Binele și răul conviețuiesc de minune, se pare. Îi găsești împreună în orice timp și în orice loc. Te duci într-o grădină de legume, ești încântat de bunătățile care sunt acolo: roșii, ceapă, ardei, castraveți. Dar te îngrozești văzând mulțimea de buruieni care stau gata să le sufoce. Și nu sunt numai buruienile. Sunt boli care le atacă frunzele, sunt gândaci, viermi și alți dăunători. In societate, sunt tot felul de lucruri frumoase: spectacole, concerte, săli de teatru, cu actori care mai de care mai frumoși apărând pe scenă. Puțin mai încolo, însă, în Parlament și în Guvern, certuri, minciuni, calomnii, corupție. Iar marile orașe sunt împânzite de clanuri țigănești mafiote. Ce frumoasă e dragostea! Să îți apară iubita în cale, iar tu să o întâmpini cu un buchet de flori. Să știi că ea te iubește numai pe tine și tu o iubești numai pe ea. Pe de altă parte, însă, lumea e invadată de industria filmelor xxx, muzica e din ce în ce mai plină de mesaje subliminale, care încearcă să compromită și acest ultim sentiment curat pe care îl avem. Și ce frumoasă e lumea, în întregul ei! Să mergi să vizitezi alte țări, cu stațiunile lor montane sau cu plajele străjuite de palmieri. Dar aceeași lume e împânzită de agenții de spionaj, din ce în ce mai sofisticate, este plină de grupări teroriste și este înscrisă într-o cursă neobosită a înarmărilor.
Cât credeți că vor continua lucrurile în felul acesta? Se vor stabiliza ele vreodată, în sensul că va fi ori numai bine, ori numai rău? Sau lucrurile vor continua tot așa până la sfârșit, adică până la moartea termică a universului?
Eu ma intreb de ce rosiile sunt bune iar buruienile rele. De ce nu invers?
Exista animale ce prefera sa manance buruieni.
Sunt curios, daca acestea ar putea sa isi exprime opinia, pe cine oare ar considera bun si pe cine rau.
Virmii sunt daunatori pentru ca se hranesc cu ele, dar si noi ne hranim cu ele. Noi ce suntem. Consumatori, desigur.
Vezi, e totul relativ. Pentru un vierme noi suntem daunatorii.
Tu cand ai spus "bine" si "rau" te-ai raportat doar la noi, la oameni. Si cu toate acestea exprimarea tradeaza dorinta de absolutizare a termenilor: "Binele și răul conviețuiesc de minune."
RăspundeÎmi pare că ai tendința de a "relativiza" totul. Nu există bine, nu există rău, nu există morală, nu există iubire, nu există adevăr...nu există nimic. Poate nu existăm nici noi. Să mă corectezi dacă am înțeles greșit.
Răspunde
Orice lucru bun (sau rau) poate deveni rau (sau bun) daca schimbi corect sistemul de referinta.
Da-mi exemplu de cel putin un singur lucru care e bun/rau raportat la TOT. Nu ai sa gasesti asa ceva.
Buruienile devine bune cand te gandesti ca exista animale ce se hranesc cu ele, bune pentru animelele respective.
Ceapa devine rea, cand te gandesti ca omoara nu stiu ce microorganism, rea pentru microorganismul respectiv.
Daca te gandesti insa ca si microorganismul ala ataca un alt organism, atunci ceapa devine buna pentru acesta.
"Puțin mai încolo, însă, în Parlament și în Guvern, certuri, minciuni, calomnii, corupție."
Astea sunt rele poate pentru societate, insa pentru individul inteligent ce profita din toate acestea, iar la sfarsit se retrage subtil pe o insula tropicala cu miliardele de euro in buzunare, te asigur ca pentru ala sunt cel mai bun lucru de pe pamant.
"Să știi că ea te iubește numai pe tine și tu o iubești numai pe ea."
