Auzim deseori spunându-se: Viața este un dar! Că este de la Dumnezeu sau de la Natură, nu contează, ea este privită ca un dar. Să ne gândim puțin. Înainte de a ne naște, noi nu existam. Și atunci, cui i s-a făcut acest dar? Unui inexistent? Poți dărui ceva la ceva (sau cuiva) care nu există?

Castigarea independentei, de exemplu, e un dar pentru generatiile urmatoare de cetateni ai acelei tari. Si sunt multe alte lucruri ce pot fi "daruite" generatiilor viitoare. Deci da, se pot face daruri si celor care nu exista inca.
Iar asta cu "viata e un dar", e mai mult o metafora. Oricum, la cati se plang toata ziua, inclusiv pe aici, pare ca pentru multi e o pedeapsa, nu un dar.

Spune și tu frumos: multumesc mamă, mulțumesc tată că v-ați intâlnit și v-ați iubit.

... și iaca-așa, apărui și tu. Cu sau fără dar

Poate a fost viol.

Poate NU fizic! Ca energie! Ca spirit! Dacă NU exista moartea corpului fizic sau trăiam fizic câte 300 - 400 de ani și ne înmulțeam ajungeam câteva zeci de miliarde pe pământ!
Asa viata unui corp fizic în condiții normale de viata este limitata la 80 sau hai cu excepții 100 ani! Ce depășește 100 sunt raritati!
Apoi corpul fizic moare iar spiritul *( sufletul ) ajunge ala undeva și poate se reincarneaza în alt corp fizic peste ceva timp!
Asta pentru cine crede în chestia cu reincarnarea!
Eu unul încep sa am îndoieli cu privire la " Viata Veșnică " promovata de religia crestin-ortodoxa!

Daca te uiti, toate religiile si mitologiile au o varianta a ce se intampla dupa moarte, nu doar crestinii

Când un om este plin de el! Dumnezeul nu mai poate pătrunde în inima și sufletul acelui om să-l facă să conștientizeze faptul că acel om este un dar de la el! Și în niciun caz de nicăieri! Sau o "întâmplare"


Nu de la doi oamenii ce le-au plăcut să fie în pat "vine viața".


Și viața noastră sufletul nostru vine de la Dumnezeu find un dar! De la Dumnezeu! Dar dacă acel om îl neagă pe Dumnezeu! Își neagă propia existență! Și ajunge inconștient de el/ea și pe ce drumuri va fi și se va afla.


Cu cât ne vom crede " cineva" în fața lui Dumnezeu cu cât îl vom nega pe Dumnezeu cu cât îl vom considera pe Dumnezeu "inexistent" cu atâta mai rău vom ajunge și vom rătăci! Dumnezeu nu vrea răul nimănuia! Oamenii aleg răul din interes propriu iar când se aleg cu ce au cules știind foarte bine că nu-i de bine și le va aduce necazuri problemele anume alegeri pentru interese proprii ei ce fac? Îl consideră pe Dumnezeu "vinovatul" când ei și-o fac cu mâna la lor și alegerea lor propie!



Să-l negăm pe Dumnezeu înseamnă săne negăm propia existență! oamenii aleg răul fiindcă Adevărul nu toți vor să-l accepte cu Adevărat!


Dacă noi avem impresia că ne merge cu Dumnezeul și ne putem " juca" cu Dumnezeul sau putem face pe " moraliști"" prea sfinți"prea "buni" NOİ UİTĂM CĂ mai devreme sau mai târziu în fața lui o sa ajungem, și dacă avem impresia că "lasă că mai am eu timp" până la Dumnezeu! "Lasă că până ma ia" Dumnezeul "mai am eu" astea sănt cu ce se păcălesc ei singuri fiindcă sănt conștienți din frica! Ce faptele și alegerile pe care sau făcut! Noi orice loc l-am sfinți! De geaba! Noi până nu căutăm cu Adevărat mântuirea iertarea cu Adevărat a lui Dumnezeu pe lumea asta! O să-le pare rău! "dar ei știu mai bine"...




Viața nu vine într-un pat! Cu doi oamenii! Viața vine de la Dumnezeu! Dacă de la o vârstă semnificativă! Nu ne putem da seama de nici atâta?

Dacă noi avem impresia că "inteligența" noastră este peste a lui Dumnezeu, și îl considerăm un "basm" "o ficțiune" că în seriale turcești și Americane! Vă spun eu căi grav! Rău de tot! Mulți își bat joc de Dumnezeu, și răd pe seama lui! Uitați-vă la toți care lau loat în râs ce au ajuns și ce vor ajunge! Cu Dumnezeu să nu ne jucăm.

MistarGogu te rog eu foarte frumos din toată inima mea și tot sufletul meu!


Nu te îndoi de Dumnezeu și nici de Hristos! El n-are nicio vină că oamenii îs cum îs! De Dumnezeu și Hristos nu te îndoi boss Niciodată! El stai liniștit știe! Cunoaște, Vede cinei cine! Să nu crezi ca Dumnezeu " nu știe" Dumnezeu știe!

