Aveti anumite principii dupa care va "ghidati" in viata si le respectati? Care sunt acelea? Ati "incalcat" vreodata unul dintre aceste principii? Cu ce scop? Ati regretat?
Multumesc frumos.
N-as putea spune ca am o lista de principii pe care mi le-am fixat si bifez in fiecare zi:asta, da, asta, nu. Pur si simplu imi urmez instinctul; si trebuie sa spun ca nu m-a inselat niciodata; nu jignesc, cel mult ironizez caci nu suport impostura, nu insel fiindca am norocul sau, poate ghinionul, sa fiu cinstita din fire, nu tradez fiindca sunt credincioasa oricarui tip de relatie, fie ea iubire, prietenie sau simpla camaraderie, imi respect, indiferent de imprejurari, cuvantul dat, intr-un cuvant, incerc sa ma comport cu altii asa incat modul meu de comportament sa nu pricinuiasca cuiva suferinta. Dar trebuie sa recunosc ca toate aceste reguli nescrise dupa care ma ghidez in relatiile cu ceilalti nu mi-a asigurat niciun fel securitatea; n-am inselat, dar am fost inselata, n-am jignit dar am fost jignita, n-am tradat dar am fost tradata.Si atunci te intreb:este de-ajuns, pentru o viata de om, ca cineva sa incerce a fi integru? Ar trebui sa fii raspuns la jignire cu jignire, la tradare cu tradare? Nu stiu cum ar raspunde altii, insa, fiindca intrebarea ta ma provoaca sa gasesc un raspuns al meu, as zice ca, indiferent cu ce m-a rasplatit viata, nu regret ca sunt ceea ce sunt. M-am gasit, stiu exact cine sunt si am hotarat, de multa vreme sa raman ceea ce destinul mi-a hotarat sa fiu.Asadar, nu regret nimc; nici din ceea ceam dat si nici din ceea ce am primit.Viata e mai mult decat un set de principii.Numai bine.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Desigur ca am, ca orice fiinta care tinde a fi morala:
- prima: sa nu-mi bat joc de mine(/nimeni), orice ar fi!
- a doua: sa (ma) respect, orice ar fi!
- a treia: sa stiu sa ma multumesc, cu ce am, atunci cand e cazul!
Am incalcat: cand nu am stiut sa ma multumesc, impacandu-mi egoul, si din cauza aceasta - am si clacat (!) - regretand!
Dar, cu toate acestea, nu-s perfecta. In schimb, in ciuda a toate acestea, voi tinde mereu spre dreptate, sa o cultiv: tocmai pentru a-i putea trata corect pe ceilalti (si nu numai, orice!) si, nu in ultimul rand - tocmai pentru a invata/putea fi fericita si/sau impacata cu mine insumi/sufleteste. (E ceea ce imi si doresc! 
)
Cu placere,
Numai bine.
Răspunde
Am 40 de ani. Pina pe la 30 mi-am format principii clare cu privire la viata pe care o traiesc. Sper sa pot face inca diferenta intre principii si prejudecati. Sunt multe, pentru ca am realizat ca fara principii nu poti sa reusesti in viata si nu o poti trai frumos. Uneori am mai incalcat principiile ce le am, doar sunt om, nu pot fi perfect, deci facind greseli, dar am facut-o uneori si intentionat, dar aceasta mai ales cind a fost vorba de binele altora. Uneori am regetat ca le-am incalcat, alteori nu, depinde de situatie.
Nu mint, nu fac pe proasta, incerc sa nu ma enervez sau macar sa nu-mi descarc dracii pe ceilalti, incerc mereu sa fiu cea mai buna si sa ma autodepasesc, imi tin intotdeauna cuvantul dat, ii respect pe toti, chiar daca uneori imi dovedesc ca nu merita.
Din pacate, mai calc stramb (mai ales la faza cu enervatul), dar ma perfectionez.
Desi nu e un principiu ci o valoare, nimic nu mi-ar putea cumpara libertatea.Nici un barbat potent financiar care sa ma puna sa stau acasa, nici un job extrem de bine platit, care sa-mi ucida fiinta creativa si capacitatea de a face doar ce imi trece prin cap. Cred cu tarie ca orice faci in viata, trebuie ca iti faca placere ( exceptand micile compromisuri inerente ), ca e vorba de job, viata de familie sau indeplinirea unui vis. Am avut timp de doi ani, un serviciu cu program si salariu fix si mi-am promis ca nu ma voi mai angaja niciodata, ci ca voi lucra pe baza de comision, indiferent cat ar fi de greu.
Mă gândesc întotdeauna să nu fac cuiva ceea ce mie nu mi-ar place să-mi facă altcineva (ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face). În rest, prea multe principii, şi prea fixe, duc la snobisme, fixisme, prejudecăţi. Viaţa şi societatea sunt în continuă schimbare, e bine ca flexibilitatea în gândire să se ridice la nivelul acestor schimbări.