E bine pentru tine, dar pentru tipul de langa tine, care poate o iubeste si el, gandul ca ea nu-l va iubi niciodata si ca te iubeste pe tine nu e prea placut.
Sau cum ar spune Nietzsche:
"Binele inceteaza de a mai fi „bun", din momentul in care ajunge pe buzele vecinului."
Ordonare:
După relevanţă
"Sau lucrurile vor continua tot așa până la sfârșit, adică până la moartea termică a universului?"
E prea mult pana la moartea termica a universului. Omul e cea mai importatanta specie aparuta pe pamant dar foarte de curand aparuta raportata la perioada de cand e viata pe pamant. Omul nu se va schimba niciodata la fel ca crocodilul unul dintre cei mai vechi locuitori ai planetei (60 milioane de ani). Daca crocodilul in acesta perioada nu a devenit ierbivor nici omul nu va scapa de tendintele criminale. Asa suntem programati si tot asa vom dispare ca specie. Vrei o capra mah sa-ti mai treaca de plictiseala
?
Răspunde
Tu vii pe aici numai din an în Paști? Vezi că pierzi multe. Aici de dezbat cestiuni arzătoare la ordinea zilei. Apropo, ție ce-ți place mai mult, binele sau răul?
Și ca să fiu pe subiect, o fi așa cum zici cu omul, dar cele două chestii aflate în antiteză nu se referă exclusiv la om. Vezi câte boli atacă animalele sau frunzele copacilor... E mai complicat puțin.
Cum îi spuneam și lui Inferno, trebuie abordată cu prudență ideea asta cum că totul este relativ; ce este rău pentru unii poate fi bine pentru alții. De ce spun asta, pentru că riscăm să devenim intr-o așa măsură toleranți, încât să nu mai recunoaștem o ordine sau principii, să încercăm să găsim o justificare la orice și să nu mai luăm atitudine față de fapte rele sau reprobabile. Pe când e clar că unele lucruri sunt rele. Ceea ce face un proxenet nu ar trebui nicicum să trecem cu vederea și să mușamalizăm. La fel, când clanurile terorizează cetățeni pașnici sau când se încaieră între ei în plină strada. Asta e părerea mea, ce este bine este bine și ce este rău este rău. Să fim fermi în a delimita chestiile astea și să nu strecurăm subtil ideea că totul este relativ. Repet, e o părere personală, posibil și să greșesc.
Sabin, legile si principiile despre care vorbesti exista, stau la baza societatii moderne si sunt utile ei, si sunt bune,chiar foarte bune pentru evolutia speciei umane. Fara toate acestea probabil ca nici nu am mai exista, deci sunt chiar vitale existentei noastre.
Insa dupa cum am spus, sunt bune pentru NOI, nu pentru tot ce exista.
Insa pentru elefantul african aparitia unor grupari teroriste si instaurarea unei anarhii ce ar aduce umanitatea in pragul extinctiei ar fi cel mai bun lucru. Nu ar mai fi oameni care sa ii ucida pe bietii elefanti.
Deci pentru elefantul ala,clanurile alea ce terorizeaza, proxenetii, si toate lucrurile care sunt rele pentru noi, pentru el sunt cel mai bun lucru.
Daca toti oamenii si-ar ucide copiii in acest moment, pentru elefantul african, si pentru alte n specii ar fi perfect.
Îmi plac discuțiile pe tonul ăsta, cum au decurs până acum aici. Nimeni nu-l face pe celălalt stupid sau idiot. Dezbatem o problemă, care, așa cum a spus și Greyn, este destul de complicată. Eu văd unele lucruri, detalii, dintr-un anumit unghi, altul se deplasează cu zece grade mai încolo și vede alte aspecte, alte detalii. Nu avem nimic de împărțit. Mingea este pe teren, iar noi alergăm după ea. Unii din stânga, alții din dreapta, alții din față...
