In primul rind nu pot vedea mediocritatea in afara pentru ca ar insemna sa judec si n-o pot face decit cu mine si de asa prost ce sint nici nu-mi pot da seama de cei cu doxa, e prea mult pentru mine.Nu pot decit trai.E mult? E putin? Habar n-am dar sint fericit, crede-ma.
Fericiti nu sunt nici unii, nici altii. Fericirea este ceva pe care n-o poate atinge nimeni. Totusi, nu ne lasam, alergam dupa ea. Si nu cred ca putem compara fericirile/ nefericirile celor de care ai intrebat. Putem spune doar ca sunt diferite, pentru ca unii alearga pe o pista, iar altii pe alta. Unul e nefericit pentru ca nu gaseste raspuns la intrebarile existentiale, altul pentru ca nu se descurca cu banii, sau are probleme cu familia, sau de sanatate. In acelasi timp, unul poate fi fericit ca si-a cumparat o casa cu 12 dormitoare, iar altul ca a primit cadou o pereche de ciorapi. Fel de fel de fericiri si nefericiri
Nu stiu, eu am dat numai peste pers. mizere pana acum.Insa un lucru stiu sigur, poftim si tie:
http://i.imgur.com/xGnMPmU.png
Poi cei care au iq mai special se gandesc la toate inainte de a face ceva, nu fac absolut nimic pana ce nu sunt complet siguri de acel lucru, iar cel cu IQ-ul mediu mai intai actioneaza dupa gandesc si cand isi dau seama ce au facut se amuza si trec mai departe!
Vorbesc din experienta proprie.
Nici macar o singura data nu am fost complet fericita, nu am putut sa ma bucur de fiece clipa...
Pur si simplu gandeam mult prea mult...
Analizam fiecare gest, expresie, vorba... E mindfuck
E bine sa fii mai prostut. E formidabil; nu le pasa ce se va intampla. Isi traiesc viata ca si cum ar fi un ramas bun, de parca viata lor s-ar duce in vant, precum nisipul. Isi lasa pasii purtati di instincte, sentimente. Nu analizeaza, viata e prea scurta pentru ei