In incercarea mea de a afla un raspuns, am cerut opinia mai multor cunostinte: rude ( tineri si batrani ), prieteni, amici. Unele raspunsuri au fost asemanatoare, altele nu. Fetele mature pe care le-am intrebat mi-au spus ca sensul/scopul vietii este sa dai nastere la o alta viata. Unii amici si prieteni de-ai mei mi-au spus, mai in gluma, mai in serios, ca sensul vietii este distractia. Unii mai varstnici mai spus ca sensul vietii difera de la persoana la persoana, ca fiecare are un destin de urmat care ii este scris si ca sensul vietii este sa-l duca la bun sfarsit! Altii, si de varsta a 3a dar si a 2a mi-au spus mai « filosofeste » ca ‘viata este doar un drum spre moarte’. Am primit si raspunsuri cum ca sensul vietii este realizarea in plan profesional. Oamenii au pareri diferite, tocmai de aceea sensul vietii nu se poate defini la modul general.
Ma uitam in DEX, la cuvantul ‘sens’, la definitia lui, si am dat si de ‘sensul vietii’ ( reproduc exact cum am gasit ) : « 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ». Interesant?! Ratiunea vietii, rostul vietii, logica vietii (?!?!?! ), noima vietii. Am dat cu ‘search’ pe Google « sensul vietii »... si am gasit multe raspunsuri. Multe pareri, multe opinii. Citind, am zambind, am ras, m-am intristat, m-am ingandurat ( am tot citit vreo 30 de minute tin sa spun... incepuse sa-mi placa ).
Avand in vedere ca nu sunt religios, cad din start toate optiunile sensului vietii legate de Dumnezeu. Cred in dualitate. Nu credinta imi ofera viata, nu mi-a dat Dumnezeu Atotputernicul viata ci mama mi-a dat.
Destinul... scopul vietii este sa indeplinesti destinul care ti-este scris. Nu! Nu am un destin anume pe care inconstient il urmez, si in nici un caz stabilit de catre cineva sau ceva.
Viata este doar un drum spre moarte. Intr-adevar, dar depinde cum privesti moartea. Normaliilor le e frica de moarte, moartea este ceva rau, ceva neplacut, ceva ce nimeni nu-si doreste. Asa gandesc ei ( voi?! ). Eu nu gandesc asa... nu mi-e frica de moarte. O vad doar ca pe o moarte fizica, nu si spirituala. Pot spune ca sunt spiritual, in loc de religios.
Viata e doar o clipa in raport cu infinitatea timpului. Grea propozitie. Daca viata este formata din mai multe clipe, iar infinitatea timpului din mai multe vieti simultane, ascendente si descendente, ar insmena ca si infinitatea timpului este formata din mai multe clipe... aberatie. Timpul este inventat de noi. Este o simpla unitate de masura. Infinitatea este capatul timpului. Infinitatea este tot inventata de noi. Viata din mine nu-si are capatul in moarte, nu pot sa spun ca este doar o clipa in raport cu infinitatea timpului. Viata mea este spirituala. Spritul nu este chemat de catre pamant, asa cum imi este chemat trupul. Nu pot spune nici ca sunt adeptul reincarnarii, dar nici ca este o aberatie. Prefer momentan sa o iau drept o posibilitate de rezerva.
Filosofic vorbind, am pierdut cateva ore filosofind despre sensul vietii abatandu-ma de la definirea lui si de la indeplinirea sensului vietii mele. Nefilosofic ma intreb : Pentru ce? stiind foarte bine cauza si efectul?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pai eu nu-l gasesc chiar daca il caut daramite a nu-l cauta. Dar nu imi fac probleme din acesta cauza, iau totul asa cum este, am depasit momentul intrebarilor acestei cauze.
Răspunde
Da, fiindca el m-a cautat pe mine.Si m-a gasit.Sunt o fiinta senina si fericita tocmai fiindca nu ma indoiesc ca sensul vietii MELE m-a gasit.
Dar daca tu vrei sa stii care e sensul vietii omenesti in general, gandul nu ma poate duce decat la pisica neagra cautata de filosofi intr-o camera plina de intuneric... Dupa cate stiu, inca o cauta; si fac asta de vreo doua milenii!