Am văzut uneori postări care au constat într-o simplă afirmație. La astea, userii au dat, pe bună dreptate, replica: "Și care e întrebarea?" Dar eu am încheiat postul nu cu o întrebare, ci cu trei. Faptul că au răspuns atâția oameni arată că ei au înțeles. Este vorba de problema binelui și răului, o problemă filosofică veche și mult dezbătută. Eu doar am încercat să o pun puțin sub altă formă, în sensul că am extins-o dincolo de societatea oamenilor (cum se pune ea de obicei) la întreaga natură (vezi exemplul cu buruienile). Poate trebuia să adaug că și copacii suferă de boli, și animalele. E posibil ca scheletul să nu fie tocmai bine-formulat (cum zici), am scris puțin în grabă, dar cred că totuși se înțelege.
Chiar aș vrea să văd opinia ta referitor la subiect, în afară de critica, pe care partial mi-o însușesc.
Tu nici măcar nu ştii ce vrei să întrebi.
Bănuiesc că vrei să întrebi ceva, dar nu ştii ce, şi nici nu ştii sigur dacă vrei un răspuns (bine, eu aş putea intervenii şi spune că nu cauţi răspunsuri), ci poate cauţi o aprobare, o aprofundare.E abstract ce ai scris tu acolo, pentru că nu îşi are niciun schelet bine-formulat sau relevant.
Poţi, prin urmare, pentru ca să îmi demonstrezi contrariul, să îmi spui care e de fapt întrebarea?
La capacitatea ta intelectuală m-aș aștepta să dezvolți.
M-am referit strict la faptul că două elemente aflate în antiteză, ca în acest caz "conviețuiesc". Gândește-te la o lume numai cu bine sau numai cu rău. Poți să ți-o imaginezi? Eu nu. Chiar și într-o lume perfectă ar apărea monotonia și monotonia este însuși un lucru rău și va duce la alte lucruri rele prin încercarea de a ieși din aceasta. Totul stă în firea umană. Acest lucru este datorat și acelei relativități. De ce spun asta? Deoarece percepem unele lucruri rele și bune într-un mod diferit și de aceea este imposibil să dispară căci oamenii vor face lucruri bune din punctul lor de vedere sau pentru ei, dar care pot reprezenta un rău pentru altcineva.
Ție ți-a fost adresat comentariul de mai sus: "Cum îi spuneam și lui Inferno...". Nu știu de ce a apărut postat fără adresă, că eu am dat click corect pe răspuns sub comentariul tău.
Am spus "unele lucruri", deși dacă o facem pe căpoșii găsim în fiecare lucru rău un bine și în fiecare lucru bun un rău. Oricum dacă e să dezvoltăm, problema este destul de complicată există multe forme de bine și rău care se întâmplă cu intensități diferite, în moduri diferite. Acum să o dăm pe genetică, că și acolo e un risc să iasă un handicapat care să ucidă. Pur și simplu ceea ce am spus în primul răspuns este un fel de axiomă, pentru mine, și de aceea nici nu am simțit nevoia să mă complic dezvoltând.
Să mai spun ceva care are legătură cu subiectul, dând un exemplu. Să zicem că este un om care în ultimii ani a trăit numai în sărăcie și un om care are o casă, o mașină etc. Fiecare câștigă 1000 de euro. Pentru cine este binele mai mare? Este oarecum legat și de acea monotonie și de relativitate. Este mult mai bună o ploaie după o secetă decât o ploaie după o altă ploaie și o zi fără ploaie dar înnorată. De acea zic că este o problemă complicată și eu am încercat să spun în mare. Binele poate însemna rău, răul bine, un bine mare pentru cineva este ceva normal pentru altcineva, un rău mic pentru cineva este mare pentru altcineva. Acum să fac referire și la senzațiile de fericire și tristețe, pe care le putem asocia cu binele și răul. Un om care trăiește numai în lux și a făcut, să zicem, cam tot ce credea că putea face. Cu ce îl mai satisface acest bine? În viață există bine pentru că există și rău... Există rău ca să poți să te bucuri de bine după. Fără niciun pic de rău nu ai mai putea să te bucuri de nimic.
Binele si raul sunt notiuni inventate de mintea ta. Daca privesti in profunzime, vei observa ca oamenii in general nu sunt decat o turma de animale semiconstiente. Iti recomand sa observi sentimentele oamenilor, vei afla (daca nu cumva ai aflat) ca majoritatea emotiilor nu sunt decat dorinte egoiste, animalice si fara sens. Faptul ca exista si parti frumoase se datoreaza doar faptului ca tu vezi asta. Sa luam exemplul urmator : o familie sta la cina. Aparent totul pare foarte "frumos", discutiile sunt amicale, hrana este inghitita in tihna, si veselia pare ca nu va parasi niciodata caminul ala. Daca privesti detasat, observi doar un festin animalic, niste animale mancand alte regnuri vii (de obicei animale), dialogurile nu sunt decat proiectiile fiecarei minti, nimeni nu asculta pe nimeni, fiecare e preocupat sa-si proiecteze propriile imagini, singurele intentii sunt dorintele subconstiente de afirmare si expunere.
Cu toate astea, nu inseamna ca ceva e "rau". Pur si simplu asa e, realitatea nu are nicio caracteristica, doar tu ii proiectezi una, o cataloghezi, o separi sau o atragi.
Toate chestiile ce se intampla in societate, se intampla doar pentru ca niste animale au impresia ca sunt cineva. Traim cu iluzia unui sine fals, ca suntem cineva, ca meritam nu stiu ce, iar in sensul asta alergam toata viata aruncand ancore spre dorinte nelimitate, niciodata satisfacuti, mereu cu impresia ca ceva lipseste pentru a fi fericiti. Sunt cele mai dulci minciuni.
Hai măi sufferstar, prea ești nihilist, te-ai dat și tu cu dușmanul 
Auzi la el, "sunt inventate de mintea ta". Păi ăia care sunt după gratii, de ce sunt acolo? Că au făcut ceva rău. Chiar recunosc unii dintre ei. Nu că a inventat cineva, ci răul e rău și gata, punct. Ar trebui să stăm la distanță de fapte rele, nu neapărat de frica pedepsei, ci pentru conștiița noastră. Știi și tu că ne mustră când facem ceva rău. Tu erai un tip echilibrat și decent, ce s-a-ntâmplat acum? Auzi acolo...Tu, dacă ai avea un copil, așa l-ai învăța despre bine și rău? I-ai mai spune și că majoritatea emoțiilor sunt dorințe egoiste, animalice și fără sens? Come on!
Eu nu sustin ca ar trebui sa facem tot ce ne trece prin cap intrucat nu exista bine si rau.Regulile exista pentru ca oamenii nu sunt capabili sa traiasca fara ele. Atat de simplu. De ce crezi ca dat Moise cele zece porunci? De "buni" ce erau evreii? ) Hai sa luam un alt exemplu. Maine, gratie guvernarii noastre exceptionale, dispare codul penal, dispar toate Bibliile, orice contine vreo regula. Libertate absoluta, ce crezi ca ar face oamenii imediat? Ar culege flori in parc? Nu crezi ca mai degraba si-ar elibera din ei toate instinctele pe care au fost nevoiti sa le suprime atatia ani?
