Atunci când o persoană de sex opus ne place, e interesata de noi și ne oferă placere, ne simțim validați, stima de sine creste, valoarea sinelui nostru creste, sufletul nostru se bucura, ego-ul nostru este satisfăcut.
Dar atunci când persoana aia ne părăsește și nu ne mai caută sau alege pe altcineva mai bun/ă, toate astea sunt afectate și suferim, stima de sine și valoarea sinelui sunt afectate, suntem răniți în suflet și în ego.
De ce?
De ce toate astea din noi depind de persoana aia?
Cum am putea sa facem sa nu mai fim răniți niciodată emoțional și sufletește?

O sa raspund pe rand la cele 3 intrebari:

1. Pentru ca suntem oameni, inzestrati cu emotii, ganduri, atasamente. Suntem fiinte sociale si relatiile pe care le avem unii cu ceilalti ne influenteaza in mod pozitiv sau negativ, in functie de calitatea acestora.

2. Nu depind toate acestea din noi de persoana aia, ci ea doar ne influenteaza. Masura mai mica sau mai mare in care suntem influentati depinde de multi factori: ce experiente anterioare am avut, cum interpretam evenimentele, daca avem o rezilienta crescuta sau nu. In principiu, o despartire ne face sa ne simtit prost pentru ca ne face sa simtim ca am pierdut ceva din noi (pentru ca in relatia cu persoana respectiva am construit o rutina, niste emotii, niste placeri, niste distractii, am impartasit drumul vietii pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp) si orice pierdere este dureroasa intrucat lasa un gol in noi pe care ne gandim ca trebuie sa il reumplem cu altceva.

3. Nu cred ca este un deziderat de buna seama pentru oameni. Sa nu mai fim raniti niciodata emotional si sufleteste implica sa nu mai formam relatii. Numai cine nu iubeste, nu poate fi ranit.
E un pret pe care nu merita sa il platim.
In schimb, putem invata sa pierdem oameni, sa devenim puternici in ceea ce priveste "trecutul peste" unor relatii, unor oameni pierduti.

Ranile emotionale sau sufletesti ne ajuta, sunt cicatrici care ne-au format ceea ce suntem astazi. Ramane la latitudinea noastra sa "ne antrenam" in asa fel incat acestea sa fie rani care ne fac mai puternici, nu mai slabi.

Cu speranta si incredere este posibil!

Raspunsul la intrebarea ta e chiar aici:
"Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup." (Sfânta Evanghelie după Marcu)
Se intampla asa pentru ca noi i-am dat acelei persoane acces in prea multe zone ale noastre. Pentru ca am pus prea multe sperante in viitorul acelei relatii. Cand persoana cealalta pleaca, ne trezim la realitate si chiar se rupe ceva. E ca si cum am trait in aceeasi casa si facem partaj, inevitabil unele lucruri care ne placeau o sa le cedam celuilalt.
Dar daca relatia s-a incheiat, putem face acelasi lucru si cu o alta persoana cu care suntem compatibili, tine de noi sa realizam asta, sa ne vindecam ranile si sa mergem mai departe.
Nu putem sa nu fim raniti niciodata, pana si ariciul are tepi doar pe spate.

De ce?
Pentru că pui persoana aia pe piedestal, o idolatrizezi și îți găsești sensul în viață în acea persoană.

Cum să faci să nu mai fii ranit? NU MAI IDOLATRIZA OAMENI. Nu-i mai pune pe piedestal!
Gaseste bucuria si sensul tau in viata in cineva cu adevarat perfect, care te iubeste cu adevarat si nu te va parasi, nu in fiinte umane evident imperfecte care nu pot decat sa dezamageasca. E un concept atât de simplu... Nu mai idolatriza oameni!

De ce?
De ce toate astea din noi depind de persoana aia?
Fiindcă atunci când ai intrat în relație erai om de nimic. Așa a fost și în timpul relației, iar după ce ea a plecat, ai rămas doar tu cu nimicul din tine,
Cum am putea sa facem sa nu mai fim răniți niciodată emoțional și sufletește? Să faci înainte de a intra în relație, să intri în relație om întreg, pe picioarele tale. Dacă ești întreg, tot întreg ieși.