Sunt inca pe drumul comun.Ma simt protejata in turma, dar asta nu inseamna ca nu inspir aerul din afara ei.Astept momentul potrivit sa dezertez si sa imi caut propriul drum
Revin cu detalii despre dezertare cand am sa scap de jugul comun
Poti gasi fara sa cauti un sens al vietii. Dar nu va fi al tau. Va fi unul imprumutat. Si pe masura ce timpul trece vei observa ca vei schimba multe sensuri. Totodata, nici daca il cauti nu poti spune ca il gasesti. Dar e mult mai usor sa ai o stabilitate. As spune ca un sens al vietii il am. Dar inca nu am inteles care va fi viata mea. Asta e o intrebare mai grea spun eu decat intrebarea pusa de tine. Nu crezi?
Sensul vieti ti se arata singur, daca il cauti no o sa-l gasesti, eu stiu sensu vieti mele:sa urg cu livtu pana la etaju 10 si sa ma arunc de acolo.
Da... dar mi-au trebuit ani multi...si tristi, ca sa inteleg ca nu existi doar pentru dragul existentei, pentru a fi inca unul in mijlocul multimii, pentru ca si-a mai dorit inca o mama un copil, sau pentru ca numarul oamenilor de pe planeta mai trebuia rotunjit cu unul.
Nici existenta ta nu a inceput pentru tu ai vrut asta, si nici nu se va sfarsi pentru ca tu te-ai plictisit(mai putin doar decat cand un gand meschin iti va schimba eternitatea, doar intr-un vis!)
"Sensul" sau directia vietii, adica drumul firesc al lucrurilor ar trebui sa fie acelasi...mai mult sau mai putin pentru fiecare: ne nastem ca sa fim iubiti, adorati, ocrotiti, educati si pregatiti pentru viitor, pentru ca mai tarziu sa putem sa facem aceleasi lucruri pentru cei de langa noi/ pentru cei din noi: sa iubim, sa ocrotim, sa crestem, sa sprijinim, sa ridicam, sa iertam, sa asteptam la nesfarsit, fara sa spunem vreodata ca am obosit. Sa putem pune totul in balans pentru fericirea cuiva, sa aflam ce inseamna sa uitam de noi de dragul lui/ei, sa poti sa vinzi totul ca sa salvezi sanatatea copilului tau, sa poti sa lasi totul in urma fara regrete stiind ca ai facut totul bine, ca sa o poti lua oricand din nou de la capat. Sa nu te simti nicicand legat de nimic mai mult decat poti sa iei cu tine. Sa inveti la un moment dat sa nu-ti pui sufletul in mainile niciunuia din cei care l-ar juca la ruleta ruseasca, dar sa poti sa spui la sfarsitul vietii ca nu ai trait degeaba, si ca daca ar mai trebui sa mai poti face din nou lucrurile... le-ai face la fel, pentru ca mai bine de atat nu se putea!
Sensul vietii...hmm, ceva prea complicat de care sa-ti poti da seama, de cautat... ce sa mai zic. Cred ca este nevoie de o experienta de viata considerabila, si abia apoi daca vrei neaparat sa-l stii ai putea incerca sa-l cauti. Oricum eu tot timpul am crezut, si cred in continuare ca daca ne aflam pe pamant, trebuie sa avem vreo "intrebuintare", un scop, o menire, ca sa zic asa.
Sau luat dintr-o alta perspectiva, jumatatea ta poate constitui sensul vietii tale, si poate si tu la randul tau, pe al ei.
Aaa, si sa-ti raspuns si la intrebare: nu, n-am gasit sensul vietii mele, nici din greseala si nici cautandu-l. M-am intrebat si eu la un moment dat, dar mi-am dat seama ca pierd timpul, si ca am o viata de trait. Mi-am zis: "remaind me later". 
Sper sa fi inteles ce-am vrut sa spun. 
Viata are un sens daca i-l dai, cred ca fiecare isi gaseste propriul sens.
"People who see life as anything more than pure entertainment are missing the point." G Carlin-unul din citatele mele pref
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
