Avand in vedere stresul cotidian, cati dintre voi isi indulcesc viata, amintindu-si de clipele copilariei? Aveti puterea de-a va intoarce in trecut pret de cateva clipe?

Cand imi amintesc de copilarie ma apuca melancolia, gandindu-ma ca atunci nu aveam nici o responsabilitate si nici o grija.Acum, facultatea, serviciul, societatea mizera in care traim ne acapareaza si parca nu mai putem iesi din viata asta nici macar pentru a ne aminti de perioada copilarie.Sincer, ma intristez sa vad cum copii din ziua de azi nu mai profita asa de mult de libertatea copilariei si de momentele ei frumoase.Profitand de faptul ca sunt copii si sa faca lucruri specifice varstei.Acum vezi doar fetite de 12-13 ani care si-au inceut deja viata sexuala, care isi umple timpul cu lucruri nesemnificative-facandu-si griji de faptul ca "X" nu o iubeste, ca nu arata bine, ca parintii nu o inteleg.Nu isi dau seama ca aceste lucruri le genereaza doar probleme si faptul ca se vor maturiza inainte de vreme, mai tarziu regretand ca nu au profitat de perioada copilariei.Perioada copilariei este una din putinele perioade care ne ajuta sa ne mai imblanzim sufletul si sa ne dam seama ca in adancul inimii suntem inca niste copii inocenti.

Da, am puterea, de ce nu? Si pentru cateva momente ma simt asa relaxata si un pic fericita.Si nu neaparat clipele copilariei imi aduc liniste cat oamenii pe care ii aveam atunci alaturi si acum nu mai sunt aici... Familia a fost formata din pacate din oamenii in varsta care nu m-au putut insoti nici macar in adolescenta zbuciumata si imi amintesc cu mare placere de ei

Eu nu ma relaxez gandindu-ma la trecut si poate nici altii.Cred ca cel mai bun remediu pentru stres este sa faci ceva ce iti place in timpul liber, sa vezi in tot ce te inconjoara partea frumoasa si buna a lucrurilor, sa-ti faci cate o mica placere din cand in cand, de ex.sa mananci o inghetata sau orice lucru marunt care-ti face placere.Trecutul de multeori este gri si oricum e mort, a trecut, viitorul e mai interesant, depinde de fiecare cum il modeleaza cu gandul.Pana la urma, esti ceea ce gandesti.

De ce as trai in urma, daca am trecut pe acolo? cand viitorul este atat de incitant, de provocator? nu.nu ma intorc inapoi.inainte.tot inainte.

Am puterea sa ma intorc cu gandul in trecul, chiar daca amintirile sunt vagi si as dori din tot sufletul sa ma pot intoarce si fizic, macar pentru cateva minute. Mi-e un dor nebun de acei ani! Cred cu tarie ca numai un copil se poate bucura cu adevarat de lucrurile marunte. Dupa ceva timp, cand ne maturizam, de multe ori parca nici nu avem timp sa apreciem lumea din jurul nostru.Parca timpul m-a tarat prea repede spre maturitate si prea brusc, de parca m-as fi trezit dintr-o data intr-un alt mediu, strain mie.Ma intristez cand vad cum sunt copiii in ziua de azi, ce limbaj au (inca de la varste mici) si cu cate nerabdare vor sa creasca, nedandu-si seama ca aceasta 'crestere' presupune multa responsabilitate.Si cand ma gandesc ca eu abia mai tarziuu am cunoscut calculatorul si internetul si acum vad pusti de cls a-ntaia umbland pe internet, in loc sa se duca afara, sa se bucure de lumea din jur. O sa inchei prin niste versuri dintr-o melodie (de la Veritasaga) :
"Aveam timp si loc de aici pana la cer
Aveam lumina pe chip si foc in priviri
Nu intelegeam de ce se uita parintii la stiri
Sa cresc m-am grabit nitel
Desi stiind ca n-o sa-mi placa
Timpul s-a grabit si el
Sa depus in straturi peste oglinda in care ma privesc
M-a imbracat gros, oricat de multe haine as da jos. pielea n-o gasesc
Am devenit ce am vrut adica un om mare
Pe drum merg si lupt
Ma port ca atare
Sunt tot mai rezervat in cuvinte
Nimic nu mai e ca inainte"

@Andreea moralista lui peste tu nici nu existi, cate conturi ai @ursuliko?

N-am ce sa intorc, inca copilaresc.

Am puterea sa ma intorc in trecut dar acum o fac tot mai rar. Pentru mine, una, nu e si nu a fost intotdeauna bine sa ma intorc in trecut. Stresul cotidian mi-l indulcesc cu ceea ce am la indemana, cu ce e palpabil, cu ce exista, cu ce iubesc...Sa stai prea mult in trecut, chiar frumos sa fi fost acel trecut, nu ne face bine. Trebuie sa traim prezentul sau spus cu alte cuvinte, sa traim clipa.

Da, am putere sa ma intorc, dar ce te faci cand amintirile nu au puterea de ati indulci viata? privesc spre trecut deoarece vreau sa-mi amintesc idealurile de atunci, vreau sa vad ce am avut, ce am vrut si ce am realizat; si intr-un fel ma gandesc ca daca as fi avut o altfel de copilarie nu as mai fi omul care sunt acum; constient sau inconstient, intotdeauna ne raportam la trecut iar deciziile pe care le luam reflecta acest lucru.

Mereu ma intorc in copilarie si am aceeasi fascinatie pentru ea ca intotdeauna.Doar ca usor-usor am observat ca am inceput sa uit anumite amanunte, detalii pe care in urma cu ceva timp le consideram edificatoare.Imi amintesc bine cum prima mea dragoste din copilarie a fost cerul si a ramas pana in ziua de azi, mai ales dupa ce am citit(obligata fortata) Luceafarul.Copilaria a fost ceva minunat si am ramas cu dorinta de a le oferi ci copiilor mei aceeasi copilarie.Insa cu fiecare generatie, paleste aceasta idee

Te-ai gandit ca anumite copilarii au fost adevarate dezastre? Eu n-am avut o copilarie fericita, nasol pentru mine, dar ma uit in viitor. E unic, misterios, personal...Imi place necunoscutul, trecutul e mort, frumos sau urat.

Sunt multi cu aceasta putere, sunt multi care o fac, sunt multi care nu au avut o copilarie prea frumoasa si nu vor sa o faca, sunt lucruri pe care le faci si iti aduc aminte din greseala de copilarie. Probabil cel mai bine este sa nu lasi niciodata sa moara de tot copilul din tine. De ce sa iti amintesti cand poti vedea si simti o parte din el in fiecare zi?