| WhatheWow a întrebat:

Auzim de mult prea multe ori intrebarea "de ce?"; intrebare ce determina o serie de actiuni, care nu de putine ori raman fara nici un fel de rezultat sau daca vreti, fara raspuns.
De ce eu? De ce existam? De ce nu ma iubeste? De ce iubim? De ce uram? De ce murim? De ce suntem nefericiti? De ce, de ce, de ce?; continuand asa la infinit.
Filosofie pura, o intreaga stiinta, fapte, adevaruri, minciuni, toate se ascund in spatele acestei intrebari relativ simple, reusind sa puna in balanta insasi motivatia noastra existentiala.
Am cunoscut un om care-si pierduse copilul in circumstante necunoscute si care, dupa cativa ani incearca sa afle "de ce?", neputand avea liniste pana nu afla un raspuns; poate ca nici nu-l va gasi niciodata iar intrebarea va muri odata cu el.
Poate ca altceva decat curiozitatea ne impinge sa cautam raspunsuri la aceasta intrebare iar eu intreb : de ce?

Răspuns Câştigător
| BeyondTheDarkSun a răspuns:

De ce?
Fiindca suntem obligati sa intrebam.Noi depindem de ratiune si ratiunea depinde de noi s-o intretinem prin evolutie.Un "de ce" poate fi neinsemnat, poate fi important, poate cauza probleme.
"De ce" reflecta evolutia, suntem sortiti cunoasterii.
Natura umana este dependenta de adevar.Numai sfintii doresc a ocrotii misterul,corola de minuni a lumii.
"De ce" nu se va opri niciodata din intrebat.

Interogatoriul este viata noastra, iar noi facem parte din acel edificiu al intrebarilor, un magnet al raspunsurilor, raspunsurile fiind noi, un ciclu etern al cunoasterii.

10 răspunsuri:
| Pricked a răspuns:

O adevarata filozofie.
Daca ti-as rapunde la intrebare, ai continua, din nou, cu "De ce?". Raspunsurile dau nastere altor intrebari.

| aculaR18 a răspuns:

Pai punem intrebarea asta des pentru a afla mai multe in cazul copiilor mici sau in povestioara ta pentru ca acel om a intrat intr-o depresie pentru ca si-a pierdut copilul si stie in adancul sufletului ca nu-l va mai putea aduce inapoi, dar a mai ramas un crampei de speranta care-l forteaza sa puna aceasta intrebare pentru ca nu se stie niciodata ce ne rezerva viitorul.Eu cred ca e ceva legat de subconstient implicit ceva legat de psihic, care este atat de complex incat inca nu i-am reusit descifra toate functiile. Sper ca te-am ajutat.

| Userses a răspuns:

Atâtea „De ce?" pentru că nu suntem „atotstivuitori" big grin

| EmaS a răspuns:

Va veni o zi in care vom primi raspunsuri la toate intrebarile noastre.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Nu stiu. Cand voi afla, iti voi raspunde, daca nu am facut-o deja...

| sabin89 a răspuns:

Probabil asta e intrebarea pe care ziceai ca ti-am sugerat-o printr-un "de ce" al meu cu cateva zile in urma.

| MagicSmile7 a răspuns:

Nu doar din curiozitate ne punem aceste "de ce-uri?,", ci si din frica, vina, disperare, constrangere, plictiseala, datorie, instinct...
De ce? In raspunsuri oamenii au cautat unul sau mai multe din aceste lucruri: siguranta, pace, un sens al vietii, alinare, speranta, intelepciune, progres, relaxare, indreptatire.

| CamiiBăă a răspuns:

Cu totii avem intrebari la care nu gasim niciun raspuns.Chiar daca am gasi raspunsul ar exista tot intrebarea ''de ce?''. Oamenii sunt curiosi si vor sa afle cat mai multe lucruri ...Adica sunt in cautare de raspunsuri. Unele intrebari nu au raspuns si va exista mereu mister.

| dragos9234 a răspuns:

Nu stiu.
Stiu insa ca la intrebarea ''de ce eu'' se poate raspunde cu ''de ce nu tu''.
big grin

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Asa e, altceva decat curiozitatea. din multe motive.