Să încerc să intru într-o disuție pe tema dragoste în filosofie... Nu credeam în dragoste ( nici acum nu prea cred), nu cred în Dumnezei, nu cred în destin... De fapt nu cred în nimic.
Acum 1 an am întâlnit o persoană pe stradă (perfecțiunea întruchipată pentru ochii mei ), am întâlnit-o întâmplător pe o rețea de socializare, și chiar i-am scris; direct!( Ceea ce cred, ceea ce vreau ), Având în vedere că persoana respectivă studiază filosofia, am crezut că va înțelege, dar de fapt mă crede o ciudată.
Simt că suntem făcuți unul pentru altul, avem aceleași gusturi muzicale, pentru artă. Ce am putut să-mi dau seama din postări...
Întrebările mele : Credeți că există destin?
Credeți în dragoste la prima vedere?
Când am pus aceste întrebări mă gândeam la mitul androginului, oare e vreo posibilitate să fie adevărat?
Ordonare:
Cronologică
1.Da.
2. Nu, dar sunt si exceptii, iar mitul androginului ramane doar un mit ce nu are legatura cu acest caz.
Răspunde
''Credeți că există destin?''
Probabil ca nu.
''Credeți în dragoste la prima vedere?''
DA
''Când am pus aceste întrebări mă gândeam la mitul androginului, oare e vreo posibilitate să fie adevărat''
NU
Revino-ti...incearca sa fii mai cu picioarele pe pamant, lasa miturile! daca e dragoste la prima vedere las-o sa fie asa!
Exista dragoste, destin, Dumnezeu.
Din proprie experienta.
Bineinteles ca exista dragoste la prima vedere asa cum exista sufletele pereche.
Vulpea care nu ajunge la struguri spune ca sunt acri.
Daca iti este dat sa-ti gasesti sufletul pereche il vei gasi.
Daca nu, poti sa te dai peste cap, ca tot nu se va intampla, chiar daca dispui de toata ratiunea si inteligenta din lume.
In primul rand trebuie sa vrei si in al doilea sa meriti.
Da, exista. Fiecare il avem prestabilit in mod irevocabil, intr-o infinitate de variante. Fiecare intamplare traita, fiecare fapta, cuvant, gand, respiratie ne directioneaza spre una sau alta dintre aceste variante.
Da, cred. Uneori poate sa tina o viata, alteori mult, si de cele mai multe ori tine pana la a doua vedere, mai atenta.
Si da, e posibil. La fel de posibil ca si celelalte mituri.
Nu ştiu ce să cred sincer. Observ în fiecare zi cum mor oameni nevinovaţi fără să fi făcut vreun rău în viaţa lor pare paradoxal dar aşa e.
Poate că noi ne modelăm viitorul aşa cum vrem şi viaţa noastră peste 10 ani va fi doar alegerilor noastre de astăzi.
Dar însă cred că e posibil să existe şi DESTIN dar probabil că peste câţiva ani nu voi mai crede.
Dacă cred în dragoste la prima vedere? Mai uşor îmi vine să cred în atracţie la prima vedere.
Mitul androginului e un mit, de aceea se numeste asa. Oamenii incearca sa isi gaseasca explicatii pentru orice si in toate invoca destinul, religia, zodiacul etc. Faptul ca aveti gusturi comune se numeste coincidenta iar faptul ca simti ca sunteti facuti unul pentru celalalt se numeste pasiune. Il doresti, il vrei aproape. Asta nu inseamna ca destinul v-a unit drumurile. Viata e plina de coincidente.
Idee e că gusturile mele, sunt mai diferite să zic așa, nu am întâlnit pe nimenea, și de asta sunt așa. "confuză" să zicem... Am trecut peste iubirea adolescentină, am o anumită vârstă. Da! Știu! M-am țăcănit pentru că scriu pe TPU. Nu știu ce ar trebui să-i spun, sau cum să intru în converație cu el, să nu par și mai ciudată decât sunt
Ei, ce are ca ai scris aici? Si eu intamplator mi-am facut cont, nu pentru a pune intrebari deoarece imi place sa ma informez singura, ci pentru a raspunde intrebarilor care nu gasesc raspuns si pe care poate il am eu. Te sfatuiesc sa vorbesti cu el pur si simplu, de ce crezi ca ai putea parea ciudata? Placi un om, e normal sa ii spui si e placut si pentru cel care aude acest lucru, faptul ca e placut de o alta persoana. Spune-i exact ce ai scris aici, ca il placi, ca e perfectiunea intruchipata pentru ochii tai si ca simti ca sunteti facuti unul pentru celalalt. (toate astea nu trebuie sa i le spui din prima conversatie) dar poti incepe o discutie simpla care poate sa duca unde doresti.
