Cred că negarea externă este cea întâlnită cel mai frecvent, când nu spunem adevărul. Spunem nu, când de fapt e da. - "Ai spart tu geamul?" - "Nu" (dar de fapt tu l-ai spart). Negarea internă ar fi atunci când te autoamăgeşti. Încerci să te convingi că nu e greşit ceea ce faci, când de fapt e greşit.
Multumesc, dar ma refeream la logica.
Am gasit ceva cum ca negatia interna ar fi ceva de gen
E adevarat ca non-P
Iar negatia externa ar fi
Nu e adevarat ca P
Doar ca nu inteleg cum poti analiza o fraza din punctul asta de vedere
De ex, daca zici:
Nu am spart geamul.
Zici "e adevarat ca nu am spart geamul", deci interna
Sau
Nu e adevaratca am spart geamul, deci externa.
Dar eu nu vad diferenta intre cele doua...
Chiar nu ştiu ce să-ţi zic. Mi se pare o prostie. E ca şi când te scarpini la urechea stângă cu mâna dreaptă. În loc să zici simplu "Nu eu am spart geamul", zici în una din formele întortocheate, menţionate mai sus. Dar profesorii ăştia de logică trebuie să vină şi ei cu ceva, ca să-şi justifice existenţa. Şi salariul, evident.
Din perspectiva Bisericii, se vorbeste despre penitenta interioara si penitenta exterioara.
Eu iti dau expemplul cu concupiscenta.
Aceasta emotie(pasiune) din perspectiva cognitiva poate sa fie oarba sau sa aiba o credinta (judecata).
A) Atunci cand este oarba se simte apetitul( perturbarea) in suflet dar fara judecata (imaginatie). Psihologii spun ca se simte anxietatea fara fantezie sau judecata. In cazul acesta mortificarea este impotriva emotiei, inteligenta trebuie sa domine senzualismul. Trebuie sa facem asa daca vrem sa ne trezim din somn(concupiscenta), altfel vom vedea doar concupiscienta nu pe Dumnezeu.
B) Atunci cand este cu fantezie trebuie eliminata judecata aceea. Daca fantezia este cu Venus in lumea desfranarii, trebuie iesit de acolo cu penitenta sau prin intoarcerea la origine (Dumnezeu ne da controale cu posturi). Platon vorbeste de epistrofe (intoarcerea la lumea inteligibila), noi crestinii vorbim de anacoresis. Anacoretii sunt pe mai multe dimensiuni. Crestinii normali o fac de exemplu pe plan ontologic.
C) Atunci cand aceasta concupiscenta este pe plan empiric sau biologic ( Daca A si B se referea la penitenta interioara, C este exterioara) se refera la mortificarea senzatiei sau asa cum spune Hume despre impresiunile senzatiei. Creierul reptilian este format din partea sistemului nervos autonom. Acesta este periferic cu cele 5 simturi care ne pote face sa simtim stresuri somatice.
Sfantul Ioan al Crucii spune ca trebuie sa mortificam aceasta senzatie externa( concupiscenta) daca vrem sa avem serenitate fiziologica sau somatica.
Deci aceata concupiscienta nu este doar cognitiva, este si somatica iar daca vrem sa fim casti sau trezi trebuie sa ii impunem aceste contre altfel ne scufundam in amnezie.
LisaJulie întreabă: