma, iar acest statut cedeaza impotriva persoanelor care urmaresc sa fie " pe aceeasi lungime cu toata lumea". Unde mai e originalitatea? In ziua de astazi, chiar daca ai dori sa devi original, sau daca -sa presupunem - ca esti, esti aratat cu degetul, judecat si vorbit. Si poate ca nu e deranjant pentru persoana in cauza, atat timp cat isi cunoaste bine drumu`n viata, e deranjanta mentalitatea maselor. Ori cu noi, ori impotriva noastra. E o realitate ofensatoare si trista, dar asta e societatea de azi, iar o schimbare ar necesita o minte mult prea carismatica si stralucita. Sau poate lumea nu mai are nevoie de asa ceva, deja face parte din bazele omului "modern".
Toate ca toate, ideea cu abandonul e o chestiune ce intervine la un punct de rascruce in vietile fiecaruia, poate fi un sentiment normal, dar poate ramane de asemenea si vatra unde se va creea probabil pe viitor o noua scanteie. Mult succes in ce faci.
Draga nony am recitit intrebarea ta si am trecut ca tine si eu prin ce scrii tu viata e grea dar trebuie sa trecem peste toate / sa stii ca mancarea influenteaza ambitia si vionta zaharul te face depresiv ca orice drog lasate de astea manca fructe si legume fa sport mult gandeste pozitiv nu trebuie neaparat sa crezi intr-o divinitate sprituala sa gandesti pozitiv / sfatul meu e sa te gandesti ca o data mort numai existi cred ca chestia asta isi da un gram de ambitie si vionta / acum cu vitorul ce sperante sa ai daca nu faci nimic in prezent / eu nu ma gandesc la vitor traiesc fiecare zi ca ultima ce vitor nu vezi cate criza financiare sunt / somaj/criza de locuri de munca / viata e un iad asta e / crede-ma un corp sanatos o minte sanatoasa nu te da batuta daca vrei mia vb