Ceea ca scrii suna autentic, a framantare sufleteasca reala.
Eu ca si copil vazand credinta parintilor mei (nedictatoriali, prieteni) m-am molipsit de ea, apoi in urma unor dezamagiri relationale mi-am pierdut-o, am devenit agnostica, nu mai eram sigura de nimic, nici de existenta lui Dumnezeu; pe urma am revenit la credinta.
Intrebi daca exista adevar absolut sau totul este relativ. Daca sustii ca totul este relativ, inseamna ca nu poti sa spui in acelasi timp ca e un adevar absolut ca totul e relativ. Daca nu exista adevar absolut nu exista nici un motiv logic ca afirmatia totul e relativ sa aiba valoare de adevar, inseamna de fapt ca nu ai spus nimic.
Spui ca preferi sa citesti ceva obiectiv, nu ceva subiectiv, scris de creationisti.
Ideea de obiectivitate are ca premisa un standard impartial la care sa o raportezi. Daca obiectivitate insamna sa ai ca premisa anticreationismul, nu mai are rost sa cercetezi nimic, ca stii deja concluziile.Ateismul sustine ca e absolut sigur ca nu o fiinta dinafara materiei a creat materia. Pentru acesta afirmatie nu are nici o dovada materiala, de altfel cum ai putea avea deovezi materiale pentru a face aprecieri legat de ceea ce e dincolo de materie? Nu e tot un articol de credinta?
Poti incerca cu voce tare sa spui ceva de genul: Eu nu sunt sigura de nimic ma indoiesc de toate, nu cred ca existi, dar daca totusi existi, m-ai creat si e adevarat ce pretind unii ca ma iubesti atat de mult si vrei ceva de la mine, convinge-ma, arata- Te, surprinde-Ma! Poti sa incepi sa rasfoiesti si Biblia( eu zic de preferinta sa incepi cu evangheliile) si inainte sa spui de exemplu: daca existi si daca e Cartea Ta. fa –ma sa inteleg ce vrei Tu sa inteleg. Daca vrei sa gasesc oameni impreuna cu care Tu vrei sa te caut, scoate-mi-i in cale! Poate nu vrei sa fiu in ceata toata viata!
N-are rost sa-ti bati capul. Daca nu exista Dumnnezeu nu se va intampla nimic!
Nu stiu cum poti avea incredere in niste oameni. Incearca - daca esti sincer pentru tine - sa citesti Biblia si vei vedea singur ca este de la Dumnezeu.
De acord cu andre999 dar ma abtin la partea cu Coranul(nu am studiat problema).
Cat despre a crede sa nu, ...asta nu iti poate spune nimeni, tu singura stii, doar trebuie sa descoperi in inima ta, si apoi sa intaresti ceea ce ai descoperit acolo, folosindu-te de minte. Insa mintea nu trebuie sa biruiasca inima.
Nimeni nu te poate convinge de nimic decat daca ii dai tu voie sa faca asta.
Vreau sa mentionez insa ca "ideea" e lucrul cel mai intim al omului, iar ideea de Dumnezeu e o mostenire genetica.