Pari o persoana inteligenta, nu cred ca te-ai pierde intr-o conversatie.
Cam aste e problema. I-am spus! Și de asta el a zis că sunt o ciudată! Sau poate am părut disperată...
Poate nu e atat de perfect cum il consideri tu. Daca e doar atractie fizica? Un om asa cum il descrii tu nu da astfel de raspunsuri unei fete/femei, e lipsit de tact.
Poate ai dreptate, chiar și așa, de când l-am văzut prima oară, mă gândesc la el neîncetat, și bonsul ecuației, am prieten de 2 ani la care țin enorm, dar nu ca la "acel străin"
Asta nu ai mentionat. Nu te simti putin vinovata fata de prietenul tau? E ciudat sa placi si sa ai asemenea ganduri despre un strain cand ai o relatie cu cineva...
Mă simt foarte vinovată și rușinată, dar nu pot face nimic, simt că nu mai controlez situația!
E aproape imposibil sa aiba un necunoscut un impact asa mare asupra ta. Trebuie sa iti controlezi sentimentele. Daca ai planuri de viitor cu prietenul tau si il iubesti, atunci acest necunoscut e doar o ispita care trebuie inlaturata.
Exact! E aproape imposibil! Asta mă face să mă întreb dacă e "ceva"!
Când am zis de gusturi, mă refeream, care e șansă să ascult o melodie, 2 minute mai târziu el să posteze aceeași melodie? Și nu vorbim aici de melodii comerciale! Coincidență?! Prea maree
Coincidenta. Eu cu prietenul meu gandit de foarte multe ori aceleasi lucruri, gandim aceleasi chestii, de multe ori avem in minte aceeasi melodie si o fredonam in acelasi timp fara sa fi vorbit de acest lucru. Exsta o explicatie pentru tot, nimic nu e pe baza unor mituri.
Destinul......definește-l întâi.
Dumnezeu ...definește-l.
Dragoste la prima vedere : da,cred. Nu cred că fiindcă aveți aceleași gusturi,mentalități,sunteți și destinați,ca să zic așa. Cred că omul care iubește vede în persoana iubită acele caracteristici care il definesc în principal pe el însuși deoarece în momentul în care ești îndrăgostit conștiința lucrează sub impulsul emoțiilor,deci există riscul să fii subiectiv. Cea mai penibilă afirmație,după părerea mea, este asta : "Nu ne potrivim! " În realitate acolo nu există iubire,este vorba despre doi oameni bolnavi de Ego, fiecare încercând acerb să-l domine pe celălalt. Finalul jocului se încheie sec cu expresiile "Nu ne potrivim." sau "Nu suntem făcuți unul pentru celălalt.".
Mitul androginului in corelatie cu ideea de suflet pereche si gasirea partenerului ideal este un subiect ambiguu. Am si eu o intrebare, cum nu crezi in Dumnezeu, creatorul universului, dar totusi reflectezi spiritual la unirea simbolica si desigur psihica a doua caractere contrastate prin versatiliate intr-un tot unitar? Chiar daca ai pus inconstienta aceast detaliu in intrebare, tot constientizezi ca unirea lor nu ar puta avea loc decat in spatiul unui alt univers sibilic si incomprehensibil.Asta duce intr-adevar cu gandul, la mitul antic care spune ca, la inceputul secolelor, oamenii erau fiinte fuzionate,dar au fost despartititi de zeitati si condamnati sa rataceasca in viata doar pe jumatate, cautandu-si vesnic partea pierduta care i-ar completa perfect. De exemplu se spune ca barbatii si femeile aveau ochii si la spate, doua maini...dar acesta poate constitui un elemet ezoteric referindu- se la latura negasita a sufletului. Oamenii isi cauta o persona care trebuie sa le semene intr-o oatecare masura, sa le completeze golurile, neajunsurile sau incapacitatile; sau uneori poate fi diametral opusa. Oricum acest suflet pereche e persoana pe care o iubesti orice ar face, chiar daca ar fi la mari si oceane departare, si chiar daca ar trece zeci de ani inca tot i-ai duce dorul, ai avea o nevoie inexplicabila, un regret chiar nedorind acest sentiment indescriptibil. Cand persoana in cauza, se indragosteste de altcineva, se presupune ca, mai mult sau mai putin constient, cauta calitatile pe care le avea sufletului lui pereche, simte ceva diferit dar nu-si poate argumenta clar, ce.
Dragoste la prima vedere e total altceva, se aseamana cu un deja-vuu. In subconstient faci corelatia intre obiectul(barbatul sa zicem)atractiei si un eveniment de care nu iti amintesti, e un flesh. Dagostea la prima vedere in caz ca pare credibila, se implineste intamplator, ceva ce se petrece intr-o fractiune de secunda inainte ca macar sa ii observi aspectul fizic.Toti simt acele sentimente dar ele sunt atat de variate incat nu poate fi identificate propiu-zis.
Oricum uite cum as defini destinul. Cineva ajunge la final.Nu mai poate indrepta nimic din ce a trait dar obscuritatea vietii lui ramane totusi, se pastreaza enigmatic, undeva in univers, daca timpul s-ar intorace totul s-ar petrece exact asa, toate gandurile, deciziile, desi el a avut pe deplin liberul arbitru, e ca si cum ai citi o carte, protagosnistul din propie initiativa ia toate hotararile, totusi ele apartin autorului...Eu personal, cred pe jumatate in destin, noi controlam, dar unele lucruri sunt inevitabile, orice ar fi tot se intampla.
E pacat ca nu crezi in Dumnezeu si,, in nimic,, bine nu te critic, dar priveste la ordinea perfecta a planetelor in sistemul solar, la etapele vietii omului, mai sunt inca mii de argumente...Sensul nostru este sa ne descompunem in pamant, nu ceva mai profund, mai presus de fire?! Oricum stiu ca nu te vei schimba, dar doar ti-am zis.Si sa stii ca de multe ori te vei simti frustrata in decursul vietii, cand cauti argumenet la orice, dovezi s.a.m.d, cand totul este rational matematica, farmecul existentei e adeseori inchis dupa un cod imposibil de descifrat.
Oricum sper ca ti-am raspuns la intrebare si ai inteles...O zi buna:*
Doamne,poate o sa devii obsedata de el...Ti se pare asa la prima vedere, unii sunt foarte priceputi in a'si ascunde defectele.Ai grija sa nu iti pare rau dupa ce il pierzi pe actualul, ca vad ca asta nu l'ai lasa sa iti scape nicicum.Totusi,daca iti place mai converseaza cu el si propune'i o intalnire.Dar nu ti-as recomanda sa il iei cu suflete pereche din prima(nu de alta, dar ar putea crede ca te poate folosi oricand sau chiar l'ar putea irita disponibilitatea asta exagerata, nu e prea atragator cand cineva se tine ca raia de tine =D).si pana la urma ce e asa rau in a fi ciudata, poate ii plac ciudatele.Nu cred ca e destinul, e doar o coincidenta de care ai putea profita sau nu.depinde de tine.Si eu am avut parte de niste coincidente foarte suspecte, dar cum au venit asa au trecut, nu mi'au influentat viata.Destinul e in mainile tale.
Povestea ta imi aminteste de o carte, sigur te vei regasi in ea.
Adam si Eva - Liviu Rebreanu
Putem discuta foarte multe, daca imi vei scrie la adresa de mail first.cop90@yahoo.com
Ma intereseaza sa vorbim despre cele doua intrebari care te framanta.
Am inceput cartea respectiva, e dragut, abia astept sa o termin! Nu mi-am rezolvat drama vietii, dar macar m-am ales cu o carte
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
