De ce?
Fiindca suntem obligati sa intrebam.Noi depindem de ratiune si ratiunea depinde de noi s-o intretinem prin evolutie.Un "de ce" poate fi neinsemnat, poate fi important, poate cauza probleme.
"De ce" reflecta evolutia, suntem sortiti cunoasterii.
Natura umana este dependenta de adevar.Numai sfintii doresc a ocrotii misterul,corola de minuni a lumii.
"De ce" nu se va opri niciodata din intrebat.
Interogatoriul este viata noastra, iar noi facem parte din acel edificiu al intrebarilor, un magnet al raspunsurilor, raspunsurile fiind noi, un ciclu etern al cunoasterii.
O adevarata filozofie.
Daca ti-as rapunde la intrebare, ai continua, din nou, cu "De ce?". Raspunsurile dau nastere altor intrebari.
Pai punem intrebarea asta des pentru a afla mai multe in cazul copiilor mici sau in povestioara ta pentru ca acel om a intrat intr-o depresie pentru ca si-a pierdut copilul si stie in adancul sufletului ca nu-l va mai putea aduce inapoi, dar a mai ramas un crampei de speranta care-l forteaza sa puna aceasta intrebare pentru ca nu se stie niciodata ce ne rezerva viitorul.Eu cred ca e ceva legat de subconstient implicit ceva legat de psihic, care este atat de complex incat inca nu i-am reusit descifra toate functiile. Sper ca te-am ajutat.
Probabil asta e intrebarea pe care ziceai ca ti-am sugerat-o printr-un "de ce" al meu cu cateva zile in urma.
Nu doar din curiozitate ne punem aceste "de ce-uri?,", ci si din frica, vina, disperare, constrangere, plictiseala, datorie, instinct...
De ce? In raspunsuri oamenii au cautat unul sau mai multe din aceste lucruri: siguranta, pace, un sens al vietii, alinare, speranta, intelepciune, progres, relaxare, indreptatire.
Cu totii avem intrebari la care nu gasim niciun raspuns.Chiar daca am gasi raspunsul ar exista tot intrebarea ''de ce?''. Oamenii sunt curiosi si vor sa afle cat mai multe lucruri ...Adica sunt in cautare de raspunsuri. Unele intrebari nu au raspuns si va exista mereu mister.
Nu stiu.
Stiu insa ca la intrebarea ''de ce eu'' se poate raspunde cu ''de ce nu tu''.