Buna!
Cum as putea incuraja pe cineva bolnav de leucemie de aprox 13 ani? Este vorba de tatal meu...
Desi boala il macina si la propriul si la figurat si chiar daca el in accest moment se afla la Fundeni pentru cura de citostatice mereu l-am vazut ca pe un om curajos, plin de speranta si vesel.Niciodata in 13 ani nu l-am auzit plangandu-se de boala, mereu a luptat pentru noi si cred ca si meseria l-a ajutat foarte mult sa reziste, in fiecare an 20 de fete i-au zambit in fiecare zi(este invatator) l-au facut sa priveasca inainte.
Acum ca am crescut si mi-am dat seama, as vrea sa il fac mandru de mine sa aiba o fiica demna de el.Imi doresc sa fiu ca el, plina de speranta, bucuroasa optimista. E o fire careia nu i place sa isi arate suferinta, si medicul lui a spus ca nu foarte multa traieste cu leucemia in sange atatia ani sau multa lume care il cunoaste i spun domne tu nu arati ca un bolnav de cancer.
De vreo 2 ani incoa situatia lui s-a cam agravat, din 2 in 2 luni merge pentru cura lui si imunitatea pot spune ca e zero, mereu face bronsita si pneomonie la plamani si tot de atata timp pe mine ma urmareste ideea ca l-as putea pierde, ca ma va parasi.Stiu ca lucrul asta e inevitabil dar nu vreau asa de repede.Mereu mi-am pus intrebarea ce se va alege de viata mea fara el si cui ma lasa, am foarte mare nevoie de el si mereu i spun ca el nu si-a incheiat socotelile pe pamant, cel putin nu cu mine.
Voi cum ati reactiona in locul meu, cum ati proceda?

Esti o fata puternica si buna, o adevarata mandrie pentru tatal tau. Spune-i ce ai scris aici, sunt convinsa ca il vei face foarte fericit. Sa stii, se mai intampla si minuni si trebuie sa crezi ca tatal tau este beneficiarul unei astfel de minuni si va mai fi multa vreme de-acum inainte.

Spune-i ca il iubesti... : Taticul meu, te iubesc, si e important sa stiu ca te vad in fiecare zi! (Mama mea a murit cand aveam varsta de 14 ani, asi da orice acum sa pot sta de vorba cu ea 5 minunte macar si sa ii spun: Iarta-ma pentru unde nu am facut cat trebuia, Te iubesc!)

Pai mie daca mi-ar veni idei de genul"o sa-l pierd" as schimba gandul si daca el se da batut as spune sa lupte pentru mine,in cazu exemplului de tine v-a trebui sa-l asculti, sa fi cuminte, sa faci treaba si sa inveti+daca vrei sa-l mai ai doamne fereste sa nu ar fi bine sa-l incurajezi sa-i ridici moralul si pe langa asta sa il ingrijesti.

Sint oameni si oameni.Pe mine m-ar enerva la culme sa-mi plinga copilul pe umar sau sa vrea sa ma incurajeze pentru ca in primul rind isi neglijeaza viata lui pentru mine si in al doilea rind pentru ca nu m-ar face decit sa inteleg ca e pierduta orice speranta.Sa-mi lase placerea de a lupta macar.

Ce sa faci? hmm... greu de spus. Probabil ca cel mai bun lucru pentru amandoi este sa mergi inainte toata viata sa nu lasi nimic si pe nimeni sa te doboare. Pastreaza in tine o parte din el o parte cu care o sa iti atingi orice vis poartati tatal in tine spre succes chiar si atunci cand el nu o sa mai fie, indiferent cand o sa vina acea zi, iar atunci cand o sa dai gres sa nu pleci capul decat pentru al ridica iar!
Sa speram ca o sa se faca bine...

Daca finalul e inevitabil si esti puternica,nu cauta sa-l tii cu forta si sa-i lungesti suferinta.fa-l sa creada ca esti destul de puternica, sa te descurci fara ajutorul lui, nu rasuci cutitul in rana.crezi ca spunandu-i toate astea il faci sa se simta mai bine? fiecare moare singur.dar trebuie sa o faca cu demnitate.socotelile cu tine le va incheia oricum.dar sunt si alte socoteli de incheiat.asa ca nu fi egoista.mai e o chestie; se mai intampla minuni.sa dea bunul Dumnezeu sa se faca bine.roagate si tu si poate vei fi ascultata.

@bean cand am zis ca nu si-a incheiat socotelile, cel putin nu cu mine nu m-am referit la un act de egoism.Fiind cea mai mica din toti 4 copii ai lui am cea mai mare nevoie de el. Ceilalti 3 frati ai mei sunt la casele lor, cu o facultate terminata si un serviciu stabil.Eu imi doresc macar sa ma vada intrand la liceu si terminand-ul.

Eu l-as incuraja sa lupte pentru ca am mare nevoie de el.As incerca sa ii vorbesc despre Dumnezeu, i-as cere sa ne rugam impreuna caci Dumnezeu este un Dumnezeu plin de mila si de indurare.El este creatorul nostru, El poate sa vindece orice boala.Cauta,, Marturii crestine,, oameni care au fost vindecati de Dumnezeu.Sotul meu este o dovada vie ca Dumnezeu mai face minuni si astazi.El a fost ars cu otel lichid si medicii nu i-au mai dat sanse de viata.Dar am strigat la Dumnezeu si El a facut minunea. Daca vrei poti sa asculti marturia lui la,, vieti transformate, Gicu Stoica. Dumnezeu sa lucreze la vindecarea tatalui tau.