Şi da, mi-am încălcat principiul de a nu face cuiva ceea ce mie nu mi-ar place, dar asta e, sunt scorpion, şi uneori simt nevoia răzbunării (şi-mi pare rău mai apoi). Dar fac eforturi să-mi reprim această pornire urâtă. Intolerant n-am fost, nu cred, nu mi-am dat seama, poate doar involuntar. Ah, uite, sunt intolerant cu intoleranţii, în rest pot să accept orice altă părere...
Fac tot ce pot ca sa imi fie MIE bine...Nu prea tin cont de alte principii cum ar fi cele morale, religioase...
Am fost si sunt respectata si acum pentru ca am incercat sa nu-mi incalc prea mult principiile:corectitudinea fata de mine si de ceilalti; mi-am pastrat demnitatea, chiar daca am trecut prin situatii mai putin placute; sunt un munte de rabdare, stiu sa ascult dar si sa dau un sfat, iert de cele mai multe ori, dar nu uit asa de usor; ajut pe altii cu ceea ce-am invatat; imi amintesc mereu de cei trei R-Respect pentru mine, Respect pentru ceilalti si Responsabilitatea pentru toate actiunile mele. Dar u in ultimul rand... urasc minciuna!
Imi pare rau ca pot ierta dar nu uit asa de usor! jumatate din calitatea aceasta o pierd...
Principiul meu ar fi urmatorul:
Timpul e singura resursa pe care o am in cantitate limitata. Am dreptul sa-mi folosesc timpul oricum, atata timp cat mie personal imi face placere.
Daca va dori cineva vreodata sa-mi cumpere timpul pe bani atunci va trebui sa vina cu o oferta absolut exceptionala.
Decat sa-mi vand timpul pe nimic, as prefera sa-l inchei definitiv.
Principiul asta impreuna cu expresia "am pantofi mai scumpi decat atat" i le-am comunicat ultimului angajator care a avut impresia ca poate cumpara 8 pe zi de la mine la pret de dumping.
Multumesc tuturor pentru raspunsuri. Aveam niste nelamuriri, si vroiam sa stiu si parerile celor din jur.
Numai bine!
Bineinteles. Un om fara principii e un om mort (si eu sunt inca in viata).
1. Nu mint. Orice ar fi.
2. Nu ma las influentat de ceilalti (cu privire la imbracaminte, comportament etc.)
3. Ma bucur de viata.
4. Nu ma stresez/ingrijorez, indiferent de importanta indatoririi.
Le-am incalcat de cateva ori. Mai ales pe ce-a de-a treia si a patra.
Pe prima de vreo doua ori. Mi-am dezvoltat un mod de vorbire astfelincat sa nu trebuiasca sa spun ceea ce nu vreau sa spun. La a doua, imi dau toata silinta, desi, uneori, cand apare o fata...
Eu am 2 principii:
1.Sa nu imi retrag niciodata cuvantul/promisiunea.
2.Sa nu am niciodata incredere in fete
Da am regretat. Am promis unei fete ca vom fi preiteni mereu si ca voi fi acolo cand va avea nevoie de ajutor, ca o sa tin la ea mereu, o sa incredere mereu in ea etc.
Am incalt doar al 2 lea principiu.
Mama mea, cum sa ies din asta?
Unul din principiile mele pe care nu le-am incalcat si nu le voi incalca niciodata este acela de a nu-mi trada prietenii.Desi de multe ori acestia nu imi dovedesc ca o merita, si imi demonstreaza ca nu sunt decat niste curve.
Mai apoi as putea mentiona proncipiul profita cat poti apoi pleaca.Niciodata nu se stie daca viata iti va oferi o a doua sansa, asa ca trage cu dinti, lupta-te si ajungi sus, cat iti este oferita ocazia.
Principile mele; 1 sa nu mint; 2 sa fug de oamenii care imi fac rau; 3; sa fiu optimista; sa iubesc chiar daca ceilanti sint impotriva sa nu renunt la iubire
Eu de exemplu urasc sa arunc vorbe in vant doar sa scap de anumite persoane sau din alte motive de exemplu "da, vin, sigur ca vin" si nu am duc. urasc sa stiu ca nu sunt o persoana de cuvant si incerc sa nu promit lucruri pe care stiu ca nu le pot face.de asemenea daca imi propun ceva de genu "nu ii raspund la telefon irinei" incerc sa ma tin indiferent de cat de greu mi-ar fi pentru ca asta ma face pe mine sa ma simt bine cu mine.pentru mine chiar inseamna ceva cuvintele.
Principiul meu este sa nu-mi incalc principiile...mai departe ar fi mai muuulte de zis 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