Sunt si acum un tip foarte echilibrat, Sabine, doar ca am incercat sa vad dincolo de masti. Toate aspectele astea animalice pornesc de la un program mental numit Ego, falsul sine. Ego-ul asta are impresia ca daca vei detine mai mult, daca vei avea o pozitia sociala mai inalta, daca vei avea o casa in Florida, vei fi mai fericit. Aparent asa e. Problema e ca Ego-ul nu se satura niciodata, ceea ce creeaza el se numeste Viciu. Ar fi OK sa avem fiecare un camin linistit si cele de trebuinta sa ne consumam viata intr-un mod cat mai placut. Dar programul asta mental nu face asa. Incepi prin a-ti dori o slujba nu stiu unde. Cu trecerea anilor ramane doar un vis. Iti ramane sa-ti gasesti o fata frumoasa cu care sa te insori, sa iti construiesti o casa pe marginea unui lac. Poate-ti iese, poate nu. Chestia e ca dupa un timp fata cea frumoasa devine cicalitoare si urata iar casuta de pe marginea lacului are acum nevoie de un garaj, un doc pentru o salupa, o alta alee si stai si cam departe de societate. Te intorci in timp si te gandesti ca daca nu faceai alegerile astea poate erai mai fericit. Poate ca daca aveai o alta casa mai putin plictisitoare si o sotie putin mai amabila, o slujba mai bine platita...
Dupa ce te-ai resemnat, incepi sa iti creezi dorinte pentru copii tai. Sa-l vad absolvent al facultatii, spui tu. Lista dorintelor nu se termina niciodata. De ce crezi ca au fost inventate povestile cu pestisorul de aur, geniul din lampa sau zana din padure? Pentru ca indeplineau dorinte, viciul fiecarui om. Fiecare dorinta plasata in subconstient e ca o ancora aruncata haotic in cautare a fericirii. Toate dorintele neindeplinite ne sfasie pe dinanuntru, si este doar vina noastra.
Ego-ul este doar un program mental. Ce faci cand ai un program nedorit in calculator? Il stergi, la fel poti face si cu ego-ul. Nu te poti vindeca pana nu recunosti boala. Trebuie sa ne urmarim atent gesturile, gandurile si emotiile. Aproape toata mintea cosntienta este ocupata de ego. Daca incepi sa devi constient, sa traisti doar in prezent renuntand la proiectiile mintii in trecut sau viitor, ego-ul pierde teren. Poate va face niste gesturi disperate, dar in cele din urma va disparea complet. A trai constient a fost secretul filosofiilor orientale sau samanice. Unii mai numesc asta spiritualitate. Deci, binele si raul sunt rezultatele programului mental numit ego. In momentul in care nu mai esti ego, binele si raul isi pierd sensul.
Frumoasă disertația, chiar m-a captivat. Și sunt de acord cu multe. Am zis bine, cu multe, nu cu toate. Uite, de exemplu, ce spui tu:
"Toate aspectele astea animalice pornesc de la un program mental numit Ego, falsul sine. Ego-ul asta are impresia ca daca vei detine...".
Aici cred că te complici. Pentru că va trebui să explici ce e cu programul ăsta mental, cum de este așa prost făcut. Și apoi, dacă este vorba de un program, înseamnă că suntem programați. Și dacă suntem programați, înseamnă că nu putem ieși de aici. Dar la sfârșit spui că totuși se poate, că poți face ca ego-ul să piardă teren, până va dispărea complet. Păi cine să facă asta? că eu nu pot, că sunt programat. Programul e program. Dacă zici că totuși pot, înseamnă că ăla nu a fost program, ci altceva. Ce a fost?
E un program care l-am instalat in timp, in societate. Evident, nu ne nastem cu el. Pana la sapte ani, parca, acaparam informatii din exterior si ne formam personalitatea pe baza lor. Societatea si educatia joaca un rol foarte important. Daca la Biserica te invata ca esti rau, ca te-ai nascut in pacat, probabil asta o sa crezi toata viata. Sunt foarte multe de discutat pe marginea originii acestui ego, cert e ca el exista, e observabil. Tu esti un computer constient, poti decide ce programe sunt nefolositoare.Ma rog, am folosit o analogie. E mai greu, pentru ca nu suntem invatati (dar de cine?) sa ne autocunoastem, sa ne observam. Pormim in viata complet nestiutori si dezorientati.
Aporpos, sa nu crezi ca daca am zis "niste animale" sau ceva de genul a fost ca un fel de jignire la adresa umanitatii. Din contra, ANIMA inseamna spirit in latina.
