Scr*w being like the rest, only cows travel in heards.
Nu prefer nimic, stiu!
Fac ce vreau ca ma doare unde nu bate soarele de gura lumii, "Daca ma vorbesti pe la spate, esti intr-o pozitie buna sa ma pupi undeva".Nu-s dependent de turma, decat de turma mea.Sa-mi faca mie cineva rau? Prea tarziu imi fac eu singur deja, dar sunt masochist si-mi place. Daca este sa-mi faca cineva rau, imi face si daca tac sau vorbesc, deci lose lose situation.
Partea buna este ca nu judec din prima ca orice ingrat, nu vorbesc in necunoastere de cauza.Un paria social sunt deja, nu pentru ca spun ce nu-mi convine.Cei din jur ma judeca deja ca-s gras, urat si ciudat, iar eu cum sunt un filantrop le mai dau apa la moara.Acelor persoane din a doua categorie le lipseste individualismul, esti ca toti ceilalti = nu ai originalitate = nu ai un punct de vedere = esti inutil si sters.
Daca este sa fiu judecat sau ranit, ala care o face n-are nevoie de multe sa o faca.
Sa ma ignore? Eu sunt mai gras si mai mare decat Muntii Ural deci este cam inevitabil sa se intample asa ceva, eu sar in ochii oricui deci oricum o dau nu scap de aia plini de prejudecati.
Nu ma intereseaza daca x nu ma place sau y nu ma suporta, este pierderea lor, daca vor marionete care dau din cap, doar ca sa fie parte din grup gasesc.Eu sunt o cifra dintr-o multime de litere si este mult mai incitant. Dupa ce spun tot ce am de spus oamenii discuta cu mine ca observa ca nu scot prostii pe gura si este relativ fondat ceea ce spun.Decat sa fiu un tip sters care nu iese in evidenta, care este la fel de interesant ca si o discutie in oglinda, mai bine un paria social ciudat.Decat sa ma prostituez pentru status social sa si devin o persoana dinaia care rade fortat la glume doar sa se simta parte din grup sau ca unele fete care doresc sa devina populare si ajung ceva de genul "You aren't popular, your vagina is" prefer ciudatenia mea.
Desigur mai sunt si aia care spun primul gand care le aluneca pe creierul lor neted, aia care vorbesc ca sa nu taca, aia care din trei cuvinte unul este ****.
Nu e chestia de preferat. Sunt deja genul ăsta de persoană şi voi continua să fiu.
De multe ori asta e un mare dezavantaj însă atunci când contează cel mai mult - e cea mai importantă calitate.
Este bine sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci.De obicei imi place sa imi spun punctul de vedere, chiar daca stiu ca nu toti sunt de acord cu mine.Nu incerc sa le impun, doar vreau ca ei sa cunoasca care este parerea mea.Nu ma intereseaza daca ma vor accepta sau nu.
Secretul este sa stii cand, cum si unde.O poti da in bara foarte rapid.Depinde fiecare ce are de pierdut.
Când am ceva de spus o spun, nu o să mă abțin pentru că mă crede xulescu nebună sau cretină. Nu-mi pasă ce cred alții despre mine, am fost făcută în toate felurile, am fost și lăudată dar am rămas tot eu.
Dacă eu vreau să merg pe centru și să cânt cât mă țin plămânii o fac...defapt am făcut-o de mai multe ori
Exact cum a spus si Ema, este bine sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci. Si asa cum a spus si larix, secretul este sa stii cand, cum si unde.
Cred ca toti oamenii penduleaza intr-o masura mai mare sau mai mica intre cele doua categorii pe care tu le-ai prezentat mai sus. Insa inainte sa te incadrezi in una din categorii, e bine sa gandesti putin inainte.
Nu cred ca este vorba doar despre aceste doua aspecte. Impinsi de o euforie de moment, putem apartine primei categorii, insa la fel de bine, chinuiti de gandurile interioare sau dispozitia de moment, preferam o atitudine specifica celei de-a doua. Asadar, consider ca totul depinde de starea de spirit si, repet, cred ca nimeni nu face permanent parte doar dintr-o categorie, mergand pe considerentul ca suntem mult mai complecsi de atat.
Clar cea care vorbește când nu îi convine ceva. Niciodată nu am să tac doar de dragul de a fi ca majoritatea.
Eu sunt genul de persoana care tace si nu iese in evidenta.Mi se pare o prostie sa incerc sa imi impun parerea mea in fata altora sau sa intretin o cearta pentru ca pana la urma oamenii inchisi la minte vor ramane tot cu ideile lor si mi-asi pierde timpul incercand sa le arat si altele noi.Iar prin cearta se perid prietenii...de ce sa nu fiu eu cea desteapta si sa il las pe celalalt in prostia lui daca vad ca e nevindecabila? De multe ori tacand poti analiza mai mult persoanele din jurul tau decat daca esti cu gura mare.
Pt ce sa ies in evidenta? Cu ce ma ajuta asta? De multe ori sunt mai apreciata decat altii care au gura mare si care sunt considerati cate.Am posibilitatea sa fac destule si daca tac si nu ma impun violent, chiar mai multe decat cei care fac ce vor pentru ca ei nu isi castiga respectul in fata altora si toata lumea ii critica(chiar daca lor nu le pasa).
Prefer sa fiu cate o jumatate din fiecare.sa fiu persoana care se ridica in picioare cand trebuie si cand nu sa stau jos
Buna!
Eu îți voi spune părerea mea:
Uneori este bine sa stai jos și sa taci.Sa observi dacă poți spune ceva sau nu.In ziua de azi nu ști ce fel persoana e cel care trece pe lângă tine. Daca nu poți tăcea îți spui doar opinia pentru a evita ca cei din jur sa îți facă rău.
As fi dat un răspuns mai lung dar trebuie sa plec.
Sper sa te fi ajutat!
Sunt genul de persoana care face ce vrea,cand vrea,atata timp cat a analizat bine situatia si este convinsa ca actiunile ei nu implica riscuri(sau nu implica riscuri majore,intrucat in unele situatii nu le poti evita complet).De asemenea,imi spun mereu parerea sincera, dar numai daca este cazul(nu ma bag in discutie daca nu este nevoie), altfel tac.Se poate spune,deci,ca cele doua situatii se combina in cazul de fata si sunt de parere ca este bine asa(de altfel,fiind o fire perfectionista,daca nu as fi asa cum consider ca este bine,as incerca sa fiu); nici prea rebel, dar nici "miel", cu o masura in toate.