Azi simt nevoia sa il provoc la duel pe Aristotel. El zicea ca omul este un animal rational.Mai suntem noi demni de acest atribut? Mai e omul contemporan rational? Ca mie mi se pare ca proverbul:"In afara e vopsit gardul si inauntru e leopardul" e aplicat la scara internationala.Clar,toti suntem credinciosi, iubitori, modesti, sustinem ideile scrise de altii pe foaie si ne declaram adepti. Dar dupa ce scena cu publicul ce mai ramane pentru noi dupa ce ne dam masca jos? Niste oamenii captivi in lumea viselor.Cum sa fim rationali cand ne mintim singuri? Am fost vreodata rationali in adevaratul sens al cuvantului? Si in ce situatii?
Si despre o mare dilema atat de des discutata in ultima vreme:Ne-am nascut buni si ne-a stricat societatea sau ne-am nascut (as zice rai sa sune frumos dar nu vreau sa dau o conotatie religioasa intrebarii pentru ca nu e cazul) de la mama natura cu inclinatii negative si societatea le-a corectat ridicandu-ne la rangul de oameni?

Răspund per ansamblu, şi anume: raţionalitatea a fost considerată drept caracteristică distinctivă a spiritului uman. Deci, oamenii sunt consideraţi singurele fiinţe care pot raţiona. Prin urmare, noi avem capacitatea de a rezolva problemele complexe, de a calcula dovezile în favoarea unei anumite concluzii, de a folosi şi înţelege limbajul. Iar, inteligenţa flexibilă a oamenilor, care se poate adapta la situaţii noi, constratează cu ''instinctele'' inflexibile ale animalelor şi cu comportamentul mecanic al obiectelor materiale. Aşadar, toate aceste capacităţi, grupate sub termenul de ''raţionalitate'', sunt o caracteristică a spiritului. Deci, fiinţele umane normale îşi pot modifica concepţiile pe baza unor informaţii noi, pot rezolva probleme, cum spuneam - complexe, şi pot cântări dovezile în favoarea unei anumite concluzii. De unde, celălalte animale nu au această ''capacitate de a raţiona''.

Sigur ca suntem rationali, tocmai ratiunea a fost accea care a schimbat partea uscata planetei altfel era doar naturalul, asta in ceea ce priveste partea tehnica. Nici o alta specie nu este capabila de asa ceva tocmai pentru ca ii lipseste ratiunea si gandirea abstracta. Dar cand este vorba de latura sprituala a noastra la care tu te referi, lucrurile sunt foarte complexe, foarte diverse si imposibil de omogenizat. Avand aceasta diversitate de conceptii avem tendinta uneori sa credem ca privind dinspre o convingere catre o alta convingere uneia dintre ele ii punem semnul intrebari rationalului. Nu ne-am nascut nici buni dar nici rai ci mediul inconjurator impreuna cu etapele de evolutie tehnica si de organizare sociala a noastra a facut sa fim oscilanti in ceea ce priveste spiriatulitatea noastra si tot asa ne vom de derula si de aici inainte dar oameni suntem de la aparitia noastra. Buna intrebarea.

Eu cred ca omul este rational. Dar rationamentul asta poate fi negativ si pozitiv.Cand spunem si cand spui ca omul nu mai e rational poate are doar un rationament negativ.Societatea nu te ridica mai mult te coboara iar cei ce primesc numai cuvinte de lauda cu adevarat au stiut sa tina echilibrul intre societate si rationament.

Nu pot crede ca ne-am nascut rai. Nu pot, nu cred, nu vreau. Avea Paler o vorba: omul s-a nascut pe-o insula. Vroind sa socializeze, sa cunoasca, a colindat si celelalte insule. De atunci, viseaza mereu sa se intoarca pe insula de unde s-a nascut.
Imi ajunge mereu sa-mi amintesc cand eram copil ce mi-am promis. In ochii acelui copil, nu vreau sa esuez.

Pentru a te duela cu Aristotel trebuie sa fii un animal rational.
Mie imi place sa cred ca sunt inca rational in orice situatie (poate mai putin cand intervin sentimente ca iubirea sau dragostea) si ca m-am nascut bun si am crescut astfel, fara ca societatea sa ma fi stricat semnificativ. De restul nu imi pasa la nivelul acesta, este problema lor daca se complac in conditia de animal sau de oameni stricati de societate.

16.laura.16 - Felicitari, ai dreptate si esti pana acum singura care a sesizat asta.

hm...suntem rationali in masura in care folosim mijloace rationale pentru a atinge scopuri rationale si preferam - sau cel putin ar trebui - explicatii rationale pentru fenomenele naturale.
totodata, a fi rational nu e acelasi lucru cu a fi bun/moral. progresul tehnico-stiintific e una, iar cel moral, alta. poti fi extrem de inteligent si bestie (Mengele) la fel cum poti fi imbecil si bun.
sunt destule notiuni disjuncte amestecate in intrebarea originala.

Teoretic, suntem rationali. Adica suntem capabili sa rationam. Ca o facem sau nu, tine de practica si de fiecare om in parte. Iar acele momente despre care vorbesti tu, momente in care ne mintim singuri - sunt momente de slabiciune pe care in final le depasesti si, vorba aia "Iti vine mintea la cap".
Despre marea dilema, sunt de parere ca nu ne nastem nici buni si nici "cu inclinatii negative". Ne nastem ca o materie bruta care urmeaza sa fie prelucrata in continuare de societate. De fapt, ne prelucram noi singuri, pentru ca avem puterea de a alege - sa acceptam sau nu influentele societatii.