Cum spunea si Inferno, chestia cu bine si rau e relativa. Nu exista nimic care sa fie bun sau rau pentru toti.
Dacă gândim așa, nu e riscul să ajungem să tolerăm răul? Că doar nu e rău pentru toți, este și bine pentru alții. La un viol, suferă fata, dar se bucură băiatul...Zic și eu.
Da ai dreptate, el se bucura iar fata sufera, pentru el e bine pentru ea e rau. El intra la inchisoare, pentru el e rau iar pentru alte fete e bine.
Cum a zis si Grey, nu poate sa ramana numai binele, ori numai raul, pentru ca nu exista unul fara altul.
In plus, de multe ori lucrurile bune pot fi rele, dar si invers (char si buruienile sunt foarte folositoare).
Lucrurile vor fi asa pana la sfarsit, dar nu trebuie sa moara Universul, ajunge sa moara toate fiintele care ar putea percepe binele si raul (prima data am scris 'oamenii', dar dupa aia am modificat, ca sa nu fie vreun risc sa se transforme discutia asta asa de linistita in altceva).
Nu știu ce să mai zic. Văd că toți înclină spre ideea asta a unui compromis (de multe ori lucrurile bune pot fi rele, dar și invers). Dar eu nu pot să nu mă gândesc la acele lucruri care sunt categoric rele; și am dat câteva exemple mai sus (teroriști, clanuri, proxenetism...), care nu pot fi nicicum și bune. Oare chiar ar fi de neconceput o viață, o lume, fără nimic rău? S-ar așterne monotonia? Numai dacă există răul putem noi aprecia binele? Sunt lucruri la care o să mai reflectez...
Uite, de exemplu, eu nu pot merge cateva zile la scoala pentru ca unul cu care am jucat fotbal se credea Pepe si din cauza lui trebuie sa stau cu piciorul in ghips si macar o saptamana sa nu ma misc prea mult.
Asta e si bine si rau. Nu ca nu mi-ar placea scoala (sunt si lucruri care nu-mi plac la ea), dar cateva zile de pauza chiar erau bune, mai ales ca abia pe 5 iulie iau vacanta. Totusi dupa vreo 3 zile, deja am inceput sa ma plictisesc rau de tot, pentru ca n-am rabdare deloc sa stau intr-un loc.
Pana la urma nici nu mai stiu daca e mai mult bine sau mai mult rau ce s-a intamplat.
Oricum asa cred ca e, cum ai zis, daca nu ar fi raul nu ai mai putea aprecia binele (chestia e ca nici nu ar mai exista binele, daca n-ar fi nimic rau).
Mie mi se pare că se merge prea departe cu relativismul ăsta. Nu crezi că există rău rău și bine bine? Despre ce relativism poate fi vorba când vorbim de viol, de exemplu? Putem spune că are și o parte bună? Eu zic că nu. Sau, când vorbim de clanurile mafiote, care se dedau la acte de vandalism și tâlhărie, cum e? Ar putea vreun judecător să zică "stai, că nu e numai rău în tâlhăriile astea, este și o parte bună; e relativ"?
Incearca sa observi sau sa intelegi ca orice s-ar intampla, e nevoie de 3 forte. Le putem numi in felul urmator: activa, pasiva si neutra. Binele poate sa fie forta activa sau pasiva, iar raul la fel (depinde de fiecare eveniment/fapt); doar ca nu pot fi amandoua de acelasi fel. Cea neutra cere o atentie deosebita pentru a o depista, pe care noi n-o detinem, n-o controlam, ea apare doar in momente speciale.
We can talk if you want
Dacă îmi recomanzi asta mie, presupun că tu le-ai aflat, cauzele (nu numai una). Aș fi bucuros dacă mi-ai spune câteva.
Pe cat omul avanseaza lucrurile vor fi mult mai rele! Dar sunt sanse de 15% ca in lume sa fie numai bine.
Funda?
Wow, ai și aproximat un procent, 15%!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