Omul este cocreator cu Dumnezeu. Insa oamenii isi pun intrebarea cum a aparut specia umana nu cum ai aparut tu ca individ. Deci oamenii isi pun problema despre originea vietii nu despre generatie.
Tu produci tot devenire substantiala nu accidentala. Nu creezi alta specie ci continui specia. Deci intrebarea omenirii este cum a aparut specia nu cum o aparut Sabin. Sabin este un núme propiu. Insa Sabin ca specie este un núme común. Numele Sabin este un particular insa omul Sabin este un universal. Deci LIMBAJUL care pune Núme (nominalism) este un FOC sau dar de la Dumnezeu. Innantismul spune ca actul vorbirii este scris in potenta in limbaj simbolic. Toate sunetele si vocalele sunt exprimari ale spiritului omului. Te-ai intrebar vreo data daca inventia limbajului sau a vorbirii este doar a omului?

Teoría creationista si Teoría evolutionista iti raspund la aceste lucruri.

Ideea că înainte de naștere noi nu am existat este cel puțin interesantă. Și un prilej de reflecție filosofică, după părerea mea.

Cosmogonia nu este tot una cu Cosmología. In cosmogonie intelegem ordinea cronológica insa in Cosmologie intelegem Amestecul. Nu toti stiu sa faca SINTEZA acestui AMESTEC de elemente. Cand Dumnezeu a facut pacut pamantul i-a dat si lui o certa parte cualitativa de intuneric. Materia are parti cualitative insa nu are Viata. Viata este o energie mai cualitativa. Doar asa se explica faptul ca astazi avem diferite forme de energie.

Ideea este ca noi nu avem viata prin sine ci prin altul. Trebuie sa fi mai pluralist si sa lasi monismul. O substanta poate explica originea universului insa Universul este compus din mai multe CAUZE. Sa crezi ca in Univers exista doar o cauza sau doar primul motor ( vezi Aristotel) te reductionezi mult. Renasterea cauta sa EXPLICE lumea fara Dumnezeu. De aceea CAD in mecanicizare. Artezanii tot timpul cautau sa CONSTRUIASCA arte mecanice si sa le transforme in idoli. Artizanii de mult cautau sa demonstreze ca lumea se explica prin ingeniul lor. Treaba este ca nu ei explica lumea ci Dumnezeu. Legile inmanente a lui Newton nu explica lumea ci doar Legile inmanente a lui Platón. De cand a aparut Revolutia Industriala oamenii au ajuns sclavi. Se vand industriilor si artefactelor si pierd naturalul. Cei care au construit industrialismul le cere viata. Tot ce este artificial face sa pierdem naturalul. Artificialul contrazice Naturalul. Masinile contamineaza, Platón mergea cu bicicleta.


Parmenide vorbeste despre Univocitatea Ființei. Insa cand el cand spune a NU-FI se referea ca MISCAREA si MULTIPLICITATEA lui Heraclit CONTRAZICE IDENTITATE A. Insa nu tot timpul MISCAREA si Schimbul CONTRAZICE. Contrariul nu este Contradictoriu. De la a fi pana la a nu fi exista un contraste sau o suma de matizuri care dau sens si ordine naturii. Dupa zi nu vine noapte ci vine progresiv noaptea. Doar miscarea si schimbul artizanilor modernisti contrazic Identitatea. Artizanii pot sa creeze arte si estetici care contrazic Identitatea. Omul este un homo mensura contingent cu natura.

Gramática, Múzica, etc., sunt inventii sau arte care au armonie sau sens. Existe accidente gramaticale insa exista si corectarea care da Ordine si Sens Artelor daruite omenirii. Hermes a dat Arta Cuvantului omenirii. De multe ori Cavantul aparea oamenilor. Pentru Heraclit principiul este Focul nu Identitatea pentru ca el patrunde TOTUL. Totul este Unul si unul este totul. Noi EXPLICAM sau INTELEGEM lumea pentru ca credem ca in ea exista intelepciune. Noi nu iubim lumea ci intelepciunea. Newton pune universalul IN RE, Platón Ante Rem iar altii Post Rem.

Parmenide care a pus bazele Adevarului a spus ca adevarul il INTELEGEM doar in lumea Esentiala nu si cea Aparentiala. Toate aparentele sunt conjuncturi care nu ne lasa sa intelegem lumea Esentiala. Aparenta are Sens atat timp cat participa la Esenta. Sassure spune ca un cuvant are significatie doar in context. Fiecare membru face parte dintr-un sistem. Totul nu este egal cu Partea.

Problema este că încerci să găsești o explicație literală pentru o expresie metaforică.
"Viața ca dar" nu încearcă să explice ce este viața, ci cum trebuie să fim noi: fericiți și recunoscători.

Totuși, nu te pune pe gânduri faptul că odată, cândva, nu ai existat și acum, iată!, ai ajuns să exiști? Și încă ce existență complexă! Ești acum și tu membru al societății, de fapt al omenirii care a umplut pământul. Ești martor al evenimentelor; încerci să le interpretezi, încerci să-ți explici lumea și chiar viața. Deci nu ești un fir de praf sau o frunză purtată de vânt. Poate susții un partid politic, poate ieși în stradă la proteste (zic în general, nu mă refer neapărat la persoana ta). Și toate astea puteau să nu se întâmple, puteai să nu exiști în continuare dacă părinții tăi ar fi decis să nu aibă copii, de exemplu.
Eu am pus întrebarea asta pur conversațională, nu că eu aș avea răspunsuri exacte, ci ca să ieșim din când în când din cotidian și să mai reflectăm.
Ai dreptate, "viața este un dar" este o metaforă. Dar, ca o întrebare colaterală, dacă nu este un dar, ce e, în opinia ta?