Omul e rational prin simplul fapt ca e om.Gandeste, judeca deci actioneaza ca atare.Chestia ca in afara e vopsit gardul si afara leopardul vine din lipsa generala de incredere.Prin tot ce vedem zi de zi practic ne inchidem in lumea noastra visatoare cum spui tu, si aratam lumii ceea ce vrea sa vada, nu ce e inauntrul nostru.Pentru ca avem teama ca oameni sa ne judece. E un fel de autoprotectie, un zid ce il ridicam.Rationali suntem in general cand vine vorba de lucruri serioase, ce tin strict de viata noastra pe pamantul asta.Toata lumea e rationala cand vine vorba de ceva serios, real. Orice situatii ce tin de practic in general nu de suflet.Toti ne nastem puri vorba aia, societatea ne modeleaza, dar tot noi hotaram ce vrem sa devenim.Invatam ce vrem noi, daca e bine dupa normele morale atunci devenim buni daca e rau atunci devenim rai, in ochii societatii zic.Pentru ca in general orice om isi spune ca eu sunt bine atat doar ca lumea nu ma intelege. Dar e firesc asta.Inchei prin a spune ca rationali toti suntem mai mereu, atat doar ca, si citez oarecum, omul gandeste mereu, dar cand se indragosteste mai face si nebunii.Bafta!

Aristotel spunea ca omul este un anima social (politic), nu rational...

1. Daca vei aborda aceasta problema doar "alb-negru", nu te prea vad rezolvand-o. De unde pesimismul asta nejustificat? Si de ce ai senzatia ca e rau sa visezi? Visele pot fi extrem de constructive! Imaginatia ta, si nu vointa, e cea care iti determina intregul tau destin! Nu o spun doar eu, inaintea mea a zis-o Einstein, considerat geniu. Bineinteles ca se aplica la scara internationala! Filozofand un moment - otelul e otel ca il duci in Bucuresti, ca il transporti in China, Japonia etc Oriunde te duci pe Terra cu acea bucata de otel in mana, ea tot "otel" ramane! Asa ca e mai mult decat evident si logic ca lucrurile se aplica la scara internationala.
Aristotel nu stia (poate) de existenta subconstientului, relevat de William James in 1920 (cred). Atunci ar fi stiut ca avem minte dintr-un singur motiv - ca sa nu ne facem rau singuri gandind negativ! Mintea e ca un scut care filtreaza (cu cat omul e mai puternic in plan mental si ca personalitate, cu atat "scutul", adica mintea, ne protejeaza mai bine de ganduri negative!). Totusi, sunt de acord - omul este un animal sociabil, nefiind cu nimic deasupra lor. Rationali suntem, nu asta e problema. Ca unii o iau razna si "se taie in sabii" la "Observator"... asta e alta poveste!
2.
Pe masura ce crestem, devenim atat de preocupati de noi insine incat ne indepartam de lucrurile care conteaza cu adevarat si, sub pretentiile absurde si cretine ale unei societati care exista doar cu numele (omul nu se va putea organiza vreodata eficient, asta incerc sa spun) ne indepartam tot mai mult, pe zi ce trece, chiar de noi insine/insene. Ca sa-ti raspund la aceasta intrebare, da, ne-a stricat societatea! (Desigur, asta nu inseamna ca noi trebuie sa permitem societatii acest lucru, si adevaratii invingatori stiu treaba asta.) Cel putin incearca. Vorba cantecului :"Lumea asta moarta va incerca sa iti fure dragostea" (Vama Veche, "Epilog").
A fi rational nu e o realizare atat de mare. Depinde la ce scara evaluezi lucrurile.
Exemple de "rational" pot sa iti dau destule, tocmai de aceea nu ma voi opri asupra vreunuia din ele.
Revenind la framantarile tale, viata oricum e o scena in care tu alegi ce rol sa interpretezi! Sau poti sa-i lasi pe altii sa gandeasca pentru tine si sa joci "roluri" care nu-ti convin.Adica sa duci o viata plictisitoare.

N-eam nascut naturali, atita tot.Conceptiile de rau, bun, adevarat, fals le-am deprins dupa aia.Indraznesc sa spun ca deprinderile n-au nici o treaba cu naturalul pentru ca"a ucide"ni se pare ceva iesit din comun vizavi de morala dar totusi in inprejurari neprevazute descoperim ca moralul ramine undeva in urma si nu facem decit ce e natural.Despre Aristotel nu pot spune decit ca omul "era"un animal rational atunci pe vremea lui. El vremurile astea nu si le-a imaginat.

Dragul meu sistemul de valori a fost rasturnat invers.demagogia si minciuna au fost ridicate la rang de cinste. sinceritatea a cazut, si e luata drept minciuna.rasa umana incepe de la costum de firma, vila cu piscina, si masina trasnet.restul sunt apa de ploaie.rationali? incearca pe TPU, sa spui exact ceea ce simti, fara sa-ti fie teama de eliminare sau suspendare. spune adevarul adevarat, si vei fi considerat rau, si periculos.de la mama natura cu inclinatii normale.societatea ni le-a schimbat si ne-a adus in stadiul de animale rationale.traim dupa legea junglei. cel mai mare il inghite pe cel mic.sa moara o mie, eu sa traiesc.

Din pacate Aristotel nu mai poate sa-ti dea satisfactie Oricum, raspunsul se afla chiar in intrebare. Rational este OMUL, dar nu toate creaturile bipede sint oameni Cit priveste despre bunatate si rautate, ele se afla acolo in proportii oarecum egale, inca de la nastere. Depinde de fiecare ce anume amplifica si ce suprima.

Ai dreptate