@Parintele, pentru cineva care isi asociaza in doua rinduri persoana proprie (fie el si un nikname) cu un reprezentant al Bisericii (numele de "Parinte" si imaginea de la avatar reprezentind un preot ortodox) te acuz de faptul ca induci in eroare multi copii si oameni de pe acest site care nu au inca conturata clar ideea de credinta! Desigur, imi poti replica, cum ca este parerea ta si ca nu trebuie sa te justifici mie (corect!) s. a. m. d. Din cite am vazut, in unele raspunsuri ale tale legate de credinta arati faptul ca, crezi in Dumnezeu, deci nu esti ateu, insa ai o credinta schioapa din moment ce nu crezi in existenta sufletului si implicit in nemurirea lui lucru care reprezinta unul dintre fundamentele credintei crestine. Nu ma intereseaza cite "stupid-uri' iau pentru ca stiu ca provin doar de la atei sau de la cei cu credinta schioapa ca tine! P. S. Nu as fi postat acest mesaj la adresa ta daca nickname-ul si avatarul tau erau de orice alta natura decit cea existenta.
Nu exista nici un suflet. Daca exista se descoperea la nivel stiintific. Sau macar bantuia in mod clar. Nici o dovada = nici un subiect.
Biblia spune ca: Dumnezeu l-a facut pe Adam din tarana pamantului (materiale chimice) si I-a suflat in nari SUFLARE de VIATA si astfel OMUL a devenit SUFLET VIU; deci ca rezultat avem: omul mort(creat din tarana) + SUFLAREA DE VIATA (de la Dumnezeu)= SUFLET VIU, dispare unul dintre termeni, ecuatia dispare. Sufletul ca ceva imaterial, rezultat dupa decesul unui om, NU EXISTA. Dumnezeu promite O REMATERIALIZARE FIZICA, dar abia la a doua Sa venire (citeste crezul ortodox).
"Tipul_Verde a răspuns: Deci Danut, sufletul e respiratia lui Dzeu?"
Oare asa am scris eu? Nu se intelege ce am scris? Sa ma explic: suflet NU ESTE acelasi lucru cu suflare de viata. Sufletul este o fiinta vie, constienta de sine, materiala, iar suflarea de viata este energia pe care o foloseste Dumnezeu pentru a da viata, fara constiinta de sine, personalitata, doar o suflare...
Din acest punct de vedere concepţia creştină este dihotomică, adică susţine alcătuirea omului din două părţi: trup şi suflet. Sufletul nu poate fi redus la materie; străbate trupul material şi este legat de el, dar transcende materialitatea lui. Fiinţa se cere respectată ca o fiinţă de o valoare inestimabilă. „Ea e prin suflet cineva şi nu ceva" (Dumitru Stăniloae). Sufletul provine de la Dumnezeu, prin creaţie directă, personală şi intimă. Este deci o substanţă reală, vie, nematerială şi nemuritoare. Sufletul pătrunde tot trupul material şi-l cuprinde, depăşeşte materialitatea trupului, dar este legat de el… Prin suflet omul este persoană, este conştiinţă, raţiune şi responsabilitate. Acesta asigură omului unicitate în Univers, dar şi eternitatea, întrucît este creat intenţionat de Dumnezeu. În general, trebuie să spunem că nu putem defini esenţa sufletului ci doar manifestările lui. În concluzie, SUFLETUL este o substanţă simplă, vie, necorporală prin natura sa, indivizibilă ochilor trupeşti, nemuritoare, raţională, fără de formă; se serveşte de un corp organic şi îi dă acestuia putere de viaţă, de creştere, de simţire şi de naştere. Nu are spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet. Sufletul este liber, voluţional, activ, labil, adică schimbător prin voinţă pentru că este zidit. Pe toate acestea le-a primit în chip natural, prin harul Celui care l-a creat, prin care a primit şi existenţa. Trupul este casa sufletului, cămara sufletului. Sufletul intră în cămara sa, în foişorul său atunci cînd îşi adună mintea din lucrurile lumii şi stăruie în lucrarea interioară a inimii. Omul este deci suflet şi trup în acelaşi timp, compusul celor două elemente. Doar pentru faptul ca nu putem percepe sufletul, nu inseamna ca el nu exista.
http://www.youtube.com/watch?v=uMJrCQZoXp8
Sunt convinsa ca @parintele este ateu, iar nick-ul, si avatarul sunt puse in zefleama. Dar, ce ne pasa, ce fac altii?
