1. SFul medicinii. Vor mai trece probabil secole pana va deveni o posibilitate.
2. Sigur ca exista. Procesul de crionizare are loc imediat dupa moartea legala si inainte de cea absoluta. Stiinta va avansa pana la urma si va putea conserva eficient un om intre cele doua forme de moarte si readucerea lui la viata atunci cand se doreste. Se astepta dezvoltarea nanomedicinii ca solutie pentru multe probleme cu care se confrunta cei din domeniul criogenicii.
3. Nu. Oricum este viata si in bardo. Oricum ma voi reincarna.
Criogenica a fost inventata si este dezvoltata de materialisti care cred ca dupa moarte nu mai este nimic. De fapt abia atunci lucrurile devin interesante.
De asemenea pot aparea complicatii pentru suflet in perioada cat ramane agățat de trupul nemort.
Eu personal nu consider varianta asta buna. Si nici specialistii nu o considera. Indiferent cat de bine ar fi copiate caracterul si personalitatea, nu se compara cu persoana copiata. Aceasca metoda se numeste clonare si indiferent cat de mult va avansa, clona tot clona ramane. Si daca as decide sa imi fac o clona, imi voi face doar o copie fidela a mea, de la astepct pana la comportament poate. Voi putea transfera informatiile mele si multe altele in plus clonei respective, dar niciodata nu ma voi putea transfera sau transpune efectiv in locul clonei.
Am privit un serial, Aurora...e vorba de criogenizare...si e foarte inreresant. Teoretic acest lucru e posibil, deoarece a fost experimentata criogenizarea pe tesuturi.La moment stiinta nu a avansat atit de mult, insa cred ca pe viitor va fi posibil!
Tu nu ai inteles ce inseamna CRIOGENIZARE? Subiectul asta nu vorbeste despre CLONARE!
Tudor3696 a vorbit despre clonare. Lui i se pare o varianta mai buna clonarea decat criogenizarea, iar eu mi am zis parerea despre ce a scris el... Fii si tu mai atent te rog.
Nu e bine sa fii clonat! Clona nu are origini si nu isi gaseste propriu loc in lume si fuge mereu si nu sta in loc! Am vazut serialul CLONA!
Eu nu am susţinut ca ar fi o idee buna clonarea. Din contra chiar.
1) Păi deocamdată nu am nicio părere că nu sunt posibilitățile necesare în momentul de față să faci ceva din asta. Ce realizezi de fapt? Îngheți un trup care oricum probabil era mort.
2) Eu cred că trebuie să știi foarte multă biologie ca să răspunzi la așa ceva, dar cine știe, viitorul ne poate rezerva multe lucruri.
3) Care a doua șansă? Să mă trezesc într-o lume complet străină mie, să dau cu șutul a tot ceea ce am fost, am avut și am trăit? Nici gând. Nici să fiu plătit.
4) Cum am zis nu merită pentru mine, decât dacă aș avea o boală considerată acum incurabilă, cum ai zis și tu, poate în viitor se va trata.
Sunt cazurile de moarte clinica. In acele uneori ore, in care inima nu mai bate, activitatea neuronala inceteaza, etc. unii pacienti revin la viata cu relatari interesante. Stii tu, starea de plutire, tunelul, ingerii, constiinta de sine (nu ceva haotic ca un vis),...
Materialismul considera constiinta drept o functie a creierului.
Daca activitatea neuronala inceteaza de ce constiinta persista si chiar urmeaza un patern?
Oamenii de stiinta investighează. Poate in viitor vor explica.
Doar atat stiu. Restul sunt doar pareri, credintele mele.
Voi crede in continuare si fara dovezi pentru ca nu am nimic de pierdut.
Daca as fi convins ca nu-i viata dupa moarte prefer sa dispar din manifestare decat sa-mi fie prelungita sederea aici prin inghetare. Mai bine nici o valoare decat una negativa.
Am citit un raspuns din trecut dat de tine si inteleg ca experientele personale nu sunt luate drept dovezi in comunitatea stiintifica. Oricum ceva stiintific are mereu acelasi rezultat, fortele poate fi masurate, li se poate determina valoarea...
Atunci bine nu am dovezi. Este doar o credinta a mea.
Nu am nimic cu materialismul, este o simpla clasificare aici. Aparatele de masura, experimentele stiintifice, nu functioneaza cu elemente din alta lume. Rezulta logic ca cei se ocupa cu asa ceva sunt din punct de vedere filozofic materialisti, iar eu sunt idealist.
Fiecare cu treaba lui. Nu judec pe nimeni. Omul se cunoaste dupa fapte, nu dupa orientarea materialista sau idealista.
Nu era vorba sa faci treaba asta acum, ci dupa ce mori. Si era vorba de a 2 a sansa sa mai traiesti inca o data, fie si peste 500 de ani.
Păi sincer, nu știu ce să zic în cazul ăsta. Tot va fi destul de aiurea și probabil nu îmi va conveni lumea nouă. Însă dacă ar fi singura șansă la o altă viața, cred că aș accepta.
Emeraude întreabă:
anonim_4396 întreabă: