Păi de exemplu dacă ai limită cu n tinde la infinit din (n+2)/n ai caz de nedeterminare infinit/infinit. Scoți factor forțat în sensul că cel pe care îl scoți factor comun nu se divide cu ambii termeni ai parantezei. Nu e forțat dacă ai avea (n+2n^2)=n(1+2n), n divizându-se exact cu n și 2n^2. Cred că ai înțeles de ce îi zice "forțat".
În fine, revin la primul exemplu. Având caz de nedeterminare trebuie să prelucrezi relația în așa fel încât să scapi de acel caz de nedeterminare sau altfel spus, să o prelucrezi în așa fel încât ceva să se reducă. Lui n de la numitor nu mai ai ce să îi faci deci vei scoate sus factor comun forțat pe n ca să se simplifice. Și obții
lim (n+2)/n= lim n(1+2/n)/n. Se simplifică n deci =lim 1+2/n.
Aici ajungi într-un pas unde nu mai ai caz de nedeterminare căci știi că orice x(diferit de infinit sau de 0) împărțit la infinit dă 0. Deci îți rămâne 1+0=1.
Alt exemplu ar fi lim (2n^2+n+3)/(n^2-n)
Observi că dacă ai scoate simplu n factor forțat tot ți-ar rămâne infinit/infinit deci scoți n^2(adică n la puterea cea mai mare)
Deci lim (2n^2+n+3)/(n^2-n)=lim n^2(2+1/n+3/n^2)/n^2(1-1/n)
Se simplifică n^2 și îți rezultă lim (2+1/n+3/n^2)/(1-1/n)
Știi că inf*inf=inf și din ce ți-am spus înainte îți dă 2/1=2
Bună!
Dai ca factor comun forțat puterea cea mai mare.
Uite un exemplu ca să fiu mai explicită:
(x^3+x^2+x)/x^3=
(x^3(1+1/x+1/x^2))/x^3=
1+1/x+1/x^2
Ceea ce am făcut a fost să dăm ca factor comun forțat puterea cea mai mare, adică x^3. Fiindcă am avut deja x^3 ne rămâne 1, iar la celelalte valori vom pune supra cât ne lipsea. La a doua valoare ne lipsea un x, iar la a treia valoare x^2. Facem acest lucru ca la sfârșit să putem simplifica valoarea maximă a lui x cu cea de la numitor pentru a ajunge la o valoare mai simplă.
Sper că ți-am fost de ajutor.