Cred ca da. Urmaream o emisiune, in care un om, invatat-probabil, spune despre un anumit cercetator (20 de ani de cercetari) care a descoperit ca atunci cand omul se stinge din viata, "slabeste" cu 21 de grame. S-a presupus ca de fapt, acele 21 de grame sunt sufletul uman.
Numim *suflet* acel sentiment care ne "înmoaie" şi care ne împinge către compasiune. La fel numim dedicaţia/împlinirea noastră faţă de ceva ca fiind *din suflet*. Ceri dovezi, dar acestea nu există pentru că sufletul, în realitatea obiectivă, nu există. De multe ori confundăm comizeraţia sau omagiul prin afecţiune cu rezultatul unor *conflicte morale*. Reacţiile morale sunt calcule ale raţiunii, conştient sau inconştient.
Tocmai m-a "plesnit" ideea vântului ori cea a gravitaţiei, acestea existând, dar nefiind "palpabile" în acelasi timp. Pentru a preveni acest argument am să apelez la o tehnică simplă, logica de bun simţ, astfel: atât vântul, cât şi gravitaţia, întunericul, lumina et cetera sunt captate cu unul dintre simţurile umane, pe când *sufletul* rămâne în imposibilitate de a fi identificat. *Sufletul*, din punctul meu de vedere, este o invenţie pentru a avea cum să se argumenteze "promisa mântuire".
Dacă voi fi hulit ori declarat stupid şi provocat să argumentez inexistenţa sufletului, acesta se va întâmpla ignorând întocmai lipsa argumentelor existenţei sufletului.
Deci Danut, sufletul e respiratia lui Dzeu? N-ar fi putut si el sa mestece un Orbit inainte, ca ne-a facut rai de tot...
Klaudyu, mai respira dude! M-a amuzat post-ul tau. Lasa-l pe parinte, stie el ce face. Uite, ca sa-ti arat ca nu toate stupidurile vine de la atei, eu n-o sa-ti dau stupid la raspuns. Dar asta nu inseamna ca nu e.
Sufletul reprezinta partea vie si nemuritoare a omului (alcatuit din trup si suflet). Iar cum viata unui om incepe in momentul conceptiei, tot din acel moment omul primeste si suflet de la Dumnezeu. Pe scurt suflet=viata. La moartea omului sufletul se desparte de trup, care este material, este trecator si este dus de ingeri in fata lui Dumnezeu la judecata pentru a se hotari unde va merge, in rai sau in iad.
Stai.nu exista suflet daca sufletul este ceea ce supravietuieste mortii. asta dupa parerea mea de om sceptic
Omul_Verde alias Green_Dude alias... whatever! Stii ceva pustiule? Pe mine nu ma deranjaza criticile si nici de la cine provin atita timp cit au o argumentatie solida si arata clar o viziune reala ceva ce la tine din pacate nu vad. Erai invitatul meu sa-mi dai stupid daca mi-ai fi demonstrat si de ce meritam asta. Astept argumentele tale si daca tot faci asta lasa-ne sa admiram o gramatica impecabila la tine. Te rog eu mult!
Sufletul nu e ceva ce vezi sau atingi (desi se zice ca atunci cand mori corpul pierde din greutate cateva grame-sa fie oare sufletul?) Sufletul e ceea ce te defineste pe tine ca persoana si te personalizeaza. Unic in felul tau, trasatura interioara de maxima importanta. Acum tu vii sa spui ca ai care si-au vandut sufletul, nu au vandut de fapt nimic? hahaha
In Biblie scrie ca Dumnezeu a suflat suflare de viata in narile lui Adam. Dumnezeu e viata si El a suflat in El viata. In Biblie iarasi in Isaia scrie ca Dumnezeu ne cunostea inainte sa fim tesuti in pantecele mamei noastre.eu cred ca aici e voia lui Dumnezeu sa ne nastem fiecare din noi si pe langa ca EL a ales sa ne nastem, are un plan cu fiecare din noi pentru Dumnezeu nu creaza rebuturi. parerea mea e ca Dumnezeu coordoneaza toate lucrurile astea si EL creaza mediul cel mai potrivit ca sa ne nastem si ne da si putere sa putem trece peste toate greutatile care vin peste noi venind in lumea asta.
Sufletul este imaterial ceva intre sentimente si legile care guverneaza constientul si subconstientul, nu exista de sine stator pentru ca nu poate defini nimeni, exista in acel loc, nu poate doveni nimeni ca exista sau nu exista (nu mai vreau replici la adresa mea siti ca sunt atee pentru mine aceasta definitie nu exista decat la modul teoretic ).